7,318 matches
-
de o actualitate "arzătoare"1, descrie, explică, face inteligibil "modelul francez" al devenirii orașului, modul în care au reușit autoritățile orașelor să le facă să devină ceea ce sunt, ce au întreprins, cu ce mijloace au făcut față problemelor ridicate de expansiunea urbană, cum au condus orașele, ce relații au existat între stat și oraș etc. Oblet leagă evoluția orașului (reconstituind intervențiile care au avut loc mai bine de un secol în domeniul urbanului, fazele succesive, principiile politicilor, programelor, proiectelor în domeniu
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
devenită prea costisitoare etc.). Cei conștienți de aceste imperfecțiuni nu renunță la contracte, dar vor simplificarea parteneriatelor, clarificarea responsabilităților statului și orașelor, facilitarea acțiunii asociațiilor și fundațiilor. Reînnoirile la scara orașului au vizat: refacerea spațiilor și volumelor urbane existente, precum și expansiunea urbană în afara limitelor prezente 1. La ora actuală sunt analizate avantajele și limitele: Planurilor privind Deplasarea în Oraș (PDU), Planurilor privind Căile de Comunicație în Marile Aglomerații Urbane (DVA), Directivelor Teritoriale de Amenajare (DTA), Planurilor Locale de Urbanism (PLU), Programelor
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
cu fiecare generație, la sfârșitul secolului al XIV-lea, în Franța se formează dinastii burgheze"1. Această închidere progresivă a burgheziei față de integrarea de oameni noi este însoțită de o îngustare a concepției acesteia despre "binele comun". În perioada de expansiune economică relativă pe care o cunoscuse Evul Mediu, între secolele XI-XIII, elitele urbane încercaseră să administreze orașul în interesul tuturor locuitorilor. Confruntați cu vremurile grele ale secolelor XIV-XV, aceste noi pături conducătoare nu au încetat să manevreze lucrurile în așa
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
punea bazele doctrinare ale unei politici coerente de amenajare a teritoriului, Ministerul Reconstrucției continua să acționeze în manieră empirică, prin măsuri răzlețe; în plus, acesta întreținea un raport confuz cu noul regionalism de după război, care traducea voința de a promova expansiunea economică și socială a regiunilor 89. Până în anii 1960, efortul de reglementare în materie de amenajare a teritoriului părea limitat de lipsa unității de concepție și de absența unei veritabile voințe politice de punere a ei în practică. Recensământul din
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
oraș. Această migrație a constituit factorul decisiv al crizei de locuințe. Emigrația rurală a luat, în primul rând, calea Parisului și a marilor aglomerații franceze, acolo unde era rezonabil să spere că va găsi de lucru. În această perioadă de expansiune a economiei franceze, dezvoltarea industriei și a sectorului terțiar era focalizată în metropole. Adăugat tinerilor care căutau locuințe pentru a nu mai sta cu părinții, afluxul celor de la sate a împins la extrem penuria de locuințe și a forțat această
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de întreprinderi familiale. Acești notabili decideau în funcție de imaginea pe care o aveau ei despre trecutul orașului și despre care credeau că servește legitimării durabilității sale. Temându-se să nu fie dați la o parte de noile grupuri sociale, pe care expansiunea teritoriului le favoriza, notabilii refuzau pur și simplu să pună pe agenda publică problemele, de exemplu, problemele demografice. Iată cum operațiunile de urbanism au ajuns să modifice corpul electoral, generând o neîncredere paralizantă în el. Dacă amenajarea teritorială și planificarea
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
în scopul facilitării comunicării între guvernanți și guvernați, mobilizarea claselor mijlocii la nivel comunal pe cale asociativă voia să înlocuiască mobilizarea visată a forțelor vii de la mijlocul anilor 1950 până la sfârșitul acelor ani, în cadrul instanțelor regionale create ad hoc (comitete de expansiune economică, CODER etc.). Regionalizarea Planului era asimilată unei simple tehnici birocratice: speranța transformării raporturilor între puterea centrală și periferie bazate pe asociații. În cazul regiunii analiza Pierre Grémion -, avem de-a face tot cu asociațiile care într-o zonă slabă
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
scopul ameliorării mediului de viață. Acest mesaj apare foarte clar exprimat în scrierile președintelui Republicii, Valéry Giscard d'Estaing: "Evoluția în curs, departe de a pune față în față două clase, burgheză și pro-letară, contrastante și antagonice, se traduce prin expansiunea unui imens grup central cu limite puțin conturate și care are vocația de a integra în el, progresiv și pașnic, întreaga societate franceză, prin creștere numerică, prin înrudirea cu celelalte categorii ale societății, prin caracterul deschis care asigură accesul la
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
