7,575 matches
-
Nopți Princiare, București, 1928; F.M. Dostoievski, Umiliți și ofensați, București, 1930, Casa morților, București, 1944; Jack London, Martin Eden, I-II, București, 1931; Cervantes, Don Quijote, I-II, București, 1936; Fenimore Cooper, Corsarul roșu, București, 1937, Pilotul, București, 1938; André Maurois, Instinctul fericirii, București, 1938; Andreas Latzko, Lafayette, București, 1939; H. Sienkiewicz, Quo vadis, I-II, București, 1939, Prin foc și sabie, București, 1940, Potopul, București, 1941, Neamul polaniecki, București, 1942, Pan Wolodiowski, București, 1942; Frații Grimm, Cenușăreasa și alte povești, București
IACOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287478_a_288807]
-
1981 a obținut Premiul pentru poezie al Asociației Scriitorilor din Timișoara pentru Arbore genealogic, volum unitar tematic, dar novator: „Care e prima amintire? Reptila/ cu ochii săi bulbucați, ficși hipnotizând un copil/ costeliv, un mediu sensibil, ai spune acum,/ fără instinct de apărare? Sau puiul/ de iepure sărind orbește în bătaia însetată -/ ca sub fascicul de raze noaptea - a secerătorului?/ (... blana lui fragedă în care îți învelești/ și acum inima!)// Care e prima Amintire? 33 de ani/ și, încă, nu poți
DAN-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286677_a_288006]
-
i se subsumează textele, voioșia structurală cu rădăcini în atitudinea olimpiană a lui Maiorescu. Inaptitudinea pentru tragic, ca și fixismul caracterologic clasicizant îl împiedică pe Călinescu să acorde atenție personajelor complexe, care nu pot fi reduse la tipurile mulate pe instinctele umane de bază. Un loc aparte în opera lui D. îl ocupă Fals tratat de psihologia succesului (1972). Criticul, cu certă vocație de îndrumător al tinerilor scriitori, căruia i s-a reproșat adesea excesiva îngăduință față de cei protejați, se dovedește
DAMIAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286666_a_287995]
-
început în România și terminat în Israel. Marea, motiv liric dominant, avertizează asupra transfigurării, meditației, zborului dincolo de realitate, în versuri totdeauna muzicale. Ele par să rimeze fără justificări formale, dar cele două arte frecventate de C. îi dau știința și instinctul de a intercala la locul potrivit cuvântul melodios. Scriitoare bilingvă, ea compune poeme și în engleză, fiind, de asemenea, autoarea unei antologii, A Canvas of Poems (1993), care adună bune traduceri ale poeților de limbă română din Israel. Propriile sale
CAROL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286119_a_287448]
-
tot ceea ce a scris, o profundă cunoaștere a realităților etnografice din numeroase zone, acumulată prin cercetarea directă ori prin intermediari. Din bogata culegere rezultată a apărut postum o selecție reprezentativă: Literatură populară (1982). În studiul (de asemenea postum, 1994) De la instinctul de autoorientare la spiritul critic axat pe tradiția autohtonă. Reflecții asupra conceptului despre specificul etnic în literatură, ca emanație a sursei folclorice, admite existența nu doar a spiritului critic în cultură, examinat de G. Ibrăileanu în lucrarea sa din anul
CARAMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286098_a_287427]
-
contra propriei firi - pentru a-și cuceri personalitatea și libertatea), românele alunecă într-o coloratura sentimentală și schematizează grăbit psihologia erosului. Abisalul iubirii fiind abordat doar în treacăt, în prim-plan trec, datorită prizei asupra unui public larg, erotismul, deviațiile instinctului, libertinajul. Personajele nu capătă individualitate. Reușită este pictură de mediu: mediile cosmopolite, în Trupul care își caută sufletul, și atmosfera de familie evreiască, în Evadare. În genere, facilitatea îi minează proza. C. a fost însă o bună autoare - inventiva, vie
CASSVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286137_a_287466]
-
grotesc. Între primul și cel de-al doilea volum din Orbitor, C. a considerat oportun să publice, în 2001, Jurnal, operă dezamăgitoare, de self-agent literar, de un egoism etanș, nu o dată pigmentat megalomaniac și meschin: „Nimeni nu are mai mult instinct literar decât mine”, „Nu-mi pasă de viața națională și socială, de comunități. Individul, eu, asta mă fascinează, grota”, „Procreez cu creierul și gândesc cu testicolele, isterizat în țara asta isterică.” Sastisit de America și isterizat de România, ultrarecunoscut literar
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
e alcătuit din Victor - inteligent, cult, hotărât, stăpân pe sine, tipul conducătorului; Ursu - forță, generozitate, putere de sacrificiu; Tic - ingeniozitate și neastâmpăr copilăresc; Maria - grijă echilibrată, prudență; Lucia - idealul îndepărtat de perfecțiune a frumuseții aflate în pericol ș.a.m.d. Instinctul autorului este de a-i face pe acești copii să acționeze în situații aproape arhetipale: lupta cu spionii, rătăcirea în peșteră, descoperirea unui castel bântuit de forțe malefice etc., în care determinarea istorică are un rol ce tinde spre zero
CHIRIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286210_a_287539]
