7,275 matches
-
Îmbrățișeze creația noastră de-a lungul Întregii literaturi și să-i demonstreze caracterul militant, s-a vădit și În lăsarea unor zone Întregi necercetate. În acest sens, o lipsă gravă o constituie atenția redusă de care s-a bucurat literatura cronicarilor. Discuțiile critice din Uniunea Sovietică au arătat că sub aprecierea literaturii vechi e o formă manifestă a cosmopolitismului, o tendință de a ascunde trecutul cultural, de a reduce istoria culturii la produsele literaturii burgheze. O altă problemă care apare din
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
bogăție. Că-i mai bună depreună viața cea frățească decât arma ce destramă oastea vitejească». Tot astfel se procedează și atunci când este vorba de alte scrieri religioase, În special de predicile lui Antim Ivireanul. De asemenea atunci când se analizează scrierile cronicarilor sau ale lui Dimitrie Cantemir. (Ă). Tezele de istoria literaturii vechi sunt mai unitare, mai Închegate decât cele de istoria literaturii noi și, În genere, multe dintre obiecțiile ce se pot aduce unora nu sunt valabile și pentru celelalte. (Ă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
simțitor atunci când, părăsind terenul teoretizărilor și al aprecierilor gratuite, va analiza câteva din poemele lui Baconsky. Poetul care gândește va deveni poetul care raționează formalist (În Fabulă din lumea coniferelor), uluitoarea simplitate și impresionanta vigoare, Își vor lepăda calificativele, și cronicarul, În fața exemplelor citate În cadrul discuției, va recunoaște că foarte adesea Baconsky se lasă târât «de la simplitate, vigoare și frământare teoretică la platitudine, emfază și subiectivism». De fapt, În ordine literară, ceea ce-l caracterizează pe Baconsky este oscilarea lui permanentă Între
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
realitate” - cum spunea Scânteia; oricum sunt circa 20 și numai una singură Întrunește „exigențele poeziei pentru care luptăm” - cum Își intitulează George Munteanu acest comentariu; am fi dorit să reproducem Cântec pentru Gabor cincisutistul de Ion Brad, poemul apreciat de cronicar, alături de câteva poezii scrise „din văgăună”; dar poemul lui Ion Brad are 70 de pagini așa că renunțăm, mulțumindu-ne să reproducem În note Cântecele de primăvară ale lui Al. Căprariu 17. Iată care a fost atitudinea Mariei Banuș 18: „În
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
dintre poemele mai bine cunoscute, apoi semnala un poem schematic ori câteva imagini care i se păreau nerealiste. Și atât. Cu excepția poemului Cântarea Jiului, căruia reușea să-i analizeze În parte lipsurile, cronica rămânea pur descriptivă și generală. Adică schematică. Cronicarul nu reușea să pătrundă În Însăși structura operei poetice a Veronicăi Porumbacu, punându-i În lumină sensul fundamental, definind personalitatea autoarei și mijloacele sale specifice de creație. În aceste condiții, cronica amintita nu putea constitui un ajutor real nici pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
prin care să comunice gândurile și sentimentele sale. Lidice e scrisă Într-un grai limpede și atât de simplu că pare vorbire curentă». Ar fi fost de așteptat ca, făcând o afirmație cu privire la «simplitatea mijloacelor», În «graiul limpede» și «simplu», cronicarul să și-o fundamenteze pe o analiză serioasă a acestor Însușiri. În ce constă pomenita simplitate? Întrucât e o notă distinctivă a lui Jebeleanu? De unde provine? Cum se explică? Ce particularitați stilistice determină? Pentru că a vorbi despre «graiul limpede și
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
nevoie și la care au tot dreptul. (Ă). Să vorbesc și despre cel de-al doilea păs al meu: De ce din lectura unor cronici, foarte lungi câteodată, cititorul nu se alege cu o privire limpede asupra cărții discutate? De ce unii cronicari se pierd Într-o serie de afirmații contradictorii care pun În Încurcătură și pe scriitor și pe cititor? Iată, de pildă, cronica făcută de J.Popper romanului „Drum fără pulbere” și publicată acum câteva luni În „Flacăra”. Ceea ce afirmă criticul
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cronici și chiar față de unele aprecieri deosebite. (Ă). M-am Întrebat foarte adesea de ce În unele cronici literare criticii Întrebuințează un limbaj esopic, greu de Înțeles? Oare criticul nu trebuie să vorbească la fel ca toți oamenii? De ce atunci unii cronicari vorbesc păsărește? Ce Înseamnă de pildă că: «mari părți din această lucrare nu sunt propriu zis rotunjite epic» - cum scrie tov. Horia Bratu În cronica lui despre „Scântei În beznă” (Viața românească, nr. 12, 1950). Iar despre fraza Întrebuințată de
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
