7,802 matches
-
bocanci, căciuli, mătase, unelte de fier, nu alegeau. Umblau sergenții șir după ei, nu era chip să-i prindă. O 352 'vi noapte loveau la șina Constanței, alta în Buzești. I se dusese vestea lui Paraschiv. Îl știau și alți hoți de frică. Mai era unul Manole, tot șef de bandă. Când auzea de pungaș, îi făcea loc. La început se încăieraseră. Mai băgase manglitorul vreo doi în spital, că nu se uita, pe urmă se înțeleseseră. Avea bani, arunca, umbla
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
alte femei. Q fierbea pe Didina. Înnopta când la una, când la alta, n-avea ce-i face. Se sfârșea de dorul lui, că-l iubea cu toate relele pe care i le făcuse. Îl ținea în voile sale, dar hoțului u trecuse focul dragostei. Lăsase vreo două borțoase, însă tot la țigancă se întorcea. Asta o mai ținea pe Didina. Simțea că îmbătrînește. Până în vară 1-a terminat Paraschiv și pe Rică, căruțașul de-l băgase la pârnaie cu Gheorghe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
papucii lor roșii de catifea în cutiile viorilor, de drag ce le era, a plecat Sandu-Mînă-mică cu gazda, o aia cârnă și potcă. Bărbatul era mazgugur de băutură. A vrut să-l împiedice, a căzut pe jos. Le-a stricat hoțul petrecerea. Au dus-o în 353 groapă, la locul lor. A mîrlit-o și Paraschiv, și gloaba de Gheorghe. Didina se uita, strângând din dinți. Ăl bătrân îl certă pe Paraschiv: - Nu pricep, de ce pângărești tu toate lucrurile? - Gura, hodorogule, ce
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Nu se atingea de mâncare. Cerea numai de băutură, cu ochii lui reci, așezați în pământ. După aia Gheorghe 1-a visat vreo lună la rând pe Paraschiv. Se făcea că sade într-o grădină frumoasă, numai cu pomi înfloriți. Hoțul parcă dormea, dar era mort, că el îl zgîltîia și-l simțea rece și țeapăn... Pe urmă, i-a turnat Sandu la poliție. Nu mai putea să aștepte. De cât timp o râvnea el pe Didina... Hoții dormeau numai în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu pomi înfloriți. Hoțul parcă dormea, dar era mort, că el îl zgîltîia și-l simțea rece și țeapăn... Pe urmă, i-a turnat Sandu la poliție. Nu mai putea să aștepte. De cât timp o râvnea el pe Didina... Hoții dormeau numai în izmene lângă o sobă. Timpul pricălise. Venea martie. Afară se băteau vuiturile. Gazda tot îl ndemna să plece. Se săturase. Ca din oală i-au luat. Vreo zece presari au coborât în cartierul Teiului. Era pe la prânz
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
A umblat și pe la prefectură, tot cu frică, să nu pună mâna și pe ea. A făcut ce-a făcut, s-a dat în vorbă cu un gardian, i-a promis bani și trupul ei, numai să-i scape pe hoți. I-a plăcut acestuia dosul țigăncii. Se plîngea: - Îmi pierd punea, mă bagă pe mine în locul lor... Gagica i-a plimbat țâțele pe piept, 1-a ademenit cu ochii ei păcătoși, s-a-nvoit omul. * Două luni n-a mai avut somn
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-i nevoie, grecule, ne-am pricopsit. - Te.vorbește? - Da, o ducem bine, ne-am făcut negustori de fitile de candelă... - Nu mai spune dumneata! Grecul fi privea speriat. Nu uitase cuțitul lui Paraschiv și banii furați. Tremura și acum. Dar hoții nu aveau chef de treabă. Au plecat, iaba, că-l țineau pandaliile pe codoș, să umble. - Îmi pare rău că vă las sănătoși! le-a mai strigat ăl bătrân, și s-au dus. În urmă, grecii vorbeau între ei: - Iote
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bătrân, și s-au dus. În urmă, grecii vorbeau între ei: - Iote, bre, s-au liniștit... - Le-o fi ajuns câtă bătaie le-a dat... - Țe vorbește? făcea Iani. O să vie la noapte să ne taie, eu chem politia, bre... Hoții au colindat Mandravela și Oborul, au trecut și pe la casa Didinei. Curtea se acoperise de buruiană. Și-au adus aminte de Bozoncea și de ceata lor. Paraschiv tăcea crunt. Au închis poarta și-au plecat. - Ce-i cu tine, Gheorghe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
El abia punea gura. - Nu ți-o fi foame? Ți-o fi frică să nu te matolești, candriule! se mira cel tânăr. A început Sandu să plângă. S-a ridicat Paraschiv în picioare. - Lasă-l! s-a rugat ăl bătrân. Hoțul a scos șișul pe masă. I-a zis vînzătorului: - Să-ti cânte de moarte! închină-te! Guristul se oprise cu armonica strânsă în brațe. Tremura de frică. Mînă-mică a căzut în genunchi: - Să nu mă omori! Didina tăcea încruntată. În
