9,239 matches
-
este ales membru de onoare al Academiei Române. A fost membru titular al Academiei de Științe din România începând cu 7 iunie 1943. În 1963 primește titlul de "Om de știință emerit". are contribuții de seamă în domeniul teoriei funcțiilor, al ecuațiilor diferențiale și integrale, al ecuațiilor funcționale și algebrice. Un tip de ecuații funcționale îi poartă numele: ""Ecuații funcționale Angheluță"". De asemenea, are contribuții în teoria seriilor trigonometrice. Theodor Angheluță a scris peste 90 de lucrări originale, dintre care: Lucrările lui
Theodor Angheluță () [Corola-website/Science/307077_a_308406]
-
al Academiei Române. A fost membru titular al Academiei de Științe din România începând cu 7 iunie 1943. În 1963 primește titlul de "Om de știință emerit". are contribuții de seamă în domeniul teoriei funcțiilor, al ecuațiilor diferențiale și integrale, al ecuațiilor funcționale și algebrice. Un tip de ecuații funcționale îi poartă numele: ""Ecuații funcționale Angheluță"". De asemenea, are contribuții în teoria seriilor trigonometrice. Theodor Angheluță a scris peste 90 de lucrări originale, dintre care: Lucrările lui Angheluță au fost publicate sub
Theodor Angheluță () [Corola-website/Science/307077_a_308406]
-
Academiei de Științe din România începând cu 7 iunie 1943. În 1963 primește titlul de "Om de știință emerit". are contribuții de seamă în domeniul teoriei funcțiilor, al ecuațiilor diferențiale și integrale, al ecuațiilor funcționale și algebrice. Un tip de ecuații funcționale îi poartă numele: ""Ecuații funcționale Angheluță"". De asemenea, are contribuții în teoria seriilor trigonometrice. Theodor Angheluță a scris peste 90 de lucrări originale, dintre care: Lucrările lui Angheluță au fost publicate sub titlul "Opera matematică" de către profesorul Dumitru Ionescu
Theodor Angheluță () [Corola-website/Science/307077_a_308406]
-
începând cu 7 iunie 1943. În 1963 primește titlul de "Om de știință emerit". are contribuții de seamă în domeniul teoriei funcțiilor, al ecuațiilor diferențiale și integrale, al ecuațiilor funcționale și algebrice. Un tip de ecuații funcționale îi poartă numele: ""Ecuații funcționale Angheluță"". De asemenea, are contribuții în teoria seriilor trigonometrice. Theodor Angheluță a scris peste 90 de lucrări originale, dintre care: Lucrările lui Angheluță au fost publicate sub titlul "Opera matematică" de către profesorul Dumitru Ionescu (Editura Academiei Române, 1970).
Theodor Angheluță () [Corola-website/Science/307077_a_308406]
-
Acest lucru explică faptul că structura celulozei este formată din molecule de glucoză sau C6H12O6. Glucoza este o substanță care are rol foarte important în respirația celulară și în fotosinteză:<br> CO2 (g) + H2O (l) + lumină = C6H12O6 (s) + O2 (g) (ecuația fotosintezei). Atomii de hidroxil sunt grupați ordonat precum structura cristalului în lanțul de celuloză. Legăturile de hidrogen în regiunile cristaline sunt puternice ducând la insolubilitate în majoritatea solvenților. Ei împiedică celuloza să se topească. În regiunile mai puțin ordonate lanțurile
Celuloză () [Corola-website/Science/307123_a_308452]
-
fiziologie animală. În anul 1922, inca student fiind, Gheorghe Călugăreanu este numit preparator la Institutul de fizica teoretică și aplicată al Universității din Cluj, iar în 1924 absolvă Facultatea de stiinte în specialitatea matematică, cu diplomă de licență tratând despre ecuații integrale, unul dintre cele mai moderne capitole ale matematicii din acea vreme. În anul 1926 pleacă la Paris, ca bursier al statului, unde frecventează cursurile unora dintre cei mai mari matematicieni ai epocii (Émile Picard, Jacques Hadamard, Élie Cartan, Paul
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
