9,565 matches
-
Pilonul fundamental al frumuseții și al profunzimii rămâne simplitatea. Este dreptul oricărui artist să se considere lebădă în lacul lui. Greu nu e să lupți. Ci să știi pentru ce.. Omul a fost proiectat punte, nu abis. O stradă are farmec, dacă te atrage și când vrei să ajungi nicăieri. Au scris tulburător despre viață cei cu speranțele fracturate. Cu trei prieteni adevărați poți traversa liniștit orice Styx. Morala ar trebui să fie un imens tratat de iubire. Cred în Sfânta
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
construiască absența. Tot mai mulți oameni sunt tentați de scurtătura vicleană spre podium. Oamenii de geniu ni se par ciudați pentru că vedem lumi diferite. Marii creatori își vântură visurile pe claviatura eternității. Cerșim favorurile capricioasei eternități, deși suntem fascinați de farmecul efemerului. De obicei, bustul înmugurește în om sub formă de cucuie. Suntem egali la poarta cimitirului, nu și la ușa posterității. Celebre nu sunt textele din manualele școlare de literatură, ci acelea fredonate prin cârciumi. În soclul unei statui este
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Cadoul - un drum modernizat spre iubire. O mare iubire mai accesibilizează parcă absolutul. Iubirea - această pată de sublim a condiției umane. Când este moderată, gelozia condimentează iubirea. Iubirile împlinite se banalizează. Cele nefericite se pot metamorfoza în artă. În iubire, farmecul ține loc de frumusețe. Mă tem că, în materie de iubire, vom deveni clienți, nu parteneri. Plecarea lui Venus din viața unui bărbat poate însemna venirea lui Bacchus. Se pare că în iubirea tinerilor de astăzi s-a cam renunțat
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Mentalitatea oamenilor se schimbă chiar mai greu decât orânduirea socială. Se desprind de mine cărțile pe care le - am scris precum rocile dintr-o stâncă detonată. Speranța și disperarea sunt talgerele fundamentale ale condiției umane. La nenorocire, omul descoperă potențialul farmec al vieții, dar și reala ei fragilitate. Există pași înapoi înțelepți, dar și pași înainte imbecili.. Are și cârciuma premianții ei. O scârnăvie de marcă : aurul. Cu timpul, indiferența se transformă în nesimțire. Printre performanțele moralei se află și transformarea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
planetă de strigoi agitați. Pentru VIP-urile de astăzi, adulterul a ajuns un important prilej de publicitate. Cedările morale se transformă, de regulă, în bumerang. Fără puțin orgoliu demiurgic, creatorul de artă este un ratat. În viață, te poate salva farmecul. Dar și cinismul. Dușmanii de moarte ai artiștilor sunt invidia și resentimentele. Mediocritate înseamnă idei cu platfus. Când dialogul devine bârfă, lasă un gust acru de șampanie răsuflată. Orice viciu este un cal troian. Ciocoiul de tip nou are un
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
te înșeală. D - apoi iubita ... Deviza orgolioșilor : ori geniu, ori la groapa comună a posterității. Tăcerea are și zone de aur. Dar mai ales de lașitate. Marile spirite sunt împroșcate cu mizerie chiar și după ce devin statui. Unele păcate au farmecul penumbrei din pictură. Un singur zeu și - a păstrat soclul : forța. În imaginația ratatului, viciul are conturul unui uluitor colac de salvare. Există picioare care nu acceptă să se bălăcească decât în izvor. Când vine vorba de corupție, nu există
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Bărbatul își ceartă nevasta și când nu știe de ce. Fiind convins că știe ea. Femeile își pot înșela bărbații și de ciudă că nu au nici un motiv. În sfârșit, s - a lăsat de băutură, Dumnezeu să - l ierte! Ostentația anulează farmecul eleganței. O femeie inteligentă se culcă devreme. Ca întunericul s - o prindă acasă. Și totuși triunghiul conjugal revigorează. Numai de nu ar deveni obligatoriu. Culisele tind să devină agore. Femeile frumoase sunt atât de generoase, încât le este aproape imposibil
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
rare încât ar trebui ocrotite în rezervații. Nu poți ține pasul cu alții? Depășește-i! Medicamentele foarte tari nu por fi suportate decât de oamenii sănătoși. Există pași înapoi înțelepți, dar și pași înainte imbecili. La nenorocire, omul descoperă potențialul farmec al vieții, dar și reala ei fragilitate. Speranța și disperarea sunt talgerele fundamentale ale condiției umane. Se desprind de mine cărțile pe care le-am scris precum rocile dintr-o stâncă detonată. Mentalitatea oamenilor se schimbă chiar mai greu decât
