8,426 matches
-
Rupert de Bavaria () (18 mai 1869 - 2 august 1955) a fost ultimul Prinț Moștenitor al Bavariei. Titlul său întreg a fost "Înălțimea Sa Regală Rupprecht Maria Luitpold Ferdinand, Prinț Moștenitor de Bavaria, Duce de Bavaria, de Franconia și de Swabia, Conte Palatin de Rin". De asemenea, a fost moștenitorul iacobit la tronul Angliei, Irlandei, Scoției și Franței de la decesul mamei sale în 1919 sub numele de Robert I și IV. Rupert s-a născut la München și a fost primul copil
Rupert, Prinț Moștenitor al Bavariei () [Corola-website/Science/322315_a_323644]
-
jumătate din lungimea unui picior. Carol cel Mare i-a oferit lui Ogier sabia Kurt, arhiepiscopului Turpin Almace, iar Durendal a păstrat-o pentru el. Măi târziu într-un vis i s-a spus să î-o dea pe Durendal contelui Roland. Etimologia numelui este incertă, dar poate fi derivată din limba germană sau din nordica veche "all macht", înseamnând "Atotputernica".
Almace () [Corola-website/Science/329538_a_330867]
-
Muzeul Național Maghiar (în , a fost fondat în anul 1802) este , clădirea muzeului este în Budapesta și a fost construit în stil clasic între anii 1837 - 1847 de către arhitectul Mihály Pollack. a fost fondat în anul 1802 atunci când contele Ferenc Széchényi a înființat Biblioteca Națională Széchényi. Acest lucru ar fi fost urmat un an mai târziu de donarea de către soția lui Széchényi a unei colecții de roci minerale. Acest lucru a dus la crearea Muzeului Național al Ungariei ca
Muzeul Național al Ungariei () [Corola-website/Science/329541_a_330870]
-
și în special la cea a lui Eleanor de Aquitania. Cele douăsprezece laiuri sunt dedicate unui rege, fără doar și poate lui Henric al II-lea. Mai mulți medieviști au sugerat că ea ar putea fi fiica lui Galeran IV, conte de Meulan, care s-a căsătorit cu Hugues Talbot în jurul anului 1170 și care a mers să trăiască cu el în Anglia. Această ipoteză este însă destul de improbabilă. Ea ocupă un loc aparte printre poeții anglo-normanzi, fiind o femeie superioară
Marie de France () [Corola-website/Science/329730_a_331059]
-
Barbera, Saro Gulletta: Diet Sayler. 18 Aprile - 31 Maggio 2009, galeria fortuna arte: Messina 2009. • Max Bense, Diet Sayler: Diet Sayler. Ausstellungskatalog [Zeichnungen, Bilder, Fotos; Ausstellung vom 16. Mai - 9 Juni 1978, Studiengalerie, Studium Generale, Univ. Stuttgart]. Stuttgart 1978. • Viana Conți, Pier Giulio Bonifacio, Hanswalter Graf, Diet Sayler: Geometrie di confine. Tre cași. Bonifacio Graf Sayler; dal 19 gennaio al 18 febbraio 1995. Galleria Orți Sauli. Genova 1995. • Richard W. Gassen, Roxana Theodorescu, Jan Sekera, Michael Harriso, Vera Molnar, Lida von
Diet Sayler () [Corola-website/Science/329872_a_331201]
-
cadență vocală-solo. Acest stil a fost imitat de mulți compozitori, in special "Vincenzo Bellini", și mai târziu de Wagner. Mozart folosește la sfârșitul actului al 2-lea din Nunta lui Figaro, un ostinato pentru a transmite un sentiment de suspans - Contele Almaviva, gelos, încearcă în zadar să o incrimineze pe soția sa, contesa. Popularitatea elementului ostinato, poate fi, de asemenea, justificată prin ușurința lui, precum și printr-o gamă, deși... ostinato trebuie să fie utilizat judicios, deoarece suprasolicitarea acestuia poate duce rapid
Ostinato () [Corola-website/Science/329975_a_331304]
-
