7,565 matches
-
să elaboreze planuri sau să prescrie remedii despre care se știe că sînt imposibile. Pe de altă parte, ca o reminiscență a lui Carr (vezi cap. 2), prudența lui Strange în fața unei retorici a rațiunii și realității, folosită ca metodă conservatoare de apărare. Un funcționar guvernamental care nu reușește să blocheze o schimbare propusă, poate argumenta că aceasta nu este în mod real posibilă, indiferent dacă este adevărat sau nu. Dar o astfel de restrîngere conservatoare poate proveni și dintr-o
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și realității, folosită ca metodă conservatoare de apărare. Un funcționar guvernamental care nu reușește să blocheze o schimbare propusă, poate argumenta că aceasta nu este în mod real posibilă, indiferent dacă este adevărat sau nu. Dar o astfel de restrîngere conservatoare poate proveni și dintr-o sursă pur cognitivă; teoriile consacrate influențează posibilitățile de alegere. Întrebarea "cine trage foloasele?" poate fi folosită întotdeauna ca o precauție împotriva aparentei inocențe a teoriilor. Strange critică în special acele abordări care prezintă anumite situații
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
perfectă dreptate atunci cînd se proclamă liberal, în ciuda aspectelor din agenda realistă și din viziunea realistă asupra lumii pe care le acceptă. Iar argumentul funcționează și în celălalt sens. Doar o mică parte dintre așa numiții realiști împărtășesc retorica profund conservatoare, anti-comunistă și geopolitic-militară a ceea ce a ajuns să fie descris ca o Realpolitik a războiului rece. Într-adevăr, mulți realiști și pe bună dreptate, cred eu ar putea găsi o ieșire catalogînd această viziune asupra lumii ca nefiind cîtuși de
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
ce fac politica externă americană de a percepe lumea în termeni militari și de a face o cauză dreaptă să triumfe cu mijloace militare. Nu o dată, realiștii au considerat această tendință ca o formă nejustificată, dacă nu reacționară, a idealismului conservator. Exemplele abundă: Kennan s-a opus formării NATO (vezi cap.5); Morgenthau (1965) discredita implicarea SUA în războiul din Vietnam; Kennan a criticat subtil maniheismul lui Reagan sau, mai recent, Tucker și Hendrickson (1992), care au criticat aspru implicarea militară
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Français de l'étranger (ales el însuși prin sufragiu universal direct din rândul expatriaților francezi) prin metoda proporțională. Chiar dacă a trecut testul timpului, Senatul nu mulțumește pe fiecare cetățean francez, iar desființarea acestuia este cerută în mod constant. Este considerat conservator (majoritatea senatorilor au făcut parte din politica de dreapta), predominant bărbătesc și... bătrân. Senatorii rebuie să aibă cel puțin 35 de ani, iar unii dintre membri rămân până înaintează mult în vârstă. Însă se critică o instituție al cărei raison
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
personalitatea creatoare și geniul eminescian. În ceea ce privește gândirea politică a gazetarului, două sunt în principal atitudinile interpreților: pe de o parte, remarcăm susținătorii conservatorismului, care, pornind de la natura principalei publicații la care colaborează poetul, încearcă să demonstreze adeziunea gazetarului la ideologia conservatoare; de cealaltă parte, se află cei care vor să acrediteze ideea atitudinii liberale a lui Eminescu. Dincolo de opțiunile politice ale jurnalistului, publicistica eminesciană se constituie în expresie a luptei pentru apărarea drepturilor românilor, pentru păstrarea identității naționale, pentru conservarea valorilor
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
scris eminescian și a relațiilor dintre elementele structurale. Abstras din mediul care îl generează, scrisul jurnalistic eminescian alimentează opțiuni culturale, ideologice și politice variate, în funcție de interesele interpretului și de competențele interpretative ale acestuia. Revendicat pe rând ca marxist, comunist, legionar, conservator, liberal, fiecare dintre aceste etichete având la bază sinonimii incompatibile dintre ideologic și simbolic, jurnalistul Eminescu așteaptă încă să fie eliberat de sub maldărul prejudecăților interpretative 192. Vitregită pentru multă vreme de atenția publicului cititor, publicistica eminesciană impune redimensionarea întregii creații
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în spațiul ideologic, Ibrăileanu vorbește despre trei faze ale concepției lui Eminescu în privința problemelor sociale: dacă primele două se caracterizează prin atitudinea independentă a gazetarului față de grupările politice ale timpului, "faza a treia se caracterizează prin înregimentarea sa în partidul conservator, în care devine militant, și prin faimoasa teorie a păturilor suprapuse. Caracteristic acestei faze e și faptul că Eminescu, fiind acum gazetar, nu-și mai poate exprima convingerile cu toată libertatea ca mai înainte"197. O perspectivă diacronică asupra publicisticii
