8,525 matches
-
de comandă. Se așeză pe canapeaua din fața domului transparent. Întrebarea era: Să pornească drept spre bază? Sau să se apropie din exterior? Aruncă o privire interogativă lui Leej. - Deci? zise. Tânăra se duse la panoul de control. Se așeză pe fotoliul turnant și spuse: - Mergem. Ea trase de levier. Peste o secundă erau în bază. În jur era întuneric. În timp ce ochii se acomodau cu lumina difuză, Gosseyn constată că enorma cavernă de metal era mult mai mare decât cea a Celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ți-vă - asupra recalcitrantului. Cu un bobârnac, Gosseyn deplasă levierul care trebuia să-i readucă la o mie de ani-lumină depărtare. Se întunecă. * Distrugătorul Y 381907 plutea în spațiu. În siguranță, la puțin peste opt sute de ani-lumină de Venus. În fotoliul de pilotaj, căpitanul Free începea să piardă din rigiditatea anormală. Gosseyn se răsuci și alergă la Leej. Ajunse la timp. Contracția care o ținea în picioare dispărea. O prinse în brațe pentru a nu se prăbuși. În timp ce o transporta spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
spuse pe un ton obosit: - Doar n-o să ne mai întoarcem? - O clipă, zise Gosseyn. Căpitanul Free se agita și Gosseyn se temu să nu se arunce peste comenzi, crezând că nava era încă în pericol. Îl ridică numaidecât de pe fotoliu. Mintea-i lucra în vreme ce-l purta până la canapea, lângă Leej, gândindu-se la ce spusese adineauri. Întrebă: - Vezi că ne întoarcem? Încuviință cu părere de rău. - Dar asta-i tot. Depășește înțelegerea mea. Gosseyn dădu din cap, se așeză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
prudență lui Leej specificul pauzei cortico-talamice. Exersară de mai multe ori, abia atingând subiectul, dar nu era timp pentru mai mult. Aceste precauții puteau rămâne inoperante, dar era mai bine să le prevadă. După terminarea acestor preliminarii, se așeză în fotoliul de pilotaj și aruncă o privire în jur. - Gata? întrebă. Leej spuse pe un ton tânguitor: - Nu cred că-mi place deloc să fiu în spațiu. Alt comentariu nu mai făcu. Căpitanul Free nu spuse nimic. Gosseyn continuă: - Bun, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
gândi că este o manifestare a Zeului care dezgroapă agresiunea comisă. Conchise mai serios: - În afară de asta, voi sta cuminte până când vă veți întoarce cu toții. Înainte de a părăsi nava, se duse să-l vadă pe doctorul Kair. Psihiatrul îi oferi un fotoliu, dar Gosseyn îi declină oferta. În picioare, cu fruntea îngândurată, spuse: - Doctore, e ceva la capătul drumului care va fi diferit de tot ce am putea prevedea. Am văzut niște imagini clare. Se opri. dar reluă mai apoi. - Spiritul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
învârtise prin apartamentul întunecat în papuci, cu marginile cămășii ieșite din pantaloni, ca urechile de elefant. Camera de primire era ocupată de o măsuță de cafea extravagantă, cu margini pătrățoase, dar având la mijloc un cerc de sticlă. Erau și fotolii cubice cu rotițe, evident asortate cu măsuța, îmbrăcate în huse oribile de vinilin caramel. Erau dispuse în chip ciudat, într-un colț al camerei, ca și cum ar fi fost izgonite de măsuța de cafea. La finalul unei pauze prea lungi, Margoulies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
era suspicios. — Ar fi trebuit să dai un telefon, se putea să nu fiu acasă. Păi, mă gândisem că probabil o să fii... Apoi avu o bănuială și continuă: Ai luat cumva pastilele acelea? Bull se lăsă cu greutate pe un fotoliu cu umplutură moale. O mână mare se ridicase la o sprânceană de culoarea ghimbirului — Am luat câteva de dimineață, dar am amețit de la ele, așa că n-am mai luat după aceea. Postura lui Bull era plină de patos. Își strângea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
