7,566 matches
-
() este un roman fantastic scris de H. G. Wells și publicat în 1898. Romanul descrie experiențele unui narator anonim, care călătorește prin suburbiile din Londra, Anglia în timp ce orașul este invadat de marțieni. Este una dintre cele mai vechi povestiri care descrie un conflict între omenire
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]
-
ca profesor la Grenoble. El întreține o idilă cu Bérangère Massignac, fina unchiului său. Dorgeroux, cercetător solitar care lucrează în secret într-un laborator aflat în spatele curții, îi va dezvălui că se află în curs de finalizare a unei descoperiri fantastice care l-a bulversat. O bucată de zid misterios pe care care cercetătorul îl ascunde de obicei sub un văl negru face să apară, odată activat, un ochi stilizat imens (un fel de "triunghi cu laturi curbate"), în interiorul căruia doi
Taina celor trei ochi () [Corola-website/Science/323204_a_324533]
-
Krull. De asemenea, în carte, călărețele dragonilor sunt descrise ca având sânii dezgoliți, așa cum obișnuiesc să apară femeile barbare în ficțiuni. În romanul grafic, femeile au sânii acoperiți. Romanul grafic a fost publicat în ediție hardcover împreună cu romanul grafic "Lumină fantastică", sub titlul "The Discworld Graphic Novels." (ISBN 9780061685965) The Mob Film Company și Sky One a realizat o adaptare în două părți, combinând "Culoarea magiei" și "Lumină fantastică", lansând-o de Paște în 2008. Rolul lui Vânturache a fost interpretat
Culoarea magiei () [Corola-website/Science/323249_a_324578]
-
Romanul grafic a fost publicat în ediție hardcover împreună cu romanul grafic "Lumină fantastică", sub titlul "The Discworld Graphic Novels." (ISBN 9780061685965) The Mob Film Company și Sky One a realizat o adaptare în două părți, combinând "Culoarea magiei" și "Lumină fantastică", lansând-o de Paște în 2008. Rolul lui Vânturache a fost interpretat de David Jason, Doiflori de Sean Astin, iar Moarte de Christopher Lee (un rol pe care Lee l-a mai interpretat în serialele animate "Soul Music" și "Wyrd
Culoarea magiei () [Corola-website/Science/323249_a_324578]
-
Zanon pentru Dargaud (1986-2003), după cărți, și alta de către Richard D. Nolane și Olivier Roman pentru Soleil Productions (1992-2008), după povestiri inedite. Personajul Harry Dickson intervine puțin în banda desenată "La Brigade Chimérique" (2009-2010), unde participă diferite figuri ale literaturii fantastice de după război.
Harry Dickson () [Corola-website/Science/323276_a_324605]
-
ne răspunde la întrebarea următoare: „Ce obții când combini o ceată rebelă de orci, cinci obiecte ciudate cu puteri necunoscute și o vrăjitoare paranoică, însetată de răzbunare și pasionată de ritualuri religioase?”. Răspunsul este „O poveste deosebită despre magie, creaturi fantastice și rase mitice”. Întrebat într-un interviu din noiembrie 2008 dacă și-ar putea imagina "Orcii" într-un film, acesta a răspuns: Nicholls a declarat (după ce a vorbit de ecranizarea "Orcilor"): Continuarea romanului "Orcii" este "Orcs: Bad Blood" (alcătuită din
Orcii () [Corola-website/Science/323275_a_324604]
-
Anne McCaffrey și publicat prima oară în august 1989. Din punct de vedere al cronologiei de pe Pern, cartea este a doua, după "" și înainte de "Red Star Rising (Dragonseye în Statele Unite)". Deși unii cercetători se întreabă dacă nu cumva seria este fantastică și nu științifico-fantastică, romanul "" stabilește în mod clar natura science-fiction a seriei, prin definirea științei din spatele dragonilor lui Anne McCaffrey. Romanul de asemenea, prezintă detaliat dezvoltarea genetică a dragonilor de către prima generație de coloniști întrucât cărțile anterioare au menționat că
Dragonsdawn () [Corola-website/Science/323313_a_324642]
-
Din fericire, acesta este doar un coșmar, dar la trezire băiatul află că Effarane dispăruse din oraș. Peste ani, Joseph se căsătorește cu Betty. Povestirea are 10 capitole, fără titlu. Este posibil ca această povestire să fie inspirată de operele fantastice ale lui E.A. Poe sau E.T.A. Hoffmann. Ediții ale textului lui Jules Verne din 1893.