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
purtătoare, nu nava cosmică. La viață renunță martirii și sinucigașii. Primii, fiindcă au găsit un sens superior, ceilalți, pentru că nu au descoperit nici unul. Tonul necroloagelor mă face să cred că nici cadavrele nu sunt insensibile la adulări. Mulți oameni descoperă farmecul bucuriilor simple abia în preajma morții. Doamne, câte miresme au putut scoate poeții din moarte? Totuși, coasa este și simbolul regenerării. Când îți moare un copil, puțin din tine mai rămâne deasupra mormântului. Ultima operă a lui Socrate a constat în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
coada cofăielului erau lucrate din lemn de trandafir. Stacanele, în număr de 12, după cei 12 apostoli, au fost aduse de Maiorescu din Italia, ca surpriză pentru banchetul Junimii”. Îl urmăresc pe ieșean, care vorbește cu însuflețire. Si parcă prin farmec a uitat și de foame și de oboseală. Nu-l întrerup, pentru a nu risipi vraja vremurilor de demult reînviate de ieșean. Și printre junimiști îl văd pe Creangă, plin de vervă, mai ales că golise câteva ulcele cu vin
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Și peste mulți, mulți ani Să avem nepoței în casă. Îți doresc multe volume Să scrii când vrei și ai timp, Sonete și postume Să le înnoim gândind. Îți doresc și sănătate, Vreau să fii un brav bărbat, Plin de farmec și iubire, Să îmi dai ce am visat. Îți doresc o fericire Pe care alții nu o au, Căci tu știi ce vreau, iubire, Și ce vreau nu e păcat! PLOAIE VS. SOARE Ploaia mă plictisește iar și iar, E
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
val de durere care se disipa... îi deschise și se priviră de aproape. Zări aceleași lumini dure, solzi căprui în degrade spre negru ce-i încercuiau pupila și pe care le știa atât de bine. Îi dispăruse osteneala ca prin farmec și fața i se transfigură la gândul că sunt împreună. A fost suficient! Înțelesese și mai bine... va face orice să fie la un loc! Când a fost adus, inconștient, era de gardă... i-a făcut primele intervenții, investigații. Zile
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
lumini, umbre și-o iubire simfonică. El rămase nemișcat, înțelegând-o și eliberă automat jetul puternic care îi frământa starea. Îl primi supusă, amestecându-l cu simțămintele ei, răvășind-o și mai mult. Rămase fără gânduri, totul dispăru ca prin farmec pentru amândoi înecați în suspine și certitudini, fiecare cu iluziile lui. Respirau greoi selectiv, se receptau ca un tot. Pasiunea îi aduse într-o stare de surescitare cumplit de plăcută.. fericirea ce o căutau în celălalt se întinsese și se
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de vise timide; pe măsură ce te apropiai gândurile dansau... râdea verde Împăratul Verde! În magazinul de antichități din nou ai dat peste mine... exasperată că nici aici nu-ți las inima să se scufunde m-ai dat primei venite în căutarea farmecelor cu argint viu, bare de cositor scrijelit și cenușă fierbinte; luminile magice, plăpânde, transfigurate în plumburiu topit cântau simfonii perpetui de culori și arome... Împăratul Verde era verde pal! În magazinul de fleacuri ai scăpat de mine cu-n sărut
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
oraș urca șerpuind monoton spre munte; prin sate, vegetația era întreruptă de casele dintre livezi, zugrăvite în culori deschise și înecate în verdele pastelat al grădinilor. De obicei, pe acolo mașinile treceau rar însă șoseaua degaja o lumină diurnă, un farmec neștiut care-o captiva. Terminase lecția și trebuia să aștepte cursa navetei obișnuite... inspira aerul curat și nu se mai sătura să-l savureze. Era extraordinar de plăcut, percepea aerul tare al înălțimilor, care-i dădea putere, amestecat cu cel
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
beznă în plină zi. Se ruga să nu pățească ceva... dacă tânărului îi trece prin minte să profite de ea se poate opune? Nu își dădea seama, era înalt sau scund? Îi bănuia puterea iar ochii lui iscoditori aveau un farmec aparte și o țintuiau pe perna înflorată. Oricum, era bărbat și în cazul unei încăierări nu ar fi avut sorți de izbândă. Se făcu mică în partea ei de mașină; înspăimântată nici nu mai răsufla. Să țipe ar fi fost
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
rost de o slujbă în turism și am reușit să o trimit în Grecia la Cap Sunion. Nici ea nu suporta orașul prea bine. Eu aveam însă o mare problemă. Nu mă mai atrăgea deloc. A dispărut o dată cu orașul și farmecul relației noastre din Africa. O iubeam în Africa, mă obosea aici. I-am promis că o să-mi aranjez și eu să vin în Grecia și am insistat ca ea să plece înainte ca să nu piardă ocazia de a se angaja