un palat pe strada Vienei nr. 9 (astăzi strada Dobrescu I. Demetru, în apropierea Pieței Revoluției). Ultimii miniștrii plenipotențiari ai Austro-Ungariei în România au fost prințul Karl Emil zu Fürstenberg (bunicul ministrului de externe ceh Karel Schwarzenberg) precum și succesorul lui, contele Ottokar Czernin, din 25 octombrie 1913 până în 27 august 1916 (apoi ministru al afacerilor externe în perioada 1916 - 1918). Urmare a stării de război dintre Austro-Ungaria și România, postul nu a mai fost ocupat. În 1922, după Primul Război Mondial
Ambasada Austriei la București () [Corola-website/Science/328039_a_329368]
-
devenit adult deoarece fiul ei era instabil mental. Regența ei a fost marcată de victoria portugheză în bătălia de la Linhas de Elvas la 14 ianuarie 1659. A fost ținta conspirației care a eșuat condusă de Luís de Vasconcelos e Sousa, conte de Castelo Melhor. A apărat principiile libertății și independenței Portugaliei și a controlat guvernul cu o mână de fier. În principal Luisa a fost inițiatoarea succesului diplomatic al unei noi alianțe cu Anglia. Fiica ei Ecaterina s-a căsătorit cu
Luisa de Guzman () [Corola-website/Science/328056_a_329385]
-
localității. Acoperișul bovindoului a fost decorat cu 2657 plăci de cupru aurite în foc din porunca regelui german și viitorului împărat Maximilian I. Clădirea a fost construită în anul 1420 de către Frederic al IV-lea, duce al Austriei (1402-1439) și conte de Tirol (1406-1439), ca reședință („Neuhof”) a conților suverani din Tirol. Pentru a sărbători sosirea anului 1500, regele german și viitorul împărat Maximilian I i-a comandat lui Niklas Türing cel Bătrân să construiască un bovindou adosat palatului ducal. Regele
Acoperișul Auriu () [Corola-website/Science/328069_a_329398]
-
plăci de cupru aurite în foc din porunca regelui german și viitorului împărat Maximilian I. Clădirea a fost construită în anul 1420 de către Frederic al IV-lea, duce al Austriei (1402-1439) și conte de Tirol (1406-1439), ca reședință („Neuhof”) a conților suverani din Tirol. Pentru a sărbători sosirea anului 1500, regele german și viitorul împărat Maximilian I i-a comandat lui Niklas Türing cel Bătrân să construiască un bovindou adosat palatului ducal. Regele Maximilian dorea să stea în balcon și să
Acoperișul Auriu () [Corola-website/Science/328069_a_329398]
-
de Prussia, Welfii de Hanovra, Casa de Wettin din Saxonia, Casa de Wittelsbach din Bavaria și Casa de Württemberg, au deținut "Herzogswürde" (titlul ducal) înainte de a deveni regi. După dispariția ducatelor de origine, Carolingienii au administrat aceste regiuni prin comiți (conți) și prefecți, iar uneori au distribuit conducerea către un membru al dinastiei, precum a operat Ludovic Germanul în Bavaria. După divizarea imperiului prin tratatele de la Verdun (843), Meerssen (870) și Ribemont (880), Regatul francilor răsăriteni a fost format din Bavaria
Ducatele germane de origine () [Corola-website/Science/328075_a_329404]
-
Hollister, îl numește pe Orderic ca "un ghid onest și demn de încredere pentru istoria vremurilor sale". Orderic s-a născut în Atcham, comitatul Shropshire, fiind fiul mai mare al unui preot francez, Odeler de Orleans, care intrase în serviciile contelui Roger de Montgomery de Shrewsbury și primise de la stăpânul său o capelă în acel lor. La vârsta de 5 ani, Orderic a fost trimis de părinții săi la un preot englez, pe numele său Siward, care deținea o școală în