-
trei ignoranți ai legilor mișcării.// La sfârșit apare/ câinele de seară/ care-i latră tare/ și-i poftește-afară” (Cearta cu haosul). Deși critica literară a situat-o pe C. în categoria personalităților lucide, care își cenzurează prin inteligență impulsurile și instinctele, tema dominantă a poetei a rămas iubirea neinhibată de vreo prejudecată, dar tratată cu umor sau cu melancolie. De la epoca inocenței la cea a dezgustului, se păstrează o lăcomie niciodată satisfăcută de senzații, de trăiri, de porniri în ordinea experienței
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
excepționale - ca în cazul sacrificiului suprem al mamei pentru copil; dar la fel se întâmplă și când organismul obosit se odihnește în loc să se miște, de exemplu, pentru a evita înghețarea sau alte intemperii periculoase. Asemenea procese sunt fie prelungiri ale instinctelor de perpetuare a speciei, fie conduite contrare acestora. Bunăoară brutalitatea: ea nu conservă individul, putând slăbi specia, dar poate fi satisfăcătoare. Thorndike afirmă categoric: „Victoria este satisfăcătoare chiar dacă este accidentală”1. El conferă conceptului de reușită sensul de „neîmpiedicat” (unimpeded
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
a ajunge acolo înaintea altui om. În asemenea situații avem însă de-a face cu „reușita în sens larg”, cu răspunsuri de satisfacere instinctivă a nevoii omului de a se întrece cu alt om - și ea fiind o prelungire a instinctului de autoconservare și de competiție intraspecifică. Dar este o conduită generală, existentă la toate speciile. Așadar, este naturală și obiectivă, ca și celelalte. Astfel încât operația reușită (successful operation) poate fi definită drept „ceea ce în mod fundamental satisface sau irită” (what
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
motivează și ele; de asemenea, vechile răspunsuri se conectează cu noile situații. Se creează astfel lanțuri de conexiuni care se influențează continuu în conformitate cu legea efectului. Iau naștere tot felul de habitudini, capacități și interese. Ele derivă dintr-un fond de instincte moștenite, dar care se construiesc treptat ca lanțuri de conexiuni aflate sub imperiul propagării efectelor. Thorndike credea în 1913 că în acest fel se poate explica aproape totul. El susținea că astfel omul achiziționează conexiunile productive necesare adecvării comportamentului la
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
străduit să îl lămurească prin fapte de observație. A invocat mai ales cazuri de dresare a animalelor. Aproape întotdeauna reacția conectată cu o situație era întărită printr-un efect satisfăcător ulterior dacă animalul era mânat spre acel efect de un instinct specific. Mai mult, efectul ulterior apărea ca un rezultat corect, prompt și imediat după respectiva conexiune S-R. Thorndike (1935, p. 59) preciza că fenomenul se produce „oarecum ca atunci când gustul urmează introducerii mâncării în gură, sau ca „atunci când capturarea
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
degetul mare de la picior cu un ciocan, nu putem explica mișcările sale de dans și zgomotul pe care îl face în termeni de «ego» sau de «libido» crescut și nici nu putem spune că activitățile sale sunt o expresie a instinctului de conservare” (Guthrie, 1938, capitolul „Motives”, p. 92). Guthrie s-a amuzat, dar s-a arătat și iritat față de teoriile simplificatoare sau sofisticate ale vremii sale. Textul de mai sus este un atac virulent la adresa psihanaliștilor și a biologizanților. În
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
a biologizanților. În cartea dedicată conflictelor umane i-a repudiat însă și pe „făuritorii de liste” - care se străduiau să inventarieze gama uriașă de motive și interese umane; pe „animalizanți” - care încercau să reducă motivația umană la un set de instincte fundamentale; pe „biologizanți” - care încercau să derive atât afectivitatea, cât și motivația din mecanisme ale adaptării și supraviețuirii. El considera că problema motivației umane nu este bine pusă și că toți acești cercetători se orientează într-o direcție eronată. După
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
a comunicațiilor, a relațiilor sociale - se schimba în asemenea măsură, încât cunoștințele acumulate din trecut nu mai păreau suficiente. Observația sa este astăzi la fel de justă. Medicul nu mai poate să se descurce cu corpusul de cunoștințe ale științei sale. Încrederea, instinctul său primar sunt utilizate în procesul prin care noi cunoștințe sunt obținute - sesiza cu sagacitate Rogers. Conform unei asemenea mode, dacă societatea este capabilă să întâmpine provocările unei lumi care se schimbă din ce în ce mai repede (more and more rapidly changing world
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
