7,205 matches
-
că Isus va învia din morți în viitor, dar n-ar fi zis niciodată că deja a înviat. Dacă cei care l-au urmat pe Isus ar fi dorit să ducă mai departe mișcarea mesianică după ce mișcarea lui Isus a eșuat odată cu moartea sa, ei ar fi avut o singură opțiune: să-și găsească un alt Mesia. Mai multe grupuri din iudaism au apelat la această metodă în primul secol. Ori de câte ori un așa-zis Mesia era ucis, mișcarea găsea un altul
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
discursului ținut la Uioara, afirmând că acțiunea sa avea menirea să deschidă "ochii și urechile regelui"573. Președintele PNȚ a intervenit energic, determinând renunțarea lui Iuliu Maniu la campania începută, în așteptarea momentului în care, tactica lui Ion Mihalache ar eșua, iar el ar putea să controleze întregul partid 574. Prin manifestul din 22 septembrie, "Frontul Constituțional" anunțase o nouă întrunire, pentru ziua de 29 septembrie, în sala Marna din Capitală. Atât Gheorghe Brătianu, cât și Alexandru Averescu au protestat în
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
2 iunie 1937; pp. 1, 2, 2; Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, Univers enciclopedic, București, 1999, pp. 323-324 . 410 C. Argetoianu susține că înțelegerea dintre Gh. Brătianu, O. Goga și Al. Averescu, pentru formarea unui guvern, a eșuat și datorită tratativelor de împăcare dintre Gh. Brătianu și Gh. Tătărescu. Constantin Argetoianu, Însemnări zilnice, vol. III, Editura Machiavelli, București, 2001. pp. 213, 233. 411 Mihail Sturdza, România și sfârșitul Europei. Amintiri din țara pierdută, Fronde Alba Iulia-Paris, 1994, p.
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
colțuri. S. încearcă aici, jucându-se de fapt, să execute câteva măsuri pe claviatură psihologică. Ușile, „reportaj senzațional” în scenografie constructivistă, plimbă o oglindă pe dinaintea porților de intrare în (micro)universuri diferite. Câte uși, atâtea destine, mai curând triste și eșuând în moarte. E ca un film, trecând cu ușurință de la un cadru la altul, pentru a surprinde secvențe din viața unui oraș, unde, ca pretutindeni, multe drame se petrec. Realistul și Fantezistul, două personaje de alegorie, își pledează fiecare cauza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
altele cît se poate de „realiste“, cum ar fi pedeapsa cu moartea sau situația economică a Rusiei, care îl obsedează pe eroul principal. Plutind pe valurile conversației și încercînd să evite una dintre aceste teme, prințul Mîșkin „dă chix“ și eșuează după ce urcase în barca unui pamflet împotriva catolicismului. Nu se poate să faci parte din „lumea asta“, din înalta societate rusă, dacă pui atîta suflet în propriileți idei. Riști să nu ai aderență la ea, să fii luat drept un
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
emanație a aceleiași subterane: „Le-am inventat chiar eu, căci numai cuvintele se lasă inventate. Nu-i de-a mirării că mi-au intrat singure în cap și au luat formă literară“. Eroul încearcă mereu să scape de literatură, dar eșuează iremediabil pe țărmul ei. Viață nu prea există în aceste însemnări, mai ales în prima parte, cea „teoretică“. Să luăm, de pildă, atacul său brutal asupra romanticilor. De îndată ce cuvîntul este rostit, urmează negarea lui. Care romantici? Așa ceva nu există! Ei
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de la izvorul lor european și, atenuate, pe jumătate șterse, ajunseseră până în străfundurile Rusiei. Iar în vântul înghețat al stepei, șiroirea aceea încremenise într-o clădire cu stranii ferestruici ovale, cu lujeri de trandafiri decorativi care înconjurau intrările... Planul guvernatorului luminat eșuase. Revoluția din Octombrie a curmat toate acele tendințe decadente ale artei burgheze. Iar clădirea - o bucată îngustă din bulevardul visat - rămăsese unică în felul ei. De altfel, după nenumărate reparații, nu mai păstra decât umbra stilului său inițial. Îndeosebi campania
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și cele africane se referă strict la un act cosmogonic: ele descriu modul În care, pornind de la haosul primordial și indistinct, Divinitatea creează un element (vântul, pământul), punând astfel bazele lumii așa cum o cunoaștem. Creația poate fi reușită sau poate eșua, iar efortul cosmogonic este reluat pentru a corecta greșeliele inițiale. În celelalte versiuni, gestul cosmogonic este continuat prin acte teogonice (aducerea pe lume a divinităților) și prin transmiterea sarcinii cosmogonice unei noi generații divine (este ceea ce Mircea Eliade a numit
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cercetători au atras atenția asupra inconsistenței referințelor critice (eronate sau trimițând la texte inexistente), a documentelor etnografice invocate (nenominalizate și nelocalizate) și a interpretărilor nu o dată complet fanteziste. În felul acesta, cea mai amplă Încercare de surprindere a mitologiei românești eșuează Într-o construcție barocă, semifictivă, contestabilă nu doar metodologic, ci mai ales În ceea ce privește autenticitatea documentelor invocate pentru a valida speculativul edificiu. Cele două cărți pe care le-am scris În 1986 și 1988 (reeditate Într-o versiune concentrată În 1996