Orderic Vitalis () [Corola-website/Science/328100_a_329429]
-
părinții săi la un preot englez, pe numele său Siward, care deținea o școală în abația Sfinților Petru și Pavel din Shrewsbury. La vârsta de 11 ani, el a intrat ca novice în mănăstirea normandă de la St Evroul-en-Ouche, pe care contele Roger o expropriase, însă, la vremea respectivă, îi acordase o seamă de daruri. Părinții au plătit 30 de mărci pentru acceptarea lui Orderic. Tânărul nu cunoștea niciun cuvânt în limba franceză atunci când a ajuns în Normandia; cartea sa, deși scrisă
Orderic Vitalis () [Corola-website/Science/328100_a_329429]
-
Sosiți în sudul Italiei în 1016, mercenarii normanzi au luptat în solda lui Melus din Bari și a principelui Guaimar al III-lea de Salerno, fiind înfrânți de către trupele bizantine comandate de generalul Vasile Boioannes. Ulterior, Asclettin a devenit primul conte de Acerenza, fiind unul dintre comandanții normanzi angajați de principele Guaimar al IV-lea de Salerno, cu ajutorul cărora acestora a cucerit o mare parte din Apulia între 1038 și 1042. Fiul său, având tot numele de Asclettin, a devenit ulterior
Asclettin de Acerenza () [Corola-website/Science/328111_a_329440]
-
de Acerenza, fiind unul dintre comandanții normanzi angajați de principele Guaimar al IV-lea de Salerno, cu ajutorul cărora acestora a cucerit o mare parte din Apulia între 1038 și 1042. Fiul său, având tot numele de Asclettin, a devenit ulterior conte de Aversa.
Asclettin de Acerenza () [Corola-website/Science/328111_a_329440]
-
Rainulf (d. iunie 1045) a fost un aventurier normand din familia Drengot, devenit primul conte de Aversa de la 1030 până la moarte. Atunci când unul dintre numeroșii frați ai lui Rainulf, Osmond, a fost exilat de către ducele Richard I de Normandia ca urmare a asasinării uneia dintre rudele sale, Rainulf, Osmond și ceilalți frați (GFilbert, Asclettin (ulterior
Rainulf Drengot () [Corola-website/Science/328115_a_329444]
-
de Aversa de la 1030 până la moarte. Atunci când unul dintre numeroșii frați ai lui Rainulf, Osmond, a fost exilat de către ducele Richard I de Normandia ca urmare a asasinării uneia dintre rudele sale, Rainulf, Osmond și ceilalți frați (GFilbert, Asclettin (ulterior conte de Acerenza) și Rudolf au plecat în pelerinaj la moaștele Sfântului Arhanghel Mihail, la Monte Sant'Angelo sul Gargano, localizate în Catepanatul de Italia, stăpânit de bizantini. Ei au adus cu ei o trupă de 250 de războinici, formată din
Rainulf Drengot () [Corola-website/Science/328115_a_329444]
-
urmă, Rainulf a trecut în slujba ducelui Sergiu al IV-lea de Neapole, în numele căruia a înregistrat câteva succese. În 1030, ducele Sergiu i-a acordat lui Rainulf fosta fortăreață bizantină de Aversa, situată la nord de Napoli, odată cu titlul de conte, și de asemenea i-a oferit-o pe sora sa drept soție. În 1034, această primă soție a murit, drept pentru care Rainulf s-a recăsătorit cu fiica ducelui de Amalfi, care era totodată nepoata vechiului dușman al lui Sergiu
Rainulf Drengot () [Corola-website/Science/328115_a_329444]
-
murit, drept pentru care Rainulf s-a recăsătorit cu fiica ducelui de Amalfi, care era totodată nepoata vechiului dușman al lui Sergiu, principele Pandulf al IV-lea de Capua. El și-a teritoriul pe seama abației de Montecassino. Titlul său de conte de Aversa a fost recunoscut în 1037 de către împăratul Conrad al II-lea. După înfrângerea bizantinilor din 1038, el s-a autoproclamat ca principe, devenind astfel independent și "de facto" față de Neapole și de foștii săi aliați longobarzi. Rainulf a