lipsite de aparatul critic, de metodologie, de ipoteze de lucru ș.a. Evident, am căutat să fructificăm din aceste lucrări numai datele care au acoperire documentară. În cazul lucrărilor realizate de-a lungul primelor patru decenii ale secolului al XX-lea - „cronicarii” Costache Radu (prima ediție a Bacăului de la 1850 la 1900 datează din anul 1906), Grigore Tabacaru (1930) și Grigore Grigorovici (1933) -, multe din informațiile preluate au ca justificare valoarea memorialistică a acestora. De asemenea, informații extrem de utile pentru creionarea evoluției
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
românilor din sfera economică spre cea administrativă. Negustoria și afacerile românilor nu au fost lăsate moștenire generațiilor viitoare, părinții preferând să-și îndrepte copiii spre posturile sigure și, relativ, bine plătite din instituțiile statului. Pe de altă parte, așa cum menționează „cronicarul”, trendul acesta ar fi fost stimulat și de extinderea concurenței neloiale: „înmulțindu-se numărul străinilor, a început și concurența curată și cea necurată”. Este interesant de amintit faptul că aceste realități economice au fost consemnate într-o perioadă în care
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
fost nevoiți să o facă acestei nenorocite de monede de hîrtie pe care Majestatea Sa a fost obligat mai apoi să o discrediteze la 1 noiembrie 1720". După R. Lehoreau, Cérémonial de l'Eglise d'Angers, Paris, 1967, p. 286 Cronicarul angevin se face ecoul fidel al experienței lui Law așa cum a fost ea trăită în provincie. Citindu-l, înțelegem cum a putut această experiență să trezească pentru mult timp neîncrederea francezilor în privința hîrtiei monedă. DOCUMENT 2 Ludovic al XV-lea
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
O istorie a Rusiei 49. J.-C. Alexander, Steven Seidman (coord.), Cultură și societate Format 1/16 (54 x 84) • Bun de tipar: 2001 • Apărut: 2001 PRINTED IN ROMANIA • Tiparul executat la Imprimeria Institutului European pentru Cooperare Cultural-Științifică Iași • str. Cronicar Mustea nr. 17 • C.P. 161 • cod 6600 • Tel. Difuzare: 032/233731 • Fax: 032/230197 • euroedit(hotmail.com * Cuvintele precedate de un asterisc figurează în Glosar. 1 lat. cippus = par ascuțit (n.t.) 2 Henric I de Montmorency, conte de Damville
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
mai întîi, ivirea unei mari și fecunde idei în conștiința câtorva români - originea romană a poporului român și, ca corolar, ideea de unitate a tuturor românilor prin originea lor comună -, și apoi deprinderea cu reflectarea asupra vieții, prin faptul că cronicarii judecă și nu se mai mărginesc a înregistra faptele, ca mai înainte, în perioada slavo-bizantină. Efectele acestei mișcări culturale n-au să se piardă niciodată cu totul în Moldova. Această timpurie mișcare culturală din Moldova ne va explica, cum vom
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
creierului în mai multe generații. Apoi, o deprindere cu îndeletnicirile culturii 2 , trecută prin educație, o generație moștenind de la alta deprinderea de a citi, oarecare cunoștințe mai deosebite, în specie: o bibliotecă de cărți vechi românești religioase, poate manuscrise de cronicari, cărți profane tipărite și adesea cărți străine; și contactul cu niște părinți mai mult sau mai puțin cunoscători de literatură. Un C. Negruzzi, copil, are la îndemînă o bibliotecă bogată de cărți vechi românești a tatălui său3 . În al doilea
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea (Influența polonă), de același ăBuc., 1901î. Influența poloneză a fost o influență apuseană, înalt culturală și - mai ales - un capital străin menit să valorifice sufletul și talentul românesc. Ei îi datorim pe cronicarii cugetători ai veacului al XVII-lea și începutul celui de al XVIII-lea (afară de Cantemir, care, cum am spus, e un produs al spiritului multilateral european). Acum vom avea scriitori care scriu în românește, care cugetă, discută, care dezgroapă trecutul
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
istoria nouă a limbii e mai grea. Ardealul, ce are tradiția...". Și cei ce nesocotesc tradiția și "care toate înlăturează și pomenirea chiar a tradiției, sunt ca oamenii cei noi ce își tăgăduiesc părinții". Cărțile vechi, zice el, și limba cronicarilor trebuie să fie modele pentru limba românească, nu cum fac "învățații" ce "leapădă tradiția ascunzînd-o sub pretext de baștină latină". Și, în sfârșit, sintetizând și trăgând concluzii, Russo zice: "...între români, moldovenii și între moldoveni, colaboratorii României literare sunt singurii
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
din Muntenia, sau, dacă o cunoștea (căci în jurnalul său de la Soveja ne spune că a primit Magazinul istoric), n-o cunoștea bine. Nu-i vorbă, el, care lăuda așa de mult pe scriitorii moldoveni, ne spune, izbit de inferioritatea cronicarului muntean, că: "Constantin Căpitanul e ieftin la vorbă, tare ostenitor, nu plătește cât Miron și alții" ("Revista romînă", 1863, p. 546). Cronografia muntenească, oricât ar fi de inferioară celei moldovenești, oricât ar conținea "mai mult date istorice, cu puține cugetări