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Regu de câtva timp și nu-mi doream nimic. Dar cum omul e un animal sociabil, căruia nu-i place să locuiască singur, reflexul împerecherii a apărut fără voia mea. Prima noapte pe care am petrecut-o împreună a avut farmecul fenomenelor paranormale, deoarece toate au fost inexplicabile. Numai mobila nu s-a mișcat singură prin cameră. Râdeam mult împreună și, mai ales, discutam deschis despre sex. Cu asta m-a cucerit. O tratam însă cu multă indiferență, aveam senzația că
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
aceasta i-ar fi fost singura menire pe pământ. Și a dispărut, discret, ca o stea care a obosit de-atâta strălucire. Omagiu Părinților, care mi-au dat viață și m-au călăuzit, Pământului, pe care prima oară am pășit, Farmecului copilăriei, care nu s-a destrămat, Școlilor și dascălilor care m-au format. Bătrânului Iași Cu trecutul tău de urbe legendară, Cu efervescentă viață științifică și literară, Cu școli prestigioase și dascăli pe măsură, Ai fost și ești o veritabilă
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
-i ca la piață, Iar rezultatul mai plutește-n ceață. Militărie Președintele PNȚCD, foarte hotărât, „Milităria” din pod a coborât. Fără complexe, din partid a expulzat, Pe cei ce-n „front” nu s-au aliniat. Parlament cu cântec Dovedind ambiție, farmec și talent, Mari cântăreți au fost aleși în Parlament Pentru a-și îndeplini, însă, demnitara prestație, Trebuiau primiți cu-ntreaga formație. Diversificare De când comunismul a fost demolat, Afacerile-n România s-au diversificat... A-nflorit producția de copii ai străzii
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
Bucureștiul meu / 14 • Arhitectura Iu' pește / 26 • Colea,-n tină / 31 • Animale de tablă / 42 • Tahistoscop / 46 • O amintire de la "Artis" / 53 • Pentru D., vingt ans apres / 56 • Cum am devenit poet / 61 • Unde merge poetul gonit din cetate / 67 • Farmecul discret al poeziei / 73 • Poezia. O previziune / 74 • "Asta nu e poezie" / 78 • O artă fără public / 82 • Zece vederi cu Monrepos Castle / 86 • Mai e nevoie de biografii? / 95 • Fapte / 100 • "Acesta nu e un suprarealist" / 106 • Doinaș melancolicul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
șansa vieții mele. îmi făcusem planul nebunesc să cumpăr acea odaie și să vin să stau, măcar din când în când, acolo. E singura casă pe care mi-am dorit-o vreodată. Cum ar fi arătat nopțile dormite acolo, în farmecul intens al odăii albite de lună? Și nu m-aș fi trezit oare în vreo dimineață în mirosul oalelor fierbând pe mașina de gătit și, aler-gînd afară, n-aș fi găsit, apărută încă o dată pe pământ, curtea aceea din centrul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de apărare de care vorbeam, și care nu funcționează doar la nivel legislativ. într-adevăr, artistul, în lumea democratică, este și un exorcist al răului, un antitotalitarist, un participant la acea înțelepciune colectivă în afara căreia libertatea nu poate exista. 1990 Farmecul discret al poeziei Când eram puști de liceu citeam aproape numai poezie. Mi-aduc aminte că până și în pauze, pe când colegii mei mergeau la toaletă să mai tragă o țigare, sau făceau curte fetelor, sau discutau despre muzică, eu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
să pastișez acea atmosferă. Atmosfera o fac oamenii și, lăsând la o parte faptul că eu nu eram nicidecum Crohmălniceanu, nici nu s-ar mai putea repeta combinația aceea specială de poeți și prozatori, fiecare cu personalitatea, umorul, inteligența și farmecul propriu, care forma nucleul "Junimii". Ajunsesem să ne cunoaștem cât se poate de bine, știam ce gândește și ce scrie fiecare, eram o lume mică, de o perfectă libertate interioară, singura lume în care mi-a plăcut cu adevărat să
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Cu un joc de cuvinte (aparținînd unei foarte respectate personalități literare din exilul romînesc), pe când literatura din Occident ar fi fost, după război, estetică, cea din Orientul comunist ar fi fost estetică... Imoralitatea generală asumată la început devine, ca prin farmec, un etalon moral... Iată cum cortina de fier a culturii europene este reconstruită, cu sârg, din ambele părți, de indiferența unora și de patetismul celorlalți. Nu pun la îndoială suferințele absolut reale ale poporului meu în cincizeci de ani de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]