care și-a găsit ulterior importante aplicații în geometrie, mecanică și fizica matematică. Plecând de la observația că derivată areolara coincide cu derivată parțială a funcției în raport cu conjugata variabilei independente, Gh. Călugăreanu a studiat pentru prima oara problemă soluțiilor poligene ale ecuațiilor diferențiale analitice. În teza să de doctorat arată că există clase de ecuații diferențiale admițând soluții poligene, care sunt mai usor de obținut decât soluțiile monogene și stabilește o legatura simplă între aceste două tipuri de soluții, care permite să
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
Plecând de la observația că derivată areolara coincide cu derivată parțială a funcției în raport cu conjugata variabilei independente, Gh. Călugăreanu a studiat pentru prima oara problemă soluțiilor poligene ale ecuațiilor diferențiale analitice. În teza să de doctorat arată că există clase de ecuații diferențiale admițând soluții poligene, care sunt mai usor de obținut decât soluțiile monogene și stabilește o legatura simplă între aceste două tipuri de soluții, care permite să se formeze familii de soluții monogene ale ecuației. În studiul funcțiilor meromorfe, pe
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
arată că există clase de ecuații diferențiale admițând soluții poligene, care sunt mai usor de obținut decât soluțiile monogene și stabilește o legatura simplă între aceste două tipuri de soluții, care permite să se formeze familii de soluții monogene ale ecuației. În studiul funcțiilor meromorfe, pe care il începe în 1929, și-a îndreptat atenția asupra unor probleme legate de teorema lui Picard și generalizările ei. Astfel, și-a pus problema relațiilor ce există între valorile excepționale în sensul lui Picard
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
pus problema relațiilor ce există între valorile excepționale în sensul lui Picard și șirul coeficienților taylorieni ai unui element al funcției meromorfe. A stabilit că în cazul funcțiilor meromorfe de gen finit p, valorile excepționale posibile sunt date de o ecuație algebrica de grad p+1, în care intră numai primii p+2 coeficienți ai elementului taylorian, precum și sumele anumitor serii formate cu polii funcției. Acest rezultat, demonstrat mai întâi cu ajutorul teoriei lui R. Nevanlinna și ulterior regăsit pe o cale
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
Mangeron este unul dintre matematicienii cei mai prolifici din România. A publicat peste 600 de lucrări, inclusiv o monografie amplă în 3 volume, consacrată mecanicii corpului rigid, care a fost domeniul principal de interes științific. A avut preocupări în domeniul ecuațiilor diferențiale, neliniaritate, robotică, astronautică ș.a. Era poliglot. Citea în 10 limbi și publica în 6 limbi. Ca profesor universitar a fost unul dintre cei care au atras admirațiile studenților de pretudindeni. A fost membru a peste 25 de societăți științifice
Dimitrie Mangeron () [Corola-website/Science/307191_a_308520]
-
După un scurt stagiu ca profesor la Liceul „V. Alecsandri” din Galați, în 1902 pleacă la studii la Göttingen, unde a avut ca profesori pe celebrii matematicieni Felix Klein și David Hilbert. Preluând creator nouă teorie a lui Hilbert asupra ecuațiilor integrale, Myller publică un ciclu de lucrări printre care și teza de doctorat (1906), elaborată sub îndrumarea lui Hilbert. Ele au marcat un moment însemnat în afirmarea matematicii românești în lume. A obținut numeroase rezultate în domeniul teoriei ecuațiilor diferențiale
Alexandru Myller () [Corola-website/Science/307186_a_308515]
-
asupra ecuațiilor integrale, Myller publică un ciclu de lucrări printre care și teza de doctorat (1906), elaborată sub îndrumarea lui Hilbert. Ele au marcat un moment însemnat în afirmarea matematicii românești în lume. A obținut numeroase rezultate în domeniul teoriei ecuațiilor diferențiale și integrale: extinderea unor rezultate ale lui Hilbert la cazul unor ecuații diferențiale de ordin arbitrar, ecuații integrale cu nucleu antisimetric, probleme bilocale, la limita și de periodicitate pentru ecuații diferențiale ordinare și cu derivate parțiale, utilizarea metodelor funcționale
