9,508 matches
-
-Te rog, lasă-mă să te privesc, ești atât de frumos când cazi pe gânduri -Vrei să ieșim undeva? -Nu, nu.... Lucrează! Cum merge piesa? -N-am personajul principal. -Atunci scrie despre tine! -Mhm Ă Eu scriu o tragedie, nu o comedie. Să te dai poet, ori să ceri bani pe poezie E cea mai dură formă de ipocrizie. Mi se pare o prostie, De fapt, e o blasfemie! Poetul nu scrie, Poetul rupe din el ca să-ți ofere ție! Poetul nu
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
e valabil!), El este doar o simplă energie, Fără mânie că și-n propriul trup se simte în chirie, N-are etnie, în schimb, are o întreagă galaxie Unde își găsește liniștea oarbă într-o surdo-mută gălăgie. Ce ironie, când comedia se transformă într-o tragedie Si, deși bogat spiritual, moare în sărăcie Ce magie că, deși n-o să mai fie, Moartea nu-l împiedică să fie prezent pe vecie. Ce parodie... Se spune că moartea e vie Și prinde viață
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
bine de un an, și în cele din urmă ajunse în București ca scriitor de piese la Pascali, trăind cu fratele acestuia într-o mansardă întunecoasă și fără paturi. Ceva mai târziu, delăsat de toți, fu aflat de Caragiali, autorul comediilor cunoscute, într-un grajdiu, în esle.”(în această perioadă scurtă de angajat al lui Mihail Pascaly, Eminescu a tradus în românește „Arta reprezentării dramatice” de Roetscher, un tratat imens scris în limba germană pe care-l explica actorilor și după
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
și în suferință, diluantul folosit în acest proces distruge pictura. În paralel cu procesul prin care pictura este arsă chimic cu diluant (într-o imagine ce amintește de filmul lansat în 1997 intitulat Bean: the ultimate disaster movie / Bean: o comedie dezastru: scena în care este distrusă pictura Whistler's Mother / Mama lui Whistler), Ackroyd descrie sfîrșitul lui Chatterton prin otrăvirea cu laudanum și arsenic, cea din urmă componentă chimică pur și simplu "topindu-i" corpul pe dinăuntru. Philip Slack, descris
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
traduceri. În 1906 îi apar câteva însemnări intitulate Din viața reginei Carmen Sylva, de fapt o transpunere din germană. Între 1905 și 1910 publică în serial Synnove Sølbakken, adaptare după nuvela cu același nume a lui Bjørnstjerne Bjørnson. Scrie și comedia într-un act Casa veche (1909), exprimând nostalgia orășeanului după o casă de țară. Postum, în 1910, iese volumul Povestiri pentru tinerime, adaptare după Georgina M. Craik. La îndemnul lui Octavian C. Tăslăuanu inițiase seria Biblioteca copiilor, apoi Biblioteca copiilor
TASLAUANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290095_a_291424]
-
poetice la modă în epocă: Poezii. Epistole (1871), Fabule, glume și anecdote (1873) sau poeme și drame istorice, precum Un ajutoriu la timp (1863), Berchea, rămasă într-un periodic din 1865, Rarișa sau Cerdacul lui Ferenț (1869), dar mai ales comedii - Secretu pentru sexu frumos (1869), Muza și casieria (1870), Tronc Lude Măscărescu sau Ministru Tirtiflichi (1875) etc. Cu o exprimare facilă, supralicitând clișee prozodice și de conținut, T. e doar o prezență în istoria literară, identificabilă în vremea sa în
TAUTU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290102_a_291431]
-
În acest sens, evoluția autorului cuprinde în raccourci toate formulele teatrului românesc postbelic. După o fază pur propagandistică - în Gara mică, de pildă, este prezentată eliberarea unei gări în contextul marii „eliberări” din 23 august 1944 -, dramaturgul se îndreaptă către comedia sentimentală și de moravuri. Cele două formule se conjugă în comedia într-un act Mansarda (1970), unde compatibilității morale dintre Horațiu și Petre îi corespunde rezonanța afectivă dintre Petre și Olga. Însă ideea centrală a piesei - ștergerea graniței dintre ficțiune
TARCHILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290086_a_291415]