Domnul Re-Diez și domnișoara Mi-Bemol () [Corola-website/Science/324019_a_325348]
-
În anul 1927, a părut lucrarea postumă "Pe drumurile Indiei. Cele din urmă pagini. Scrisori" (București, 1927). După pseudonimul ei a fost denumit vârful Ocolit (vârful Bucura Dumbravă) din Munții Bucegi. În anul 1940, scriitorul Mircea Eliade a publicat nuvela fantastică "Secretul doctorului Honigberger" în care descrie dispariția fără urmă, la 10 septembrie 1910, a doctorului Zerlendi care începuse să se intereseze de practici oculte indiene. În această nuvelă, doamna Zerlendi îi relatează autorului că biblioteca soțului ei începuse să fie
Bucura Dumbravă () [Corola-website/Science/324117_a_325446]
-
„” este o nuvelă fantastică scrisă de Mircea Eliade și publicată în 1940. Ea a apărut în numerele din martie și aprilie 1940 ale "Revistei Fundațiilor Regale" din București, sub titlul „Tărâmul nevăzut”. În iulie 1940, o versiune lărgită a nuvelei a apărut în volumul
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
Ea a apărut în numerele din martie și aprilie 1940 ale "Revistei Fundațiilor Regale" din București, sub titlul „Tărâmul nevăzut”. În iulie 1940, o versiune lărgită a nuvelei a apărut în volumul "" (Ed. Socec, București, 1940), alături de o altă povestire fantastică scrisă la începutul aceluiași an, „Nopți la Serampore”. Ambele nuvele relatează o serie de practici oculte indiene. Nuvela se referă la cercetarea dispariției stranii a unui medic și orientalist bucureștean pe nume Zerlendi după ce începuse să se documenteze cu privire la practicile
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
identificată cu strada Sevastopol ce intersectează Calea Victoriei în apropiere de Piața Victoriei. Casa boierească de la nr. 17 se află în prezent, în urma sistematizărilor succesive, în colțul format de Calea Victoriei și strada Sevastopol. După cum scrie Mircea Eliade în memoriile sale, nuvela fantastică „Secretul doctorului Honigberger” a fost scrisă în iarna anilor 1939-1940 "„într-un ritm vertiginos”", utilizând anumite fapte reale (existența istorică a lui Honigberger, experiențele sale personale din Rishikesh) pe care le-a camuflat într-o povestire fantastică, "„în așa fel
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
memoriile sale, nuvela fantastică „Secretul doctorului Honigberger” a fost scrisă în iarna anilor 1939-1940 "„într-un ritm vertiginos”", utilizând anumite fapte reale (existența istorică a lui Honigberger, experiențele sale personale din Rishikesh) pe care le-a camuflat într-o povestire fantastică, "„în așa fel încât numai un cititor avertizat ar fi putut distinge adevărul de fantezie”". Nuvela a fost publicată în numerele din martie și aprilie 1940 ale "Revistei Fundațiilor Regale", sub titlul „Tărâmul nevăzut”. Cele două părți publicate în revistă
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
conținea textul ultimelor șase capitole. Mircea Eliade a plecat la Londra la 19 aprilie 1940 pentru a ocupa postul de atașat cultural la Legația României, predând anterior editurii Socec pentru publicare o versiune lărgită a nuvelei, împreună cu o altă povestire fantastică scrisă la începutul aceluiași an, „Nopți la Serampore”. Volumul "Secretul doctorului Honigberger" a fost tipărit de Editura Socec din București în iulie 1940. După cel de-al Doilea Război Mondial, opera literară a lui Mircea Eliade a fost interzisă la
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
creatoare. Noua nuvelă a fost scrisă în numai trei zile, dar Mircea Eliade nu a publicat-o niciodată. Existența ei a fost cunoscută de foarte puține persoane. Această scriere intitulată „Post scriptum” urma să devină a treia nuvelă a ciclului fantastic indian și intenționa să explice unele nelămuriri din „Secretul doctorului Honigberger”. Manuscrisul „Post scriptum”-ului a fost identificat și fotocopiat de profesorul american Mac Linscott Ricketts după publicarea inventarului arhivei Eliade de la biblioteca Universității din Chicago, în vara anului 2008
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
de pagini de text, plus alte trei pagini conținând modificări ale unor fraze sau chiar paragrafe întregi. Critica literară a identificat două axe stilistice ale prozei lui Mircea Eliade: una realistă ("Maitreyi", "Întoarcerea din rai", "Huliganii" etc.) și o alta fantastică („Domnișoara Christina”, „Șarpele”, „Secretul doctorului Honigberger” etc.). Ambele direcții literare ale lui Eliade se bazează pe ideea de experiență, substituind conceptului de originalitate (tipic romantismului) pe cel de autenticitate. Acțiunea romanelor și a nuvelelor este inspirată într-o măsură mai
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
autor și să prezinte cu autenticitate etapele de evoluție a eului. „Orice se întâmplă în viață poate constitui un roman. Și în viață nu se întâmplă numai amoruri, căsătorii sau adultere, se întâmplă și ratări, entuziasme, filozofii, morți sufletești, aventuri fantastice. Orice e viu se poate transforma în epic. Orice a fost trăit sau ar putea fi trăit”, afirma el. Proza fantastică a lui Mircea Eliade are la bază două tipuri de simboluri: unul folcloric („Domnișoara Christina”, „Șarpele”) și altul indic