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
inferioară celei moldovenești, oricât ar conținea "mai mult date istorice, cu puține cugetări asupra evenimentelor raportate", cum zice dl Xenopol (Mihail Kogălniceanu, p. 30), a format, împreună cu literatura bisericească, un element de tradiție. Eliade Rădulescu, care nu face caz de cronicari (primul defect), nici de literatura populară (al doilea defect), face mult caz de literatura bisericească, când e vorba de limba literară. În Muntenia, oameni care se influențează și ascultă de tradiție sunt: Gr. Alexandrescu și adânc cunoscătorii de cele vechi
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
seamănă cu vechea școală critică. Fiind democrați, era natural să se îndrepteze către "popor". Iar ca apărători ai originalității limbii și literaturii, tot la popor (la limba, spiritul și viața lui) și la istorie (la viața trecută și la limba cronicarilor) trebuiau să se adreseze. Eminescu seamănă și în această privință cu vechea școală critică. Și, din "Junimea", mai seamănă și Lambrior, care, în deosebire de dl Maiorescu și de toți ceilalți, voia o limbă încă și mai românească. Iar dl
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
la Iași, ca să învețe nemțește, franțuzește și latinește. - Dar românește nu ? - Ba și românește; dar, vezi d-ta, că dacă n-a învăța franțuzește și latinește nu înțelege româneasca de astăzi. 1 Întotdeauna C. Negruzzi, când vrea să vorbească de cronicari, îi personifică în Cantemir: acesta îi era mai cunoscut pentru că acesta a fost tipărit cel întîi. 2 Scrieri, I, p. 337. Acum trebuie să știm multe limbi, ca să înțelegem pre a noastră"1 . Și aceeași atitudine de critic o are
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
iar din 1942 al cronicii literare (are în primul an și câteva poezii), C. Postelnicu (secretar de redacție) are articole și „note românești”, Radu A. Sterescu figurează cu „note de istoria literaturii române”, cronici teatrale, interviuri, reportaje. Mai sunt prezenți cronicarul muzical Romeo Alexandrescu, cronicarii artelor plastice Paul Miracovici, ulterior Paul Lahovari (iscălește și Menip o suită de controverse cu Mihai Niculescu, acesta cu pseudonimul Menalc), graficianul George Voinescu și polivalenții Traian Lalescu și Ștefan Baciu. Pe lângă versuri, proză și o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
cronicii literare (are în primul an și câteva poezii), C. Postelnicu (secretar de redacție) are articole și „note românești”, Radu A. Sterescu figurează cu „note de istoria literaturii române”, cronici teatrale, interviuri, reportaje. Mai sunt prezenți cronicarul muzical Romeo Alexandrescu, cronicarii artelor plastice Paul Miracovici, ulterior Paul Lahovari (iscălește și Menip o suită de controverse cu Mihai Niculescu, acesta cu pseudonimul Menalc), graficianul George Voinescu și polivalenții Traian Lalescu și Ștefan Baciu. Pe lângă versuri, proză și o piesă de teatru (Muschetarii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
începătorii („Corespondența noastră” și „Cântece noi”). Echipei i se alătură la sfârșitul anului 1940 Traian Chelariu, care contribuie cu „note italiene și germane”, apoi cu „note românești” semnate V. Jeleru, după plecarea lui Mihai Niculescu la Paris, în 1943, devenind cronicar literar și redactor responsabil până în 1944. Ceva mai înainte apăruse aici și Mircea Streinul, care furnizează recenzii la cărți germane, note, versuri, reportaje, nuvele și fragmente de roman. Ion Frunzetti e redactor în 1940, intrând în sumar cu articole de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
etc.. Dintre cele aproximativ 200 de ere cunoscute, era creștină comună sau dionisiană este astăzi cea mai cunoscută. Cum grecii și, în general, orientalii aveau propriile lor instrumente de cronologie, latinii au îmbrățișat-o mai întâi decât toți. Analiștii și cronicarii au făcut în general uz de ea înainte de a deveni un element comun în documentele oficiale ale cancelariilor. În Italia, era creștină este adoptată în actele publice încă de pe la sfârșitul secolului al VI-lea și în computul pascal. Un exemplu
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
idee, care abandonează încatenarea și proclamă libertatea artei: „Să creăm liber, imaginația să cutreiere nestingherită timpul și spațiul, fie că aparțin lumii exterioare sau celei intime”. Fără intuiții extraordinare, dar cu anumite contribuții personale, sunt comentate, în exercițiul curent al cronicarului, și cărțile unor autori ca Marin Preda, A. E. Baconsky, Augustin Buzura, Petre Stoica, Ana Blandiana, Ioan Alexandru, Sorin Titel, Ioan Moldovan, George Bălăiță, Ovidiu Genaru, Petre Cimpoeșu, Viorel Savin, Zaharia Stancu, Edgar Papu, Adrian Marino, Al. Husar ș.a. S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289800_a_291129]