-
românesc postbelic. După o fază pur propagandistică - în Gara mică, de pildă, este prezentată eliberarea unei gări în contextul marii „eliberări” din 23 august 1944 -, dramaturgul se îndreaptă către comedia sentimentală și de moravuri. Cele două formule se conjugă în comedia într-un act Mansarda (1970), unde compatibilității morale dintre Horațiu și Petre îi corespunde rezonanța afectivă dintre Petre și Olga. Însă ideea centrală a piesei - ștergerea graniței dintre ficțiune și realitate - e compromisă de tehnica deficitară (idila erotică „reală” e
TARCHILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290086_a_291415]
-
dramatică promițătoare: scindarea personalității lui Manole în zece ipostaze, corespunzând celor zece meșteri. Însă dezvoltarea lasă de dorit, întrucât se abuzează de replici pretins sapiențiale sau tensiunea este potențată într-o manieră artificioasă. După 1989 T. s-a întors la comedia sentimentală și de moravuri. SCRIERI: Gara mică, București, 1959; Cu tot cu soarele pe masă, București, 1965; Albastru deschis, București, 1966; Io, Mircea Voievod, București, 1966; ed. București, 1971; Drum bun, nene Esop, București, 1967; Ștefan și Sihastrul, București, 1967; Cabanierul, București
TARCHILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290086_a_291415]
-
de nuvele Vin râmele (1993), care include textele respinse de cenzură la editarea cărții anteriore. Majoritatea narațiunilor se plasează în aceeași formulă mixtă - notația cotidianului și parabola -, de astă dată orientată orientată spre surprinderea aspectelor sordide, kitsch ale realității. Secțiunea Comedii reale prezintă în manieră aparent ilară cazuri bizare și tragice (un caz de schizoidie, în Robertina, un dușman de clasă), Tragedii inventate supun analizei situații existențiale neobișnuite, modelul predilect de personaj fiind insul cu evoluție interioară obscură, care își confecționează
TATULICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290098_a_291427]
-
Căsătoria de N. V. Gogol, Prietenii de Victorien Sardou, Heidelbergul de altădată de G. Mayer Förster, în traducerea lui Ovid Densusianu. Se inserează, de asemenea, Câteva date din viața lui Tolstoi, articole despre Schiller și Molière ș.a. Alexandru Hodoș scrie articolele Comediile lui Caragiale și Literatura originală, în ultimul comentând reprezentația comediei în trei acte Manechinul sentimental a lui Ion Minulescu, prilej de a afirma că, în anii de după război, teatrul românesc, la început tributar străinătății, „a luat un avânt remarcabil”, poeții
TEATRUL-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290114_a_291443]
-
altădată de G. Mayer Förster, în traducerea lui Ovid Densusianu. Se inserează, de asemenea, Câteva date din viața lui Tolstoi, articole despre Schiller și Molière ș.a. Alexandru Hodoș scrie articolele Comediile lui Caragiale și Literatura originală, în ultimul comentând reprezentația comediei în trei acte Manechinul sentimental a lui Ion Minulescu, prilej de a afirma că, în anii de după război, teatrul românesc, la început tributar străinătății, „a luat un avânt remarcabil”, poeții și prozatorii noștri fiind atrași „unul câte unul de lumina
TEATRUL-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290114_a_291443]
-
lui T., îmbrățișând mai multe spații culturale și lingvistice, se rețin, pe lângă tălmăcirile poemelor provensalului Frédéric Mistral (Mirèio, Calendau, Poemul Ronului) și a unor romane de Émile Zola, îndeosebi versiunile integrale, în versuri, ale operei celor doi mari reprezentanți ai comediei latine, Plaut și Terențiu. SCRIERI: Căprioara de smalț, București, 1961. Traduceri: M. I. Fetisov, Djambul Djabaev (1846-1945), București, 1955 (în colaborare cu Rima Kardaș); Majtényi Erik, Versuri alese, București, 1955 (în colaborare cu H. Grămescu); I. S. Nikitin, Versuri, București
TEICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290120_a_291449]
-