putea participa apoi niciodată la formarea celei vii. Căzu în nimicnicia nopții eterne, într-o înțelegere colosală a Materiei, pe care n-o putea împărtăși însă nimănui. Pe pământ, acest lucru se traduse într-o prăbușire maiestuoasă și zgomotoasă în fotoliul său de director, ce bufni, supărat și îmbufnat la culme. Pică de șase ori în cretinul său fotoliu, revenind de fiecare dată, atât de sus urcase, nehotărându-se cum să moară, deși mort deja. Deodată rămase acolo. Sexul i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Materiei, pe care n-o putea împărtăși însă nimănui. Pe pământ, acest lucru se traduse într-o prăbușire maiestuoasă și zgomotoasă în fotoliul său de director, ce bufni, supărat și îmbufnat la culme. Pică de șase ori în cretinul său fotoliu, revenind de fiecare dată, atât de sus urcase, nehotărându-se cum să moară, deși mort deja. Deodată rămase acolo. Sexul i se deșurubă, stupid, înfigându-se în parchetul tembel. Nici o slovă arabă scrisă. Sfârșitul. Ceva mai încolo, statuia lui Bobby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
am aplecat asupra ei, mă gândeam că precis o să și-o retragă, dar nu și-a retras-o, așa că n-am avut încotro, trebuia să i-o sărut, și atunci bunica mi-a zâmbit din nou, făcându-mi semn spre fotoliul de lângă pat și spunându-mi să mă așez, că vede ea că m-am făcut un domn în toată regula, eu m-am așezat, uitându-mă la carpeta de deasupra patului și la inelele cu pietre de pe degetele ei, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
că merg la joacă, gândindu-mă ce bine-ar fi dacă, de exemplu, mi-ar spune că nu mă lasă nici unde, că are nevoie de mine acasă, însă mama n-a spus nimic, nici măcar nu s-a ridicat din fotoliul ei de lângă fereastră, unde obișnuia să tot zacă în ultimul timp, mi-a făcut numai un semn cu capul că pot să plec, am luat-o deci în sus, spre deal, la Marele Copac, unde știiam că peste puțin timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a zâmbit, zicând că nici vorbă, asta-i doar o modestă mostră, trebuise să unească între ele patru apartamente, și tot nu-i încăpuse decât o mică parte a colecției, dar nu-i de lepădat nici asta, apoi arătând spre fotoliile de piele din jurul unei măsuțe de sticlă, în mijlocul camerei, ne-a spus să luăm loc, iar după ce ne-am așezat, ne-a întrebat cu ce ne poate servi, mama a zis să nu se deranjeze, dar ambasadorul a și ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și atunci și-a băut și mama vișinata, iar ambasadorul i-a umplut din nou paharul, la fel și pe-al lui, dându-l imediat pe gât, apoi n-a mai umplut paharele, ci s-a lăsat pe spate în fotoliu, privindu-ne fără vorbă, și atunci m-am uitat la mama, iar după felul în care-și ținea paharul, cu mâinile amândouă, mi-am dat seama că-i foarte nervoasă, și era atâta liniște încât trebuia să zic ceva, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să mă conducă el, la urma urmei locuința asta e mare, n-ar fi bine să mă rătăcesc, așa cum a pățit-o el, pe vremuri, în junglă, chiar că n-ar fi bine, mama s-a ridicat pe jumătate din fotoliu, spunând că nu-i nevoie, să nu se obosească tovarășul ambasador, eu sunt băiat mare și deștept, n-o să deranjez, dar ambasadorul se ridicase deja în picioare, spunând că nu-i nici un deranj, îi cunoaște el bine pe copii, știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și treceam dintr-o cameră în alta, și credeam că n-o s-o mai găsesc nicicând pe mama, dar atunci am smucit o ușă și iată-mă din nou în camera mare, mama stătea într-un picior lângă unul dintre fotoliile de piele și râdea, măsuța era răsturnată, vișinata se prelingea pe pieile de zebră, printre cioburile paharelor de cristal și ale sticlei, un cap de antilopă căzuse de pe perete, și capul cel mare de leu era pe jumătate căzut, ambasadorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
uitat și eu prin sală, l-am auzit pe Feri scoțând un fluierat și, văzând ceea ce am văzut, îmi venea și mie să fac la fel. Ne aflam într-o adevărată sală, mare, de cinema, doar că în loc de scaune erau fotolii uriașe din piele, două în mijlocul sălii, unul lângă altul, iar în spatele lor, dispuse în semicerc, încă vreo zece, peretele dinaintea lor era complet acoperit de o cortină roșie foarte mare. În spatele celor două fotolii din mijloc, pe un dulăpior, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cinema, doar că în loc de scaune erau fotolii uriașe din piele, două în mijlocul sălii, unul lângă altul, iar în spatele lor, dispuse în semicerc, încă vreo zece, peretele dinaintea lor era complet acoperit de o cortină roșie foarte mare. În spatele celor două fotolii din mijloc, pe un dulăpior, se afla un aparat de proiecție, Feri s-a dus ață acolo, zicându-mi să merg și eu, să mă uit, că-i incredibil, e și peliculă în aparat, și atunci m-am dus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