cetății. Și, în paralel, să informeze oamenii din exterior despre dinamismul economic și atrăgătorul cadru de viață al orașului 326". O campanie ca aceea dusă în 1986 pe tema "Montpellier supradotatul" încerca să impună imaginea unei așezări tinere, în plină expansiune și aceasta în locul unui oraș pastis-boules327*. Această formă de marketing câștigă toate orașele, chiar și pe cele mai modeste. Vierzon (32 000 locuitori) devine "orașul în acțiune", Montlouis, o mică așezare din Indre-et-Loire, rimează cu "en avant la vie". În
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Lupta orașelor pentru a se afirma (mai ales pe planul implantării de întreprinderi) cere ca ele să afișeze foarte clar strategia de dezvoltare pentru care proiectul este garant"347. Urbanismul, care încarnează efortul orașului de a deveni atractiv, devine cheia expansiunii economice a orașelor. Totuși, așa cum lasă să se înțeleagă Philippe Genestier, ne putem teme că această supralicitare a proiectelor, în care obiectivele sunt adesea puțin operaționale, servește compensării declinului instituției politice atât în privința capacității sale de reglare economică, cât și
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
distribuția apei potabile era realizată, în proporție de 60 %, de societățile private. Specificitatea societății franceze este că majoritatea întreprinderilor private de exploatare a serviciilor urbane sunt filiale ale marilor grupuri franceze private prestatoare din acest sector 415. Moderarea iacobinismului și expansiunea economică nu au dat de ales primarilor între comportamentul de notabil sau cel de întreprinzător public ca să asigure dezvoltarea comunelor lor. Restituind statului central și sectorului paramunicipal responsabilitatea conceperii și executării lucrărilor de dezvoltare a orașului lor, primarii s-au
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
cele două ordine, aleșii puteau amâna reforma sistemului intern de funcționare a serviciilor municipale. Tradiția, amabilitatea și rezolvarea chestiunilor de pe ordinea de zi aparțineau sistemului municipal. Marile proiecte ambițioase și câteodată destabilizatoare reveneau firmelor paramunicipale"416. Această perioadă coincide cu expansiunea grupurilor de servicii urbane. Din anii 1950 până la mijlocul anilor 1970, modernizarea și echiparea țării au fost făcute în principal de către stat și funcționarii acestuia, care și-au unit forțele cu cele vii, înnoitoare de la nivel local. Descentralizarea avea să
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
risipirii de spații publice, degradării peisagistice, dispersării echipamentelor urbane (costisitoare pentru întreaga comunitate locală). Stigmatizarea acestor spații provine din percepția publică că aceia care locuiesc acolo nu s-au îmbogățit prin "bune practici" (H. Lefebvre anunța încă din 1968 că expansiunea urbanizării necontrolate "produce mult rău solidarităților tradiționale"). Cei ce locuiesc în periurban fug de oraș, refuză orașul și deprind manifestări individualiste (vor dreptul de a trage cu pușca în cei care le încalcă proprietatea...). Deocamdată vederile științifice asupra acestor fenomene
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
lor specifică. Humorul poate avea ca bază melancolia sau nostalgia. Melancolia este îndreptată spre trecut, nostalgia spre viitor. Destine noi încearcă zadarnic să cîștige putere față de ambele; ele nu sînt însă batjocorite din această pricină ori privite cu indiferență. În virtutea expansiunii sentimentului (cf. § 6), propria stare psihică a individului va putea atrage în cuprinsul ei interesul și năzuința celorlalți, mai ales cînd sînt ei înșiși îndreptați spre valorile amintirii sau ale speranței. Melancolia și nostalgia nu dezgustă, ci pot duce la
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
întîmplă totuși calegătura să reușească, cei născuți de două -ori vor deveni niște humoriști de cel mai înalt stil. La cei născuți o dată, contradicțiile nu răzbat tocmai ușor în viața lor psihică cea mai intimă; dezvoltarea lor are caracterul unei expansiuni, al autodezvoltării. Cu toate acestea, trăirile și experiențele pot da și caracterelor armonice pe dinăuntru un gen de privire în profunzime și esența complicată a vieții, așa încît să obțină condițiile pentru un sentiment total cum este marele humor. Shakespeare
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
deosebesc"121. Tendința excesivă a unei asemenea atitudini a fost semnalată, în ultimii ani, și de Andrei Cosmovici, în larg apreciata sa Psiholigie generală, în care arată că sentimentele "se deosebesc de emoții și de simplele dorințe prin amploarea, prin expansiunea lor. Ele sînt transsituaționale, persistînd în variate împrejurări șo chiar în absența obiectului principal"122. Consecvent cu această distincție, psihologul român a declarat altundeva (într-un comentariu critic din Psihologia socilă, nr. 13/2004), că micul humor reprezintă practic o
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