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
degete, se sustrage atât înregimentărilor centripetale, de adunare ordonată a afluenților în matca unei definiții atotcuprinzătoare, cât și celor centrifuge, de stabilire clară a unor inconfundabile moduri de manifestare. Așa cum definirea conceptului de comic s-a dovedit a fi anevoioasă, eșuând printr-o prea mare deschidere a orizontului sau, dimpotrivă, printr-o nepermisă restrângere a sferei sale de cuprindere, generând așadar formulări care păcătuiesc fie printr-o prea largă generalitate, fie printr-o limitare excesivă, tot astfel a apărut drept utopică
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de sarcasm unde "totul este dat, în parodie totul trebuie descoperit, e lăsat cititorul să-l afle, să-l adauge"79. În plus, în lipsa abilităților de decriptare pe care trebuie să le posede receptorul, textul își pierde practic însușirile parodice, eșuând și în crearea vreunui efect comic pentru care esențial este, așa cum am precizat, surprinderea contrastului. În cazul particular al parodiei, opoziția care declanșează râsul comic va trebui să fie între orizontul de așteptare al receptorul avizat, mai exact, între convențiile
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pe atât este sinele de fascinant”. E o concentrare maniacală asupra propriului eu, cu toate preocupările lui, oricât de mărunte ar fi - genul literar născut de aici este „autoficțiunea”. Împotriva acestora autorul se întreabă: „Aceasta ar fi menirea literaturii să eșueze în prețiozități formale (adică să vorbească la infinit despre propria ei facere), să se complacă în lamentări jalnice față de murdăria ori de vidul existenței, sau să se rezume la autocontemplarea unor trăiri și experiențe mediocre? Lectura ar trebui să fie
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
sau eminesciene. Legendele lui Bolintineanu sunt și modelul poemelor dramatice închinate lui Mihai Viteazul (Bătălia de la Călugăreni, 1892, și Moartea lui Mihai Vodă Viteazul, 1908). Poemele, convenționale, notabile totuși pentru fluiditatea monoloagelor versificate, cu unele scene nu lipsite de dramatism, eșuează în cele din urmă în stridente exaltări patriotice. Ușurința de a versifica este vizibilă și în traducerea, în cadențe cam săltărețe, a tragediei Cidul de Corneille, în 1883. Pentru „junimea studioasă”, D. a alcătuit un Tratat de literatură (1887), cuprinzând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286849_a_288178]
-
Dunării. Sectorul sudic, de numai 85 km, situat între Constanța și Vama Veche, are un țărm înalt, cu faleze de până la 15 m deasupra nivelului mării. Problemele specifice ale amenajării de pe litoralul românesc pot fi rezumate astfel: încercări de privatizare eșuate în anii ′90, apele lacului Techirgiol „contaminate” cu apă dulce, plajă erodată de apele mării, vestigiile istorice antice nivelate cu excavatorul sau reîngropate de arheologi, hoteluri cu lacăte la uși. Cea mai importantă însă rămâne problema mediului - ca pentru multe
AMENAJAREA TURISTIC? A TERITORIULUI by Irina Teodora MANOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/83493_a_84818]
-
Cornudet din 1919, care încerca să impună comunelor cu mai mult de 10 000 de locuitori necesitatea constituirii unor planuri "de amenajare, extindere și înfrumusețare" pe o durată maximă de trei ani, consacra începuturile juridice ale planificării urbane. Aceasta a eșuat însă în privința așteptărilor. Nu numai că majoritatea planurilor au fost întrerupte înainte de perioada recomandată, dar cele mai multe au rămas literă moartă, în măsura în care municipalitatea nu dispunea de priceperea necesară aplicării lor. Jean-Pierre Gaudin a analizat problemele punerii în practică a planificării urbane
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
și într-un alt mod decât în sensul respectării normelor gestionării patrimoniale. Dar acțiunea lor nu a repus realmente în discuție, nici în perioada interbelică, hegemonia acestui model. Încercările de planificare urbană au fost fructul unor inițiative municipale care au eșuat atunci când s-au izbit de politica de expectativă a statului central și de prerogativele acestuia. Acesta intervenea pe plan social dozându-și subtil formele de angajare sau dezangajare. Urbanul contra orașului Normalizarea urbanului și a familiei: supunerea clasei muncitoare salarierii
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
forte al vieții colective: spălatul rufelor la cișmeaua publică. "În această ofensivă a disciplinei muncă-familie, politica echipamentelor urbane a epocii a căpătat un contur clar. Și adesea, devenind rutină, ea a dat rezultate pozitive acolo unde filantropii prea grăbiți au eșuat"52. Dincolo de concepția sa primitivă, putem vedea în mod explicit în preocupările urbane fundamentul regimului de dominare al societăților industriale. Intervenția publică asupra orașului a răspuns unor considerente de securitate, de igienă și de asanare morală. Înfrumusețarea orașelor, dacă traducea