Rainulf Drengot () [Corola-website/Science/328115_a_329444]
-
de înaltă trădare și de folosirea vistieriei în scopuri personale. Deși Morsztyn jură că nu va părăsi țara, nu își respectă jurământul și fuge în Franța, unde acceptă poziția de secretar al lui Ludovic al XIV-lea, primind titlul de conte de Châteauvillain. Jan Andrzej Morsztyn moare pe 8 ianuarie 1693, în Paris. Morsztyn abordează teme din sfera regalității. Lucrările sale sunt construite cu o măiestrie extraordinară - le revizuia de nenumărate ori și revenea asupra fiecărui detaliu, limbajul său fiind marcat
Jan Andrzej Morsztyn () [Corola-website/Science/328113_a_329442]
-
Iordan I (n. după 1046 - d. 1091), membru al familiei normande Drengot, a fost conte de Aversa și principe de Capua de la 1078 până la moarte. Iordan era fiul cel mare și succesorul principelui Richard I de Capua cu Fressenda, normandă din dinastia Hauteville, fiică a lui Tancred of Hauteville cu a doua sa soție, de
Iordan I de Capua () [Corola-website/Science/328127_a_329456]
-
lui Robert Guiscard, duce de Apulia, Calabria și Sicilia. Potrivit cronicarului Guglielmo de Apulia, Iordan "îmbine virtuțile ducelui cu cele ale tatălui său." În 1078, în vreme ce tatăl său asedia Napoli alături de Robert Guiscard, Iordan prăda Abruzzi (teritoriu papal), alături de Robert, contele de Loritello. Alături de tatăl său și de ducele Robert Guiscard, Iordan a fost excomunicat, după care imediat tatăl său a căzut bolnav, s-a retras la Capua, s-a reconciliat cu Biserica și a murit. Iordan, temându-se să guverneze
Iordan I de Capua () [Corola-website/Science/328127_a_329456]
-
își extindă influență până către coasta amalfitană, dinspre castelul sau din Nocera. Cea mai timpurie atestare a lui Iordan că senior de Nocera este datata în mai 1109, însă nu lămurește asupra naturii senioriei ("dominatus"). Înainte de a cădea în fața trupelor contelui Roger I al Siciliei, Nocera fusese reședința centrală a uneia dintre subdiviziunile, fie "actus", fie "comitatus", a Principatului de Salerno. Există unele certitudini asupra faptului că vechile subdiviziuni teritoriale ale principatului au supraviețuit cuceririi normande. Nocera, străjuind o vale strâmta
Iordan al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328135_a_329464]
-
Richard I Drengot (d. 1078), membru al familiei normande Drengot, a fost conte de Aversa (1049-1078) și principe de Capua (1058-1078). Richard era fiul lui Asclettin, conte de Acerenza și fratele mai mic al lui Asclettin, conte de Aversa, precum și nepot al lui Rainulf Drengot, unul dintre aventurierii normanzi care au sosit primii
Richard I de Capua () [Corola-website/Science/328119_a_329448]
-
Richard I Drengot (d. 1078), membru al familiei normande Drengot, a fost conte de Aversa (1049-1078) și principe de Capua (1058-1078). Richard era fiul lui Asclettin, conte de Acerenza și fratele mai mic al lui Asclettin, conte de Aversa, precum și nepot al lui Rainulf Drengot, unul dintre aventurierii normanzi care au sosit primii în sudul Italiei în 1017 și au reușit să pună bazele primului stat normand
Richard I de Capua () [Corola-website/Science/328119_a_329448]