Teatru, I-V, pref. Eugen Cizek, București, 1968-1974; Terențiu, Teatru, I-II, pref. Eugen Cizek, București, 1975-1976; Émile Zola, Pot-Bouille, I-II, pref. Irina Mavrodin, tabel cronologic Ovidiu Cotruș, București, 1977, Pământul, București, 1982, Visul, București, 1986; Plaut, Terențiu, Teatru. Comedia latină, București, 1978; Frédéric Mistral, Mirèio, pref. Valeriu Rusu, București, 1979, Calendau, pref. Mircea Pădureleanu, București, 1983, Poemul Ronului. Regina Jano, pref. Mircea Pădureleanu, București, 1988; Chiril Covalgi, După-amiază, pref. Ioan Grigorescu,, București, 1985. Repere bibliografice: D. Florea-Rariște, „Căprioara de
TEICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290120_a_291449]
-
Intră în gazetărie încă de pe băncile școlii, când începe să scrie la oficiosul conservator „Ordinea” (1907), versuri și articole fiindu-i tipărite tot acum în revista „Ramuri”. În aprilie 1914 scoate, ca redactor-șef, revista de teatru , muzică și sport „Comedia”, ulterior e redactor-șef la cotidianul bucureștean „Dreptatea” (1914-1915) și la „Steagul” lui Al. Marghiloman. Pentru diferite perioade face parte din redacțiile de la „Noua revistă română”, „Adevărul” și „Dimineața”, „Cuvântul”, „Curentul”. Colaborează cu versuri, critică literară și teatrală, comentarii sociale
THEODORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290160_a_291489]
-
Din 1931 Asociația Criticilor Dramatici și Muzicali îl alege vicepreședinte. Unei bogate activități de comentator al actualității literare și de reputat cronicar teatral, T. îi adaugă și pe aceea de prozator, autor dramatic și traducător. Prima sa carte este o comedie într-un act, Domnul Traian Traianescu-Laocoon, apărută în 1907. Romanul În cetatea idealului (1920) va fi bine primit de critică, de asemenea cele următoare: Sub flamura roșie (1926), Robul (1936; Premiul Societății Scriitorilor Români, Premiul „Regele Carol al II-lea
THEODORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290160_a_291489]
-
ș.a. Modest artizan al scrisului, începe prin a transpune din limba italiană librete de operă (Salvadore Commarano, Lucia de Lammermoor și Saffo, Antonio Ghislanzoni, Aida ș.a.), în 1870-1871 figurând și ca subdirector la „Eco musicale di Romania”. Tot acum improvizează comedii într-un act, 1 aprilie (1873), 1 mai (1874), Mărțișor („Revista contimporană”, 1875), piese facile, spumoase, cum sunt și altele, după 1900. Produce în colaborare cu Petre Grădișteanu, Mihail Zamphirescu, Ciru Oeconomu, Al. Lara și Oscar Eliot revista umoristică Cer
ŢINCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290184_a_291513]
-
lucrare dramatică minoră, ocazională. Ca orice meșteșugar, în lipsa talentului, prelucrează. Astfel, nuvelele lui A. I. Odobescu devin melodramatice compuneri teatrale: Doamna Chiajna (1891, în colaborare cu N. G. Rădulescu-Niger) și Mihnea cel Rău („Lumea ilustrată”, 1893). Prin 1892 încerca din nou comedia (Iuda). Dar Ț. aduce bune servicii scenei mai cu seamă ca traducător. Tălmăcește Mincinosul de Corneille (1895), Vânturătorii mărilor de Jean Richepin („Revista literară”, 1896), Hangița de Carlo Goldoni, strânge în volumul Comedii și monoloage (1892) versiunile sale la câteva
ŢINCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290184_a_291513]
-
ilustrată”, 1893). Prin 1892 încerca din nou comedia (Iuda). Dar Ț. aduce bune servicii scenei mai cu seamă ca traducător. Tălmăcește Mincinosul de Corneille (1895), Vânturătorii mărilor de Jean Richepin („Revista literară”, 1896), Hangița de Carlo Goldoni, strânge în volumul Comedii și monoloage (1892) versiunile sale la câteva piese franțuzești fără strălucire. Unele transpuneri sunt făcute în colaborare (cu Sever Moschuna, în 1893 - Aventuriera de Émile Augier, cu Ana Ciupagea - Muma din popor de Ernest Legouvé). Versificând cu excesivă ușurință, Ț
ŢINCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290184_a_291513]
-