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
acesta oferă totuși avantaje de care municipalitatea poate fi mândră: el pune la dispoziția numeroaselor familii locuințe decente, pe care le așteptau de mult timp și care le oferă o viață sănătoasă și agreabilă [...] cu condiția ca statul să nu eșueze în misiunea sa în materie de echipamente publice"118. A conduce orașul însemna așadar a face să crească din pământ aceste noi cetăți "în care orașul era invitat să-și contemple modernitatea și forța"119. Marile ansambluri simbolizau accelerarea progresului
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Cu toate acestea, se pare că se conturează o practică ce împiedică această tendință: "evaluarea democratică"560. Este vorba mai degrabă de o utopie directoare decât de o experiență, în măsura în care puținele sale tentative de a fi pusă în practică au eșuat. Este anevoios să extragi cunoștințe din luptele pentru putere. Totuși, generalizarea sa se prezintă ca una dintre principalele soluții de reabilitare a politicii. Evaluarea democratică înțelege să expună judecății publice politicile publice și practicile guvernării. Ea nu se limitează la
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
apoi a și cucerit gloria. Apoi, în fața cadavrului tovarășului său, înțelege dintr-o dată că nimic nu valorează nimic, atâta vreme cât moartea ne va ajunge pe toți într-o zi. Atunci Ghilgameș pleacă în căutarea nemuririi. Dar, când aproape își atinsese ținta, eșuează... Ediția "originală" cea mai cunoscută și mai completă (aproape două treimi) a acestei capodopere este cea a regelui asirian Assurbanipal (668-627), adăpostită de palatul său din Ninive (12 tăblițe de 200-300 de versuri fiecare)15. Epopeea lui Ghilgameș, prima mare
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
ambițios este Țărm sacru, poem compus în șase părți, în vers liber, pe antiteza dintre existența antică, având ca nucleu credința în sacru, și cea modernă, caracterizată de scepticismul rece. Intenția de a releva tragismul vieții în figura Iuliei Hasdeu eșuează într-un sentimentalism comun. Soare pe Prut marchează revenirea la versul clasic, alternând motive simboliste (Adonis, Noapte faustiană, Simfonie de seară, Menuet) cu pastelul pointillist, acumulând detalii disparate (Toamnă pe Prut, Octombrie pe Prut, Seară în parc, Gravură, Caprele negre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288295_a_289624]
-
excesivă atacă rezistența estetică a scrierii, dându-i o alură excesiv sentimentală și melodramatică. Definită ca o „Madame Bovary într-o societate totalitară”, Platonia este o fostă cântăreață de operă care încearcă să își vindece egoul ultragiat de câteva iubiri eșuate prin refugiul în muzică și în cele din urmă în moarte. În ficțiunea autobiografică Viața pe fugă (1998), incitantă se arată mai ales analiza stărilor psihologice ale protagonistei, o exilată la New York, căreia i se radiografiază atent metamorfoza interioară. Și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
-i lipsește mai mult poetului, o cunoaștere aprofundată a vieții, un material bogat de fapte izvorâte din viața oamenilor muncii din țara noastră. Fără acest miez viu, puternic, poezia, oricât talent ar avea autorul - și Eugen Frunză are mult talent - eșuează în frazeologie goală”. După o vreme, într-un context mai larg, Scânteia sancționează opiniile susținute anterior, printr-un comentariu al lui Sergiu Fărcășan 13 care, fără a intra în prea multe detalii, constată prestația meritorie a poetului, „tendința generală” corectă
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ura cititorului. Bine construit e și Kerciulescu, cu toate că nu apare decât la începutul și sfârșitul romanului (...). Dar dacă autorul a excelat în crearea unor chipuri de moși hâtri și glumeți, și în conturarea unora din personajele negative, eforturile sale au eșuat acolo unde reușita lor era mai necesară: în prezentarea chipurilor de comuniști și oameni înaintați. Artimon e o figură palidă, ștearsă, ce nu poate capta. De unde vine acest defect al personajului după părerea noastră? Din timiditatea și ideile preconcepute cu
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
său în legătură cu revoluțiile din Franța și America, Thomas Jefferson a afirmat odată că ar fi de dorit ca fiecare generație să aibă revoluția ei. Acea idee romantică a fost spulberată de numeroasele revoluții din secolul al XX-lea, care au eșuat în mod tragic sau deplorabil, iar în cel mai rău caz au condus la formarea regimurilor totalitare. Cu toate astea, n-ar fi o idee rea ca într-o țară democratică să se convoace la fiecare douăzeci de ani o
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]