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Îl sfătuiește să se roage. «Încerc cu adevărat. Și a adăugat ceva care m-a făcut să mă Întreb dacă m-a Înțeles.» Fără Îndoială că Încerca; doar preotul Îl rugase ceva, iar el era mereu politicos. Fusese politicos În fața hoților, a duceselor și chiar a lui Dumnezeu. Dar nu avea rost să Încerce prea mult, pentru că nu mai credea decât În căldura unui foc, În niște biscuiți dulci și o ceașcă de cafea. Nici o cale de vindecare”2. Aceste rânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
jos și apucă marginea taylassan-ului fratelui ei, ascunzându-și ochii roșii. Apoi, cu chipul tot ascuns, rosti, ca un cadiu care poruncește: — Spune-mi tot! Vorbele lui Khâli n-au fost prea multe. — Orașul ăsta e ocrotit de propriii săi hoți, cârmuit de propriii săi dușmani. În curând, surioară, va trebui s-o pornim în surghiun dincolo de mări. Glasul i se frânse și, pentru a nu-și trăda emoția, se smulse de lângă Salma și se făcu nevăzut. Înlemnită, ea nu încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
explicația: — Catârii pe care cei ce v-au tăiat calea au fost siliți să vi-i lase vouă vă vor fi mai de folos decât podoabele de preț; ei vă vor duce cu toate bagajele voastre și nu vor atrage hoții. Am urmat întocmai sfaturile acelui om și astfel, după zece zile, am ajuns la destinație, istoviți, dar teferi. Ca să constatăm că rudele noastre refuzau să ne găzduiască. Trebuia să găsim acum un acoperiș pentru a ne adăposti, ceea ce nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
A stăruit: — L-am auzit de curând pe un șeic de vază susținând că majoritatea suveranilor din vremea noastră, dacă nu cumva chiar toți, își sporesc veniturile prin dări care-s interzise de Legea lui Dumnezeu, că toți sunt niște hoți și niște nelegiuiți și că, drept urmare, orice persoană care mănâncă la masa lor, care acceptă de la ei cel mai mărunt dar sau care stabilește cu ei legături de familie, devine complice la hoțiile și la nelegiuirea lor. Răspunsul meu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
toate războaiele care au distrus țările islamului. De altfel, poți să stai liniștit, sultanul nu m-a poftit la masa lui, nu mi-a oferit nici un dar și nici nu mi-a acordat mâna fiicei sale. Nu sunt așadar nici hoț, nici nelegiuit și nu risc să mă pomenesc azârlit în focul Gheenei. Numai că sora mea este tot printre leproși! Chipul lui Harun s-a posomorât. — Ai să te duci curând s-o vezi? — Aștept un cuvânt de la șeful cancelariei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
autoritățile nu s-ar fi înverșunat atâta împotriva lui, dând proclamație după proclamație. Când i-a căutat pricină lui Zeruali, a fost cât pe ce să se transforme într-un erou. Au vrut însă să-l facă să treacă drept hoț. În ochii gloatei, aurul mânjește mai rău ca sângele. Apoi, cu glas mai domol, ca și cum ar fi vorbit o altă persoană înlăuntrul ei: — Nu servește la nimic să-i cauți justificări cumnatului tău. Dacă încerci să-l aperi, ai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
împodobit, dar care putea totuși adăposti vreo zece persoane și era foarte bine aprovizionat cu răcoritoare și fructe. N-a fost nevoie să pun întrebări pentru ca Iscoditorul să înceapă să răspundă. N-am omorât decât ucigași, n-am jefuit decât hoți. Nici o clipă n-am încetat să mă tem de Dumnezeu. Am încetat doar să mă tem de cei bogați și puternici. Aici, mă bat cu necredincioșii, pe care principii noștri îi lingușesc, apăr orașele pe care ei le părăsesc. Tovarășii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu s-a mai rupt. Un vuiet s-a înălțat, alcătuit din plânsete, gemete, rugăciuni. Ultimul împărat al Egiptului, omul cel mai curajos care cârmuise vreodată valea Nilului, își dăduse sufletul, atârnat în ștreangul de la poarta Zuwaila precum un vulgar hoț de cai. Toată noaptea, imaginea celui dat morții în chinuri a rămas înfiptă parcă în fața ochilor mei. Dimineața însă, amărăciunea și nesomnul făcându-mă să prind curaj, o pornisem, nesimțitor la primejdii, pe drumul ce ducea la piramide. Fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vedere; nelipsit de la talk-show-rile de la radio și televiziune. Devenise cunoscut cu câteva veri în urmă, când Israelul