Alexandru Myller () [Corola-website/Science/307186_a_308515]
-
de doctorat (1906), elaborată sub îndrumarea lui Hilbert. Ele au marcat un moment însemnat în afirmarea matematicii românești în lume. A obținut numeroase rezultate în domeniul teoriei ecuațiilor diferențiale și integrale: extinderea unor rezultate ale lui Hilbert la cazul unor ecuații diferențiale de ordin arbitrar, ecuații integrale cu nucleu antisimetric, probleme bilocale, la limita și de periodicitate pentru ecuații diferențiale ordinare și cu derivate parțiale, utilizarea metodelor funcționale în rezolvarea unor probleme de fizica matematică, geometrie diferențiala, definirea noțiunii de concurență
Alexandru Myller () [Corola-website/Science/307186_a_308515]
-
îndrumarea lui Hilbert. Ele au marcat un moment însemnat în afirmarea matematicii românești în lume. A obținut numeroase rezultate în domeniul teoriei ecuațiilor diferențiale și integrale: extinderea unor rezultate ale lui Hilbert la cazul unor ecuații diferențiale de ordin arbitrar, ecuații integrale cu nucleu antisimetric, probleme bilocale, la limita și de periodicitate pentru ecuații diferențiale ordinare și cu derivate parțiale, utilizarea metodelor funcționale în rezolvarea unor probleme de fizica matematică, geometrie diferențiala, definirea noțiunii de concurență a vectorilor contravarianți că o
Alexandru Myller () [Corola-website/Science/307186_a_308515]
-
în lume. A obținut numeroase rezultate în domeniul teoriei ecuațiilor diferențiale și integrale: extinderea unor rezultate ale lui Hilbert la cazul unor ecuații diferențiale de ordin arbitrar, ecuații integrale cu nucleu antisimetric, probleme bilocale, la limita și de periodicitate pentru ecuații diferențiale ordinare și cu derivate parțiale, utilizarea metodelor funcționale în rezolvarea unor probleme de fizica matematică, geometrie diferențiala, definirea noțiunii de concurență a vectorilor contravarianți că o generalizare a paralelismului Tullio Levi-Civita. Numit în 1910 profesor titular la catedră de
Alexandru Myller () [Corola-website/Science/307186_a_308515]
-
obiectul a opt monografii publicate în S.U.A., Singapore, Olanda și Canada. Fondator al Seminarului Național de Spații Finsler și Spații Lagrange, membru fondator și președinte al Societății Balcanice de Geometrie (1995), Numeroase noțiuni și rezultate îi poartă numele: "reper Miron", "ecuații fundamentale ale reperelor Miron", "spații Miron", "conexiuni Miron" (denumiri specificate în celebra carte a lui M. Matsumoto, The Fundations of Finsler Geometry, 1986), alte concepte fiind introduse de el: "geometrie Lagrange", "geometrie Hamilton", "energii de ordin superior", "configurațiile Myller", "geometrii
Radu Miron () [Corola-website/Science/307202_a_308531]
-
Iulia și Făgăraș între 1920-1935, membru de onoare al Academiei Române. Primele studii și le-a făcut în satul natal, Copăcel, iar liceul la Blaj. A fost unul dintre elevii excepționali ai liceului din Blaj. S-a remarcat la matematici, rezolva ecuații mental, cu ușurință. Președintele comisiei examenului de maturitate (bacalaureat), delegat al ministerului maghiar al învățământului, care era profesor la institutul politehnic din Budapesta, observând ușurința cu care rezolva cele mai dificile probleme, i-a propus tânărului Vasile Suciu să urmeze
Vasile Suciu (mitropolit) () [Corola-website/Science/307267_a_308596]
-
(n. 13 iunie 1928 - d. 23 mai 2015) a fost un matematician american, specializat în domeniile teoriei jocului, geometriei diferențiale și ecuațiilor diferențiale parțiale, activând în calitate de cercetător principal ("Matematician Senior Researcher" la Universitatea Princeton. Este laureat al Premiului Nobel pentru Economie din 1994. Nash a fost, de asemenea, subiectul principal al filmului hollywoodian "A Beautiful Mind" ("O minte sclipitoare"), care a fost