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Curierul de Iași, comparativ cu paginile dedicate subiectelor de politică externă. Faptul este explicabil în condițiile în care gazetarul consideră puerile disensiunile dintre partidele politice românești, în raport cu situația politică internațională și cu evenimentele care se produc în spațiul european. Partidul Conservator, condus de Lascăr Catargiu, se retrage de la putere în 3 aprilie 1876, iar guvernul ajunge în mâinile unui minister de tranziție, sub coordonarea generalului I.Em. Florescu, ministru de război în guvernul conservator. În urma alegerilor din iunie 1876, Partidul Liberal
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
care se produc în spațiul european. Partidul Conservator, condus de Lascăr Catargiu, se retrage de la putere în 3 aprilie 1876, iar guvernul ajunge în mâinile unui minister de tranziție, sub coordonarea generalului I.Em. Florescu, ministru de război în guvernul conservator. În urma alegerilor din iunie 1876, Partidul Liberal, avându-l în frunte pe I.C. Brătianu, vine la guvernare, desemnându-l ca președinte al Adunării deputaților pe C.A. Rosetti. Guvernul liberal se menține la putere până în 23 martie 1888, când este
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cu partea politică la ziarul Timpul. Este cea mai intensă etapă din cariera de jurnalist a lui Eminescu, atât prin amploarea și diversitatea tematicii abordate, cât și prin varietatea mijloacelor de expresie folosite. Înființat în 1876, Timpul era publicația Partidului Conservator, aflat atunci la putere, sub conducerea lui Lascăr Catargiu. Noul cotidian conservator vizează "expunerea nepărtinitoare și pe cât se poate de complectă a diferitelor idei, cari agită opinia publică în România" (Timpul, nr. 1, 16 martie 1876) și, evident, critica activităților
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cariera de jurnalist a lui Eminescu, atât prin amploarea și diversitatea tematicii abordate, cât și prin varietatea mijloacelor de expresie folosite. Înființat în 1876, Timpul era publicația Partidului Conservator, aflat atunci la putere, sub conducerea lui Lascăr Catargiu. Noul cotidian conservator vizează "expunerea nepărtinitoare și pe cât se poate de complectă a diferitelor idei, cari agită opinia publică în România" (Timpul, nr. 1, 16 martie 1876) și, evident, critica activităților desfășurate de gruparea "roșilor". Partidul Liberal, aflat în opoziție la acea dată
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
publică în România" (Timpul, nr. 1, 16 martie 1876) și, evident, critica activităților desfășurate de gruparea "roșilor". Partidul Liberal, aflat în opoziție la acea dată, își promovează concepțiile prin intermediul a două gazete: Românul și Alegătorul liber. În martie 1876, guvernul conservator condus de Lascăr Catargiu se retrage de la putere, declarându-se pentru neutralitatea țării. Urmează două guverne de tranziție, de scurtă durată, iar la alegerile din iunie 1876, guvernul liberal preia puterea, pe care o va deține până în martie 1888. Astfel
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
umane pentru a continua activitatea publicistică la Timpul, Slavici îl cheamă pe Eminescu de la Iași, unde redacta Curierul de Iași. La începutul lui octombrie 1877, o telegramă trimisă de Maiorescu îi comunică poetului oferta de a intra în redacția publicației conservatoare din capitală: "Ți se propune colaborarea la Timpul scrie Maiorescu împreună cu Zizin Cantacuzin și Slavici, și cu 250 franci pe lună. Rosetti și eu te rugăm să primești și să pleci imediat la București"213. Cu privire la data începerii colaborării lui
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
principalul editor al creației eminesciene. În februarie 1880, Eminescu este numit redactor șef la Timpul, funcție pe care o ocupă până la sfârșitul anului 1881, când devine responsabil cu paginile de politică. Activitatea sa nu este lipsită de conflicte cu liderii conservatori, care numesc la conducerea ziarului redactori meniți să urmărească respectarea politicii editoriale, în detrimentul adevărului (Grigore G. Păucescu, Zizin Cantacuzino). "În octombrie 1878, Zizin Cantacuzino i se plângea lui Maiorescu că Eminescu transformase Timpul în ziarul său personal, iar în iunie-iulie
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
servit delegației române care însă nu va fi primită la masa tratativelor, în timpul Congresului de la Berlin. Jurnalistul critică dur politica anexionistă a imperiilor vecine și prezintă argumente în favoarea păstrării Basarabiei. Poziția lui Eminescu privind retrocedarea Basarabiei generează îngrijorarea conducerii publicației conservatoare, care solicită sprijinul lui Maiorescu pentru a tempera elanurile gazetarului. În februarie 1880, Eminescu este numit redactor șef la Timpul, funcție pe care o va deține până în decembrie 1881. Este perioada în care jurnalistul se bucură de libertate deplină de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Maiorescu pentru a tempera elanurile gazetarului. În februarie 1880, Eminescu este numit redactor șef la Timpul, funcție pe care o va deține până în decembrie 1881. Este perioada în care jurnalistul se bucură de libertate deplină de exprimare, generalitățile programului Partidului Conservator, elaborat de Emanoil Costache Epureanu, favorizând dezvoltarea opiniilor politice personale. Eminescu "înțelegea să facă politica țării și nu a unui anumit partid. Marea lecție oferită confraților, contemporani sau de mai târziu, este aceea a libertății depline de opinie, a demnității
