8,103 matches
-
Prahova, având în total 2900 de locuitori. În comună erau 7 biserici, câte una în fiecare sat, cea mai veche fiind cea de la Mălăeștii de Jos, fondată în 1816 de locuitori; o școală în satul Plopeni, înființată la 1864 și frecventată de 120 de elevi (din care 9 fete); și 8 mori de apă — 3 pe Teleajen și 5 pe Vărbilău. Comuna avea reședința în satul Mălăești-de-Jos. La începutul secolului al XX-lea, satele Plopeni și Țipărești s-au separat și
Comuna Dumbrăvești, Prahova () [Corola-website/Science/301670_a_302999]
-
de sine stătătoare, fondată, conform legendei, în vremea lui Mihai Viteazul, fiind formată din cătunele Dițești și Roșioara, totalizând 1466 de locuitori și aflată tot în plasa Filipești. Comuna avea o biserică fondată de localnici în 1882 și o școală frecventată de 113 copii (din care 6 fete). În 1925, Anuarul Socec consemnează cele două comune în aceeași plasă, având respectiv 2512 locuitori (Filipeștii de Pădure) și 1924 de locuitori (Dițești). În 1950, comunele au fost arondate raionului Câmpina din regiunea
Comuna Filipeștii de Pădure, Prahova () [Corola-website/Science/301672_a_303001]
-
1870). Comuna Cornurile era formată din Cornu de Jos și Cornu de Sus (ultimul fiind astăzi în comuna Dumbrava), având în total o populație de 657 de locuitori, o singură biserică zidită în 1790 și o școală datând din 1874 frecventată în 1892 de 28 de elevi, toți băieți. În perioada interbelică, în anuarul SOCEC din 1925 apare și satul Belciuguri, ca parte a comunei Cornurile, iar Drăgănești a fost în continuare reședință de plasă, denumită în acea perioadă "Drăgănești". În
Comuna Drăgănești, Prahova () [Corola-website/Science/301668_a_302997]
-
din Plavia în 1814, iar cea din Iordăcheanu în 1864. Satele aflate pe malul drept al râului făceau parte, alături de alte sate, din comuna Hârsa, o comună ce avea în total 1.863 de locuitori, 5 biserici și o școală frecventată de 45 de elevi. În perioada interbelică, comuna a fost temporar desființată și satele sale trecute la comuna Gornet-Cricov. A fost reînființată în 1938, cu aceeași compoziție. În 1950, a fost arondată raionului Urlați din regiunea Prahova, iar în 1952
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
școală la Vălenii de Munte. Satul Poiana-Copăceni se numea "Poiana-Copaciului" și făcea parte din comuna Opăriți; satul avea 307 locuitori și se formase la 1783. Satul Bughea de Jos era reședința comunei Bughiile, o comună ce avea școală din 1890, frecventată de 52 de copii și o moară pe pârâul Bughea. În Bughea de Jos exista o biserică zidită în 1813 de Damian și Steliana din Vălenii de Munte. Celelalte două sate formau comuna Scăioși (denumită după satul Scăioși, astăzi cunoscut
Comuna Gura Vitioarei, Prahova () [Corola-website/Science/301681_a_303010]
-
denumirea de “Zidul Doamnei Neaga”. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plaiul Buzău al județului Buzău și era formată din satele Pietricica, Lapoș, Lăpoșel și Valea Unghiului, având 1210 locuitori; o școală în cătunul de reședință, frecventată de 37 de elevi; și trei biserici. Satul Glod făcea pe atunci parte din comuna Tisău, În perioada interbelică, comunei i s-a arondat cătunul Glod, împreună cu satele Buda și Crăciunești, comuna având în total atunci 2387 de locuitori. În
Comuna Lapoș, Prahova () [Corola-website/Science/301686_a_303015]
-
Pentru 2,98% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Cricovul și era formată din satele Țărculești, Gornet, Coșărele și Valea Boului. Ea avea 1943 de locuitori, o școală frecventată de 120 de elevi (din care 4 fete) și 4 biserici. În perioada interbelică, comuna Iordăcheanu (cu satele Iordăcheanu, Plavia și Mocești) a fost desființată și inclusă temporar în comuna Gornet-Cricov, iar satul Valea Boului a trecut la comuna Apostolache
Comuna Gornet-Cricov, Prahova () [Corola-website/Science/301679_a_303008]
-
parte din fostul județ Săcuieni, până la desființarea acestuia în 1844. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna era formată din satele Jugureni și Marginea Pădurii și făcea parte din plasa Tohani a județului Buzău. Avea 1160 de locuitori, o școală frecventată de 62 de elevi (dintre care 10 fete) și două biserici. Satul Valea Unghiului făcea atunci parte din comuna Lapoș, iar satul Boboci era o parte a satului Valea Scheilor, din comuna Tohani, fiind amenajat ca stațiune balneară, datorită izvoarelor
Comuna Jugureni, Prahova () [Corola-website/Science/301685_a_303014]
-
nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna era formată din satele Păulești și Găgeni și făcea parte din plasa Filipești a județului Prahova. În comuna cu 1066 de locuitori se afla o școală din 1859, frecventată de 58 de elevi (din care 14 fete) și trei biserici — două în Păulești, din care cea mai recentă data din 1887, și una în Găgeni, datând din 1888. Satul Cocoșești făcea parte pe atunci din comuna Strâmbeni-Blejoi. În perioada
Comuna Păulești, Prahova () [Corola-website/Science/301700_a_303029]
-
numele de Hârsa (după reședința de atunci) și avea în componență, pe lângă satele actuale, și satele Vărbila și Valea Cucului, făcând parte din plasa Podgoria a județului Prahova. Comuna avea 1863 de locuitori ce locuiau în 402 case, o școală frecventată de 45 de elevi și 5 biserici — câte una în fiecare sat, cu excepția satului Gâlmeia. În 1925, Anuarul Socec o consemnează în plasa Cricovul, având 3375 de locuitori, iar apoi în 1938 făcea parte din plasa Urlați a aceluiași județ
Comuna Plopu, Prahova () [Corola-website/Science/301706_a_303035]
-
Podgoria a județului Prahova și era formată din satele Ghiocel, Mehedința, Rahova, Nevesteasca, Popești, Valea Dulce, Podenii Noi, Sfârcaru și Păcăloaia, cu o populație totală de 3760 de locuitori care trăiau în 675 de case. Comuna avea o școală mixtă frecventată în 1899 de 53 de elevi și 6 biserici ortodoxe — în Podenii Noi, refăcută în 1827, în Ghiocel (1841), Mehedința (1861), Rahova (1832), Popești (1857) și Valea Dulce (1807). În perioada interbelică, comuna este menționată în anuarul Socec în componența
Comuna Podenii Noi, Prahova () [Corola-website/Science/301707_a_303036]
-
Plopului. Pe teritoriul actual al comunei era organizată atunci și comuna Râncezi; aceasta era alcătuită din satele Râncezi (actualmente, Nucșoara de Jos) și Nucșoara (actualmente, Nucșoara de Sus); această comună avea 1760 de locuitori, o școală datând din 1880 și frecventată în 1899 de 70 de elevi (din care 18 fete), și două biserici ortodoxe — două în Râncezi (dintre care una datând din 1840) și una în Nucșoara. Tot atunci, satul Târlești era reședința unei comune formată din el și din
Comuna Posești, Prahova () [Corola-website/Science/301715_a_303044]
-
-lea, comuna era inclusă în plaiul Prahova al județului Prahova, fiind formată din cătunele Mânzăul, Moiseni, Provița de Sus, Șchiopata, Secăturile, Sultanul, Țaporiștea, Valea Bradului și Valea Poienii. Avea o populație de 1696 de locuitori o școală înființată la 1857, frecventată de 107 elevi (dintre care 18 fete) și o biserică datând din 1629, reconstruită în 1797 și 1834. Locuitorii se ocupau cu agricultura, creșterea vitelor și fabricarea hambarelor (lăzi) și a scaunelor, desfăcându-și produsele la Ploiești, București, Giurgiu și
Comuna Provița de Sus, Prahova () [Corola-website/Science/301718_a_303047]
-
din punct de vedere al suprafetei agricole este pe locul 44 Suprafața agricolă Suprafața agricolă dupa modul de folosință, în anul 2006: Suprafețe cultivate - ha Produse obținute - tone În comuna Sângeru numărul de unități de învățământ este : Populația totală ce frecventează școala a fost de 836 persoane, dintre care Cadrul didactic în anul 2006 a fost format din 46 de persoane; 6 persoane în grădinițe și 40 de persoane în școli. Baza materială a învățământului reprezintă 27 de săli de clasă
Comuna Sângeru, Prahova () [Corola-website/Science/301724_a_303053]
-
alta din 1742. Comuna Pietroșani avea 847 de locuitori, o școală mixtă cu 63 de elevi și o biserică construită în 1760 și reparată în 1865. Comuna Puchenii Mici avea arondat și satul Odăile, având 641 de locuitori, o școală frecventată de 23 de elevi și o biserică ortodoxă. Comuna Pucheni-Miroslăvești avea 689 de locuitori și o școală mixtă în care în 1899 învățau 42 de elevi. Comuna Puchenii Moșneni avea 746 de locuitori, o școală frecventată de 46 de elevi
Comuna Puchenii Mari, Prahova () [Corola-website/Science/301719_a_303048]
-
de locuitori, o școală frecventată de 23 de elevi și o biserică ortodoxă. Comuna Pucheni-Miroslăvești avea 689 de locuitori și o școală mixtă în care în 1899 învățau 42 de elevi. Comuna Puchenii Moșneni avea 746 de locuitori, o școală frecventată de 46 de elevi în 1899 și o biserică ortodoxă construită în 1884 de de localnicii din comună și din Puchenii Miroslăvești; locuitorii se ocupau cu agricultură și cu fabricarea de rogojini, pe care le vindeau în Ploiești și în
Comuna Puchenii Mari, Prahova () [Corola-website/Science/301719_a_303048]
-
din satul de reședință, Coșlegi, și satele Dârvari, Radila și Pantazi, totalizând 1087 de locuitori care se ocupau în principal cu agricultura, desfăcându-și produsele la Ploiești. În comuna Coșlegi funcționau 2 mori de apă, o școală deschisă în 1871, frecventată de 35 de elevi (din care 8 fete) și 4 biserici — una în Pantazi (reparată în 1871), una în Radila (reparată în 1892), una în Dârvari (fondată în 1824) și una în Coșlegi (fondată în 1826 de banul Constantin Bălăceanu