1907; Povestiri de război, București, 1907; Femeia cu ochii verzi, București, 1922. Traduceri: [Alfred de Musset, Émile Augier, Louis Ratisbonne, Eugène Manuel, Paul Déroulède, Ernest Grenet-Dancourt], Monologuri în versuri, București, 1891; [Albin Valabrègue, Edouard Pailleron, Georges de Porto-Riche, Paul Bilhaud], Comedii și monoloage, București, 1892; Émile Augier, Aventuriera, București, 1893 (în colaborare cu Sever Moschuna); André Theuriet, Jean-Marie, București, 1894; Corneille, Mincinosul, București, 1895; Alfred de Musset, Noaptea din decembrie, București, 1895; Alessandro Manzoni, Cinci mai, în Poeme pentru copii, București
ŢINCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290184_a_291513]
-
al Primăriei de Negru din București. În ultimii ani de viață, membru al Societății de Orientalistica, inițiază primul curs de limbă și literatura japoneză la Universitatea Populară din București (1966-1969). Colaborează la „Rampă”, „Revista copiilor și a tinerimii”, „Teatrul”, „Lectură”, „Comedia”, „Cuvântul”, „Gazeta tribunalelor”, „Dimineață”, „Studia et Acta Orientalia”, „Secolul 20” ș.a. Călătoria pe care o întreprinde în toamna anului 1917, de la Odessa, prin Moscova, Celiabinsk, Irkutsk, Karbin, Vladivostok, până în Japonia (unde rămâne aproape cinci ani), observațiile pe care le acumulează
TIMUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290183_a_291512]
-
La Bruyère, Caracterele sau moravurile acestui veac, I-II, pref. N.N. Condeescu, București, 1966; Edmond și Jules de Goncourt, Pagini de jurnal, I-II, pref. Șerban Cioculescu, București, 1970; Jean-Pierre-Claris de Florian, Fabule, pref. trad., București, 1972; Lope de Vega, Comedii, București, 1972 (în colaborare); La Rochefoucauld, Maxime și reflecții, pref. Ion Vicol, București, 1972; Jean Follain, Poeme, pref. trad., București, 1973; Vauvenargues, Maxime și reflecții, pref. Ion Vicol, București, 1973; Romanele Mesei Rotunde (în prelucrarea modernă a lui Jacques Boulenger
TITA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290199_a_291528]
-
și a jocurilor de metalimbaj. Scriitorul a tatonat și scena, dar fără a insista. Împreună cu Adrian Maniu semnează feeria în versuri Rodia de aur („Viața românească”, 1920), reprezentată la Teatrul Național din Iași, iar mai târziu la București și Craiova. Comedia într-un act V-a venit numirea, jucată la Naționalul ieșean în 1922, dar scoasă de pe afiș din cauza unui incident extraliterar, indica dezinvoltură în mânuirea procedeelor farsei și vervă. „Cronica gastronomică”, „Însemnări pe șervet”, „Gastronomice”, presărate de-a lungul timpului
TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
t.p. și alte specii folclorice se rezumă, de regulă, la includerea unor doine, cântece propriu-zise, strigături și chiar descântece în structura reprezentărilor dramatice. Interferența cu creațiile culte este însă reciprocă. Comodia vremii (Franțuzitele) a lui C. Facca și unele comedii ale lui V. Alecsandri și Matei Millo resimt puternic influența t.p. de păpuși, așa cum multe spectacole folclorice poartă amprenta textului scris. Piesele ce alcătuiesc repertoriul t.p. continuă să se bucure de interes și conferă sărbătorilor de iarnă o
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
basmul, snoav 2. Scris * În versuri: balada, poemul, epopeea, legenda, fabula * În proză: anecdota, schița, nuvela, romanul, reportajul, eseul, amintirea, memoriile, jurnalul etc. III. Genul dramatic 1. Oral (popular): vicleimul, irozii, jocurile cu măști și păpuși 2. Scris (cult): tragedia, comedia, drama, farsa, melodrama Alte genuri și specii: 1. Oratoric : discursul(academic, religios, ocazional, politic, judiciar). Se pot aminti predica, toastul, alocuțiunea etc 2. Istoric : amintirea, memorial, biografia, autobiografia, cronica 3. Didactic : fabula, proverbul, snoava, ghicitoarea 4. Epistolar: telegrama, cartea poștală
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]