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și onoruri"220. Împreună cu Slavici și Caragiale, intrat în redacție încă din 1878, Eminescu alcătuiește un "triumvirat" infailibil în spațiul presei politice din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea. După moartea lui Costache Epureanu, conducerea partidului conservator trece, în septembrie 1880, în mâinile lui Lascăr Catargiu, asistat de un comitet din care fac parte T. Maiorescu, I. Em. Florescu, G. Manu, Al. Lahovary, Th. Rosetti, Gr. Păucescu ș.a. Gruparea preia conducerea Timpului, susținându-l în continuare pe
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de un comitet din care fac parte T. Maiorescu, I. Em. Florescu, G. Manu, Al. Lahovary, Th. Rosetti, Gr. Păucescu ș.a. Gruparea preia conducerea Timpului, susținându-l în continuare pe Eminescu în funcția de redactor șef, în ciuda opoziției unor membri conservatori. I.C. Brătianu, prim ministru în guvernul liberal, adresează conservatorilor invitația de participare la proclamarea regatului. Eminescu atacă în termeni duri alianța dintre conservatori și liberali, condamnând nestatornicia oamenilor politici în rânduri pline de ironie și aciditate: Până când comedia aceasta? Până când
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
I. Em. Florescu, G. Manu, Al. Lahovary, Th. Rosetti, Gr. Păucescu ș.a. Gruparea preia conducerea Timpului, susținându-l în continuare pe Eminescu în funcția de redactor șef, în ciuda opoziției unor membri conservatori. I.C. Brătianu, prim ministru în guvernul liberal, adresează conservatorilor invitația de participare la proclamarea regatului. Eminescu atacă în termeni duri alianța dintre conservatori și liberali, condamnând nestatornicia oamenilor politici în rânduri pline de ironie și aciditate: Până când comedia aceasta? Până când panglicăria de principii, până când schimbările la față de pe-o
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
constituie, astfel, într-un "jurnal" al unei epoci dintre cele mai dramatice din existența poporului nostru"222. Timpul își va înceta aparițiile în martie 1884, după înfrângerea suferită de "opoziția coalizată" în alegeri. Articolele publicate de Eminescu în paginile publicației conservatoare au atras acestuia critici radicale, jurnalistul fiind acuzat de antisemitism, xenofobie și extremism. Excerptându-se fragmente din textele date tiparului și însemnări din manuscrise, se ajunge la interpretări ideologizante, mistificatoare. Relevant în acest sens este un articol semnat de Zigu Ornea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de xenofobie: "Eminescu considera Partidul Liberal o grupare politică de venetici și fanarioți, străină de interesele țării, trădând-o din această cauză. (...) Printr-o ciudată substituire, oamenii politici munteni, cu deosebire liberali, erau considerați fanarioți, iar cei moldoveni (de obicei conservatori) de origine națională. Această receptare exclusiv xenomană a liberalilor nu s-a oprit, din păcate, aici, transformându-se, cuvântul nu trebuie să sperie, în adevărată xenofobie"223. Autorul articolului își susține argumentația printr-o serie de citate din corpusul eminescian
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
la nivel național. Activitatea editorială de la Timpul se distinge prin amplificarea discursului critic și accentuarea vervei polemice, prin amploarea studiilor abordând subiecte variate, prin libertatea de gândire și de exprimare a jurnalistului care refuză să-și alinieze scrisul la ideologia conservatoare și la interesele de partid, urmărind redarea cu obstinență a adevărului, chiar și atunci când acesta intră în contradicție cu ideile și opțiunile conducătorilor publicației. "Poetul desfășoară la Timpul, încununându-și astfel activitatea publică, o adevărată operă de asanare morală, politică
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
bolnav având ideile cele mai sublime în cap, tot așa nici sănătatea sau trăinicia unui stat nu atârnă de la legile scrise pe cari le are"291. Concepția despre stat constituie și criteriu de diferențiere între ideologiile celor două partide politice, conservator și liberal: "Esprimată în termenii cei mai generali, deosibirea între liberali întrucât e vorba de oameni onești și cu principii stabile și între conservatori e că acești din urmă privesc statul, și cu drept cuvânt, ca pe un product al
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
țărănimii și de sporirea "păturii suprapuse", și privește cu mefiență oamenii politici, din cauza intereselor personale cărora le slujesc. Un spațiu întins dedică gazetarul prezentării luptelor dintre partidele politice, iar critica lui se îndreaptă deopotrivă împotriva Partidului Liberal și a Partidului Conservator, dovedind independența de gândire și refuzul înrolării într-o grupare politică sau alta. Ambele ideologii sunt alcătuite din vorbe goale, iar atunci când interesele personale o cer, politicienii nu pregetă a trece dintr-un partid în altul: "Conservatorism și liberalism reprezentau
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]