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
în viață nu se întâmplă numai amoruri, căsătorii sau adultere, se întâmplă și ratări, entuziasme, filozofii, morți sufletești, aventuri fantastice. Orice e viu se poate transforma în epic. Orice a fost trăit sau ar putea fi trăit”, afirma el. Proza fantastică a lui Mircea Eliade are la bază două tipuri de simboluri: unul folcloric („Domnișoara Christina”, „Șarpele”) și altul indic („Secretul doctorului Honigberger”, „Nopți la Serampore”). Proza de inspirație indică relatează experiențe inspirate de șederea autorului în India, deschizându-se către
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
mai întâi ca om de știință. Nuvelele „Secretul doctorului Honigberger” și „Nopți la Serampore” (publicate în anul 1940 în volumul "Secretul doctorului Honigberger") au însă numai un decor exotic necesar unor mistere sacre pentru că problematica este una comună tuturor scrierilor fantastice ale lui Eliade. Filonul indic al celor două nuvele nu se referă însă la o entitate geografică, ci la o gândire mistică inspirată de credințele filozofico-religioase ale Indiei. Fantasticul oriental urmărește, potrivit lui Nicolae Steinhardt, descifrarea simbolurilor lumii înconjurătoare, având un
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
necesar unor mistere sacre pentru că problematica este una comună tuturor scrierilor fantastice ale lui Eliade. Filonul indic al celor două nuvele nu se referă însă la o entitate geografică, ci la o gândire mistică inspirată de credințele filozofico-religioase ale Indiei. Fantasticul oriental urmărește, potrivit lui Nicolae Steinhardt, descifrarea simbolurilor lumii înconjurătoare, având un tâlc ascuns. Bucureștiul, locul acțiunii din „Secretul doctorului Honigberger”, este centrul inițiatic al literaturii lui Mircea Eliade: „un oraș plin de semne, epifanii, un oraș inițiatic cu străzi care
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
naratorul rămâne în planul profan, cunoscând sacrul doar la nivel teoretic, în timp ce Zerlendi depășește planul profan pentru a accede în planul sacru. Nuvela este salvată din punct de vedere artistic de episodul final în care apar pentru prima dată elemente fantastice. Negarea vehementă a celor două doamne Zerlendi că l-ar fi cunoscut vreodată pe narator, ca și schimbarea cu totul a spațiului misterios evocat la început, pune sub semnul întrebării întreaga narațiune. Explicația fragilă a naratorului că această confuzie voită
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
sine însuși. El nu mai întreține nicio relație cu lumea; nu mai trăiește în Timp și sub constrângerea Timpului, ci într-un prezent etern... yoghinul este efectiv întreaga Ființă”, scria Eliade în studiul "Yoga. Nemurire și libertate" (1954). Analizând proza fantastică interbelică a lui Mircea Eliade, criticul Ov.S. Crohmălniceanu considera că autorul manifestă o pasiune eminesciană pentru marile mituri cosmogonice, având o intuiție a misterului și un dar al evocării care șterge frontiera ce desparte realitatea cotidiană de miraculos. „Literatura lui
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
marile mituri cosmogonice, având o intuiție a misterului și un dar al evocării care șterge frontiera ce desparte realitatea cotidiană de miraculos. „Literatura lui înfăptuiește o remarcabilă prospectare a lumii interioare, înspre acele zone-limită de ordin abisal”, concluzionează criticul. Proza fantastică a lui Eliade este o meditație asupra timpului și a încercării de evadare a omului din condiția umană, părăsind timpul profan pentru a se integra timpului sacru. Datorită nivelului de cunoaștere și de inițiere la care a ajuns, doctorul Zerlendi
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
a abilității de povestitor a autorului. Eseistul și istoricul religiilor Ioan Petru Culianu considera că „Secretul doctorului Honigberger” este, din punct de vedere literar, una dintre cele mai reușite scrieri ale lui Eliade și una din cele mai bune nuvele fantastice din literatura universală. Recunoscându-și eșecul căutărilor sale din tinerețe, scriitorul și-a modificat perspectiva asupra lumii, renunțând la iluzii și scriind o proză tot mai criptică. Astfel, comparând „Secretul doctorului Honigberger” și „Pe strada Mântuleasa...”, Culianu constata că cele
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
numeroase boli și plăgi. Bătrânul îi spune că după Marele Dezastru a trecut peste lume Primul Val al Libelungilor, mutanți metalici, dar că el i-a văzut doar o singură dată în viața sa. Mircea Opriță spune că pentru autor, fantasticul este un "nesecat izvor de metaforă vizuală", iar în "scrieri cu un ... pronunțat caracter alegoric (exemplu: "Nike" sau "Cântecul libelungilor"), autorul își dă măsura realei sale înzestrări de poet al sublimului".
Săritorii în gol (colecție de povestiri) () [Corola-website/Science/324172_a_325501]