John Forbes Nash, Jr. () [Corola-website/Science/308530_a_309859]
-
sau un semn al infinitului, în careul campusului. Realizările sale în matematică includ „Teoria Încorporării Nash”, care arată că orice mulțime Riemann poate fi izometrică, realizată ca o submulțime a spațiului euclidian. De asemenea, el a adus contribuții semnificative teoriei ecuațiilor neliniare parabolice cu derivate parțiale și teoriei singularității. În cartea „A Beautiful Mind”, autoarea Sylvia Nasar explică că Nash încerca să demonstreze o teoremă care implica ecuații eliptice cu derivate parțiale când, în 1956 a suferit o mare dezamăgire când
John Forbes Nash, Jr. () [Corola-website/Science/308530_a_309859]
-
o submulțime a spațiului euclidian. De asemenea, el a adus contribuții semnificative teoriei ecuațiilor neliniare parabolice cu derivate parțiale și teoriei singularității. În cartea „A Beautiful Mind”, autoarea Sylvia Nasar explică că Nash încerca să demonstreze o teoremă care implica ecuații eliptice cu derivate parțiale când, în 1956 a suferit o mare dezamăgire când a aflat că un matematician italian, Ennio de Giorgi, și-a publicat demonstrația cu câteva luni înainte ca Nash să-și desăvârșească demonstrația. Fiecare a abordat căi
John Forbes Nash, Jr. () [Corola-website/Science/308530_a_309859]
-
vârstei sale, dar el considera că face parte dintre cei mai buni. Colegii săi de catedră erau deranjați de aroganța lui, dar era tolerat datorită geniului său. Curând a început să facă descoperiri uriașe în domenii matematice precum geometria și ecuațiile cu derivate parțiale. În 1958 a fost prezentat în revista Fortune ca una dintre cele mai strălucitoare stele din domeniul matematicii. Totuși, el se consideră în continuare un eșec, deoarece nu a câștigat Medalia Fields, cel mai mare premiu în
John Forbes Nash, Jr. () [Corola-website/Science/308530_a_309859]
-
nu-l mai interneze vreodată. Astfel l-a împiedicat să ajungă pe străzi, ca un cerșetor. Nash a reînceput să-și facă apariția la Princeton, devenind treptat "Fantoma din Fine Hall" (centrul departamentului matematic), o figură misterioasă care ar măzgăli ecuații ezoterice pe table, în miez de noapte. Au apărut tot felul de mituri care se învârteau în jurul persoanei sale, datorită studenților care credeau ca profesorul ar fi înnebunit datorită încercării sale de a rezolva o problemă matematică mult prea complicată
John Forbes Nash, Jr. () [Corola-website/Science/308530_a_309859]
-
Astfel caută să rezolve probleme apărute din cadrul fiziologiei, neurofiziologiei și geneticii, primește în 1933 premiul Bocher. Numele lui Wiener apare frecvent și în context cu dezvoltarea calculatoarelor, unde are contribuții importante. In 1940 găsește o soluție pentru rezolvarea parțială a ecuațiilor diferențiale. Cu toate contribuțiile lui deosebit de importante Wiener rămâne un om modest. Preocuparea lui din timpul celui de al doilea război mondial. de a dirija tirul artileriei, a determinat pe Wiener de a dezvolta sistemul de comunicare și transmisie spre
Norbert Wiener () [Corola-website/Science/308569_a_309898]
-
cerebrală în procesul gândirii (vizualii) și cei ce utilizează cu preponderență emisfera stângă cerebrală (secvențialii). Deosebirile dintre aceste două categorii au atras atenția asupra unui alt fenomen ce caracterizează inteligența umană, acela al gândirii holografice ce se poate caracteriza prin ecuațiile și funcțiile lui Gabor și care dau similitudini surprinzătoare între teorie și comportamentul intim al creierului. <br> Subiectul inteligenței umane este privit de fapt în această perioadă sub enorm de multe perspective și datorită dezvoltării inteligenței artificiale ca obiect de
Concepte despre supradotare () [Corola-website/Science/308595_a_309924]