aci să-i cadă pe picior, iar eu i-am spus să n-o mai facă atâta pe nebunu’, că nu poate fi atât de grea, apoi totuși l-am ajutat, împreună am reușit s-o punem pe unul dintre fotolii, am întors-o pe toate părțile, fiindcă Feri mi-a spus că pe marginea sau pe fundul ei trebuie să fie scris titlul filmului și numărul rolei, majoritatea filmelor au mai multe role, dar pe asta nu scria nimic, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
se vedea o încăpere goală, o ușă care s-a deschis încet și o femeie care a intrat, s-a plimbat prin cameră, s-a așezat pe pat, apoi s-a ridicat în picioare, s-a dus la unul dintre fotolii, s-a așezat pe el, s-a și ridicat, s-a dus la fereastră, a deschis-o, apoi de pe o măsuță a luat un ziar, și-a făcut vânt cu el ca cineva care nu mai poate de cald, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
spunându-i că nici mie nu-mi pasă, mă duc înapoi, fiindcă nu vreau să mă las prins, și atunci Feri m-a îmbrâncit din nou, dar de data asta mult mai tare, încât m-am prăbușit peste unul dintre fotolii, tocmai peste ăla care avea butoane pe cotieră, apăsând cu palma unul dintre ele, am și simțit că face poc sub palmă, și atunci a început să zumzăie un motor, și pe peretele din față, s-a dat în lături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Feri în urma mea, și atunci femeia și-a aruncat sutienul pe jos, i se vedeau sânii, amândoi, și sfârcurile, și camera se apropiase atât de mult încât sânii i-au umplut tot ecranul, și atunci femeia s-a așezat în fotoliu și, lăsându-se mult pe spate, și-a ridicat piciorul întins, și a început să-și dea chiloții jos, cu toate că mai avea încă pe ea ciorapii, iar Feri și cu mine stăteam lângă intrarea în galerie, știam că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
fese și peste coapse, camera a luat un prim-plan cu mâna ei care ținea chiloții negri, răsuciți, apoi s-a plimbat de-a lungul coapselor, focalizând în cele din urmă pe spațiul dintre ele, și atunci, deodată, acolo în fotoliu, femeia și-a desfăcut larg picioarele, și în clipa aia generatorul s-a oprit, și s-a făcut întuneric, se auzea doar discul din aparat învârtindu-se în gol, și atunci ne-am dezmeticit, am sărit în același timp în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
că eram în stare de șoc sau ceva asemănător. „Ai fost așa de norocos, atât de norocos“, am murmurat eu, privind în jos spre stâncoșii Rockies sau Smokies sau Ropies prin plafonul alb alcătuit din zăpadă și conturul norilor... În fotoliul alăturat stătea tolănit un tânăr elegant -costum de vară sobru, ten de californian, păr des pieptănat fără cărare. Am crezut că e actor. Își ridică paharul. — Pentru baftă, spuse el. Și pentru bani. Păi, n-am avut nevoie de prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sticla murdară a acvariu-lui. M-am uitat și eu în acvariul ăla și tot ce am văzut a fost o mobilă nouă de o cu totul altă factură, paiete și mărgele și dungi strălucitoare, volănașe jucăușe și franjuri cu mărgele, fotoliul lui Barry, budoarul lui Vron. — Toți peștii răspund la mișcările peștelui alfa, spuse Fielding, cu fața-i valvară reflectată de geam. Acela e peștele alfa, cel cu coada neagră. Își privi ceasul și se îndreptă de spate. Azi distribuim fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ea m-a respins jenată cu o mișcare a mâinii. Stătea acolo pur și simplu, cu batista la nas, o femeie micuță, care părea și mai mică acum. Privind dincolo de ea, l-am văzut pe domnul Davis tolănit într-un fotoliu cu brațe în fața televizorului, îmbrăcat cu o vestă și înarmat cu o cutie de bere. Îmi aruncă o privire mohorâtă - duritate, exasperare - și își ridică un deget la sprânceana însemnată. Pe Spunk l-am găsit în sufrageria întunecată și nefolosită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]