Comuna Valea Călugărească, Prahova () [Corola-website/Science/301754_a_303083]
-
Iorga|N.Iorga]], care afirma că în satele transilvănene „"se găsea cine să învețe pe copii scrisul și cititul"” . Rescriptul împărătesei [[Maria Terezia]] din [[9 septembrie]] [[1743]] care nu numai că a consimțit dreptul copiilor de iobagi români de a frecventa școala, dar prevedea și pedepse pentru „domnii de pământ” , de care satul nu ducea lipsă, care ar fi îndrăznit să nesocotească înalta poruncă, a dat impuls și școlii din Racovița. Acest lucru este consfințit de mențiunile tot mai dese după
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
să-l „impregneze” pe cel local. După „Colectivizarea Agriculturii” de după anul [[1950]] care a generat exodul de populație cunoscut, concretizat pe de o parte în numărul mare al navetiștilor, iar pe de alta, în numărul mare al tinerilor racoviceni care frecventau diferite școli din afara satului, mișcarea populației a devenit din ce în ce mai importantă. În acest fel racovicenii au luat legătură cu o lume diversă în modul de a vorbi, elevii au început să-și însușească limba literară, alta decât cea de acasă și
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
fost înregistrate în Badon 9 familii române unite, care-l aveau preot pe Ieremie. La 1750 erau 216 credincioși. Matricolele bisericești au fost introduse în anul 1824. În anul 1908 erau 638 credincioși și 120 de gospodării. Școala confesională era frecventată în anul 1908 de 78 copii; erau 38 elevi la școala pentru elevii între 12-15 ani. În anul 1882 parohia greco-catolică din Badon număra 418 credincioși, iar filia Guruslău 625. Biserica construită în secolul al XVIII-lea a fost dărâmată
Badon, Sălaj () [Corola-website/Science/301772_a_303101]
-
după perioada Gheorghe Șincai și Petru Maior, în cătunul Idicel Sat. Dovezi sigure menționează existența acestei școli în anul 1805, când a funcționat ca învățător Toma Brancovici. În anul 1850, învățător era Grigore Branca din comuna Aluniș. La această școală frecventau și copiii din cătunul Idicel-Pădure. În cătunul Idicel-Pădure școala a luat ființă în jurul anului 1875, fapt ce rezultă din jurnalul de activitate a lui Mihail Covrig, în care arată că în acest an a frecventat școala primară ca elev în
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
comuna Aluniș. La această școală frecventau și copiii din cătunul Idicel-Pădure. În cătunul Idicel-Pădure școala a luat ființă în jurul anului 1875, fapt ce rezultă din jurnalul de activitate a lui Mihail Covrig, în care arată că în acest an a frecventat școala primară ca elev în clasa I, având ca învățător pe Iosif Brâncoveanul și Galaftion Șagău. Fragmentele de jurnal demonstrează suplimentar că prima școală în cătunul Idicel-Pădure a funcționat într-o casă, lângă vatra părinților lui Mihail Covrig, care, dacă
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
austro-ungară, au urmat și absolvit studii superioare abia trei tineri, și anume: Covrig Ionică, care a ajuns funcționar la poșta din Pécs, Vasile Sava și Gheorghe Sava, ajunși doctori. După sfârșitul primului război mondial și până în anul 1940 au mai frecventat și absolvit studii superioare Buzdugan I. Lazăr, care a urmat studii militare, devenind ofițer activ și Covrig Gavril, care a urmat studii teologice și filozofice, devenind profesor. Acest număr atât de mic de elevi din sat care au frecventat studii
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
mai frecventat și absolvit studii superioare Buzdugan I. Lazăr, care a urmat studii militare, devenind ofițer activ și Covrig Gavril, care a urmat studii teologice și filozofice, devenind profesor. Acest număr atât de mic de elevi din sat care au frecventat studii superioare într-o perioadă atât de lungă se datorează numai stăpânirii străine și a vitregiei vremurilor, căci după al doilea război mondial, de când țara noastră și-a recăpătat independența și s-au creat condiții mai ușoare de învățământ, au
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
persistă o climă temperat-continentală, corespunzatoare Subcarpatilor Moldovei, temperaturile medii anuale sunt cuprinse între 7-8 °C față de 10 °C pe țară. Lunile bogate in precipitații sunt mai,iunie si iulie. Precipitatiile medii anuale sunt de 653 mmHG/m². Grindina este destul de frecventa și produce numeroase paugube. Caracteristic comunei sunt brumele timpurii de toamnă târzie și de primavară. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Poduri se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori
Comuna Poduri, Bacău () [Corola-website/Science/300693_a_302022]