obeze, insuficiența cardiacă este secundară bolilor asociate: HTA, cardiopatia ischemică și insuficiența respiratorie; excesul ponderal crește de două ori riscul de insuficiență cardiacă, predominent la sexul masculin. Excesul ponderal determină creșterea debitului cardiac (prin creșterea volumului de ejecție sistolic) și expansiune volemică, conducând la hipertrofia și dilatația ventricului stâng cu apariția unui tablou de insuficiență cardiacă stângă (20). Hipertrofia ventriculară stângă se însoțește de agravarea ischemiei miocardice și creșterea frecvenței/gravității tulburărilor de ritm, și implicit a morții subite. Insuficiența respiratorie
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
principalul consumator de glucoză) către alte sectoare celulare. Întrucât funcția primordială a adipocitului este aceea de a depozita trigliceride, hiperinsulinismul, indus de insulinorezistența musculară și discreta hiperglicemie ocazionată de scăderea captării glucozei în mușchi, va realiza o condiție ideală pentru expansiunea țesutului adipos. Această expansiune (câștigul ponderal poate depăși uneori 5 Kg/an) nu ar fi posibilă dacă adipocitul nu ar fi sensibil la insulină. Rolul diabetogen al excesului ponderal survine puternic pe o a doua spirală diabetogenă, când masa adipocitară
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
către alte sectoare celulare. Întrucât funcția primordială a adipocitului este aceea de a depozita trigliceride, hiperinsulinismul, indus de insulinorezistența musculară și discreta hiperglicemie ocazionată de scăderea captării glucozei în mușchi, va realiza o condiție ideală pentru expansiunea țesutului adipos. Această expansiune (câștigul ponderal poate depăși uneori 5 Kg/an) nu ar fi posibilă dacă adipocitul nu ar fi sensibil la insulină. Rolul diabetogen al excesului ponderal survine puternic pe o a doua spirală diabetogenă, când masa adipocitară mult expansionată (în special
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
Africii de Nord berbere în 709 și de aici au debarcat în Spania vizigotă. Djihadul 29, condus de generalul Abd-al-Rahman, a traversat Pirineii până la Poitiers, unde, în 732, trupele arabe au fost înfrânte de Carol Martel, care pune astfel capăt expansiunii musulmane în Occident. Islamul s-a răspândit și în Asia și de la Samarkand la malurile Indusului până la porțile Chinei în 751. Interdicția mahomedană a vinului (el khamr)30 își găsește sursa dogmatică în Coran (odinioară Alcoran, cuvântul provenind din arăbescul
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
spre exemplu, cea a vizigoților, care au devastat Roma în 410, sau cea a ostrogoților, care au jefuit orașul după căderea Imperiului Roman de Apus în 476) au perturbat grav comerțul cu vin. Dar principala ruptură a fost provocată de expansiunea războinică a islamului în secolele al VII-lea și al VIII-lea. În țările cucerite, în special în cele din jurul Mediteranei, musulmanii vor interzice producerea și consumarea vinului. Ei vor deveni stăpânii Mediteranei, care va pierde comerțul cu vin în favoarea
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
speranța de viață este cea mai lungă: "Cei care beau vin în mod regulat au o rată de deces net inferioară persoanelor care nu beau niciodată"62. Capitolul II DE LA ROMA LA BRUXELLES Cultura viței-de-vie a însoțit în mod constant expansiunea Imperiului Roman în Peninsula Italică, în Iliria, în Galia, în Germania, în Iberia. Odată cu decadența Imperiului Roman de Apus, viticultura ca și restul agriculturii de altfel a cunoscut un declin rapid, a cărui perioadă de vârf a fost reprezentată de
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
diocezan. Marile podgorii se vor naște prin conjugarea dintre un scaun diocezan și un curs de apă navigabil 80 (exemple în acest sens sunt Bordeaux, Lyon, Besançon, Tours, Chartres, Le Mans, Paris, Rouen, Metz, Colmar, Mainz, Koblenz, Köln, Trier etc.). Expansiunea viței-de-vie va fi cu atât mai importantă cu cât, până la conciliul ecumenic de la Konstanz, de la începutul secolului al XV-lea, orice laic, femeie sau bărbat, primea împărtășania sub forma celor două daruri de trei ori pe an și "primea un
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
și din Azore, vița de vie a fost introdusă în Brazilia în 1532 de către Martin Alfonso de Souza. Dezvoltarea acesteia s-a produs în funcție de colonizare și de diferitele valuri de imigrare. Astfel, portughezii, spaniolii, francezii și italienii au contribuit la expansiunea viticulturii braziliene. Către 1830, peisajul viticol se va transforma total, odată cu sosirea primei varietăți a viței de vie americane, Vitis Labrusca "Isabella". Rezistența acesteia la maladii, rapida ei aclimatizare și productivitatea i-au dat rapid supranumele de "strugure național". În
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
Mizque, Cochabamba, Luribay, La Paz și la sud de Potozi, atingând, odată cu augustinienii, departamentul Tarija la începutul anului 1600. De-a lungul secolelor, viticultura boliviană a cunoscut numeroase vicisitudini, care au rămas totuși la nivelul unor structuri locale până la marea expansiune comercială din anii 1960. În 1974, eforturile consacrate viticulturii au început să-și arate roadele și la Tarija încep să apară mari întreprinderi viti-vinicole. Această expansiune rapidă va fi de scurtă durată. Importul de material vegetal a dus în paralel
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]