se retrăsese din Gaza: se instalase pe acoperișul unei clădiri evreiești, protestând împotriva crimei săvârșite de soldații israelieni prin returnarea de pământuri „teroriștilor, hoților și asasinilor arabi“. Continuă să înainteze, strecurându-se pe lângă o femeie cu un copil pe umeri. Domnule, opriți-vă! strigă gardianul. Guttman nu-l luă în seamă. Acum agentul de pază începu să-și facă și el loc prin mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mesopotamian înaripat: dihania întreagă era prea greu de transportat. Saddam a avut grijă să se afle că el însuși a semnat condamnarea la moarte pentru acea crimă. Și cu flerul lui caracteristic Saddam a fost cel care a hotărât că hoții trebuie supuși aceluiași tratament pe care l-au aplicat ei marii creaturi din bronz. Călăul lor a luat deci un ferăstrău electric și le-a tăiat pe rând capul. Și fiecare, așteptându-și rândul, a fost nevoit să se uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cincisprezece ore în compania pulverizatorului de oase care era Racheta Deșertului. În ultimele două ore ațipise, tresărind de fiecare dată când autobuzul făcea o oprire. Ținuse geanta în poală tot drumul, cu mânerele răsucite în jurul încheieturilor, în cazul în care hoților nenorociți din jurul lui le venea vreo idee. Chiar înainte de-a deschide ochii, a pipăit geanta, ca să se asigure că se mai simt formele dinăuntru; i-a apreciat, de asemenea, și greutatea. Cât despre cercei, știa că se aflau într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
o reflexie a propriei lanterne și pleca. Pus față în față cu alternativa de a se deranja să deschidă o ușă încuiată și să nu găsească nimic, lenea câștiga de fiecare dată. Aceasta era prietenul neoficial al intrușilor și al hoților de pretutindeni: indolența pură a paznicilor. Dar acesta era altfel. Înaintă, raza aruncată de lanterna sa mărindu-se pe când se apropia de ușa de sticlă. Ziad, care stătea nemișcat în birou, cu mâna strânsă pe sertarul pe care tocmai îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
oarecum din întâmplare, într-un magazin din piața Ierusalimului. Presupunerea mea e că a fost furată din Irak. E posbil să fi fost scoasă din pământ sau dintr-un muzeu, poate chiar de la Muzeul Național. Nu vom afla niciodată dacă hoțul știa pe ce pune mâna. Dacă muzeul din Bagdad cunoștea valoarea ei e de asemenea o întrebare interesantă. Dar are sens să fi venit din Irak. Până la urmă, unde altundeva era Avraam Avinu, Avraam tatăl nostru, născut decât în marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pentru mine. Da! Am pâine la mine tot timpul, da! Așa mi se întâmplă mie tot timpul, da. BĂRBATUL CU BASTON: Minți! Minți, ucigaș de câini! Minți! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Ucigaș de câini și hingher ești dumneata! BĂRBATUL CU BASTON: Hoț de fântâni ce ești! Jefuitor! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Jefuitor de fântâni ești dumneata! (Câinele încetează să mai urle și liniștea cade sufocantă peste cei doi. Pauză lungă.) BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Se șterge îndelung de sudoare.): Doamne, parcă am înnebunit... BĂRBATUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Ți-e greu să sapi o groapă? Una singură? Numai a mea? GARDIANUL: Eu o sap... (Gestul banilor.): Dacă iese ceva... ARTUR (Nelămurit.): Ce? GARDIANUL: Ceva... (Repetă gestul): Știți, sunt vremuri grele. Aici toți trăim din mila deținuților... ARTUR (Indignat.): Hoților! GARDIANUL: Păcat, păcat că gândiți așa... Mie deja îmi datorăți trei arginți. ARTUR: N-am! Nu dau nimic! Pentru ce să dau? GARDIANUL (Patetic.): Pentru că v-am păzit, domnule. Zi și noapte, cu pasiune și sacrificiu și cu. dragoste chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mișca pe ape... MACABEUS: Da, un clopot mare, transparent și negru... PARASCHIV: N-are nici o valoare. MACABEUS: Cum? Cum poți să zici că n-are nici o valoare? Ce are? PARASCHIV: Un clopot negru și transparent am visat și eu. MACABEUS: Hoțule! Ai visat visul meu. PARASCHIV: Am visat amândoi același lucru. De aia n-are valoare. MACABEUS: Oare suntem doi? PARASCHIV: Ce vrei să spui? MACABEUS: Nimic. Mă gândeam la ceva... PARASCHIV: La ce? Vreau să știu în fiecare clipă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]