interpretezi terapiile „descoperitoare” ca ajutând persoana să-și descopere identitatea, sinele real (his real self), într-un cuvânt propria sa biologie subiectivă, pe care apoi o poate actualiza, poate începe să se „creeze pe sine”, să „aleagă”. Concepția freudiană asupra instinctelor a fost în general ignorată de către psihologii umaniști în favoarea concepției „nevoilor elementare” sau, în unele cazuri, în favoarea concepției unei singure nevoi dominante de actualizare și dezvoltare (Rogers, 1961). În orice caz este implicit, dacă nu explicit, după majoritatea acestor autori
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
e greu să fie o specie - observă însă Maslow. Se pare că nu este nici o problemă pentru o pisică să fie pisică. Pisicile nu par a avea „complexe”, „ambivalențe”, „conflicte” și nu dau semne că ar tânji să fie canine. Instinctele lor sunt foarte clare. Dar oamenii nu au fără echivoc astfel de instincte animalice. Esența noastră biologică, rămășițele instinctelor noastre sunt slabe și e greu de ajuns la ele. Învățările dobândite extrinsec sunt mai puternice decât cele mai adânci impulsuri
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
este nici o problemă pentru o pisică să fie pisică. Pisicile nu par a avea „complexe”, „ambivalențe”, „conflicte” și nu dau semne că ar tânji să fie canine. Instinctele lor sunt foarte clare. Dar oamenii nu au fără echivoc astfel de instincte animalice. Esența noastră biologică, rămășițele instinctelor noastre sunt slabe și e greu de ajuns la ele. Învățările dobândite extrinsec sunt mai puternice decât cele mai adânci impulsuri ale noastre. Aceste foarte adânci impulsuri în specia umană, din momentul în care
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
să fie pisică. Pisicile nu par a avea „complexe”, „ambivalențe”, „conflicte” și nu dau semne că ar tânji să fie canine. Instinctele lor sunt foarte clare. Dar oamenii nu au fără echivoc astfel de instincte animalice. Esența noastră biologică, rămășițele instinctelor noastre sunt slabe și e greu de ajuns la ele. Învățările dobândite extrinsec sunt mai puternice decât cele mai adânci impulsuri ale noastre. Aceste foarte adânci impulsuri în specia umană, din momentul în care instinctele au fost pierdute aproape în
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
animalice. Esența noastră biologică, rămășițele instinctelor noastre sunt slabe și e greu de ajuns la ele. Învățările dobândite extrinsec sunt mai puternice decât cele mai adânci impulsuri ale noastre. Aceste foarte adânci impulsuri în specia umană, din momentul în care instinctele au fost pierdute aproape în întregime, apar ca foarte slabe, extrem de subtile și delicate; trebuie să sapi în adâncime pentru a le găsi, și tocmai aceasta constituie domeniul de studiu pentru biologia introspectivă și fenomenologia biologică; ceea ce implică faptul că
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
pierd valabilitatea, sau există o ierarhie a popoarelor, unele fiind condamnate să rămână în afară de drepturile omului? Tribunalele continuă să condamne indivizi care s-au făcut vinovați de crime contra umanității, cu intenția ca aceste condamnări să intimideze în viitor exaltarea instinctelor bestiale; dar ce valoare mai poate avea toată această severă sancționare a crimelor contra umanității, când în România vânătoarea de oameni formează sinistra delectare a unui regim asasin?” În fine, Micul anuar al pribegiei semnalează sistematic publicațiile periodice ale exilului
ALMANAHUL PRIBEGILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285290_a_286619]
-
Căci omul este un lucru mare, "făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu", nu întrucât este închis într-un trup muritor, ci întrucât întrece animalele prin cinstea de a avea spirit rațional"3. Cei din urmă susțin că animalele, în afară de instinct, manifestă semne de inteligență, sunt capabile de sentimente, participă, altfel spus, conștient la creația lui Dumnezeu și fac parte din planul său etc. Deja Aristotel pare un precursor al primei tendințe, admițând că animalele pot avea suflet pentru că au simțuri
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
simplu: prin faptul că personajul este un aliat al Inorogului. Asta îi acordă imunitate, îi preschimbă până și defectele în calități. Lupul lui Cantemir este reținut, înțelept, cumpătat, oricum, un simbol al rațiunii puse în slujba dreptății, nicidecum unul al instinctului ucigător. E drept că el este așezat în rândul fiarelor "carile de vărsarea sângelui nevinovat să bucură și viața hireșă în moartea streină le stăruiește", dar tot ce face personajul pare a nega această adeziune. Pentru a contura o astfel
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
însă altul, unul care dă în vileag viziunea "tezistă" a acestei ficțiuni cu accente revendicative: câtă vreme se situează în tabăra ticăloșilor, câtă vreme este un dușman al Inorogului, Șoimul rămâne o pasăre rapace, lacomă, lipsită de subtilități, condusă de instinct sau de interes; când trece însă de partea adevărului, ies subit la iveală toate calitățile sale, natura sa nobilă prin excelență. Șoimul suferă, după întâlnirea cu Inorogul, o reală metamorfoză, mai radicală, aș spune, decât aceea a lui Gregor Samsa
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]