7,304 matches
-
numeroși, se crede că cifra locuitorilor depășea 15000. În afară de cetate, noii stăpânitori ai orașului au ridicat și lăcașuri de rugăciune, în legea lor, adică meceturi și geamii. Vechile vederi ale orașului arăta mai multe minarete, deci implică existența mai multor lăcașuri, în diferite cartiere sau mahalale. Clădirea uneia singure s-a păstrat până astăzi, dar transformată în biserica ortodoxă: este biserica Sf. Arhangheli, din centrul orașului (în piața V. I. Lenin). De formă pătrată reproducând tipul mecetului mahomedan, ea a fost
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
sânge. De asemenea se ostenea în posturi rostind :” Odihna îndrăgostiților mistici e de aflat în oboseală; pentru ei, comoara se află în durere, bucuria în căutare.” Dervișii mawlawi nu au fost organizați decât sub conducerea lui Sultan Walad. Primul lor lăcaș, cel din Konya a devenit central iar de la el s-a pornit cu întemeierea celorlalte așezăminte(takiyya). Conducătorul ordinului avea prilejul tradițional de a înmâna sabia sultanului la urcarea sa pe tron. În vremea lui Selim al III-lea confreria
Ordinul Mawlawiya () [Corola-website/Science/329370_a_330699]
-
revistă "Servet-i Fünun" și scriind proza în versuri și încercând totodată, alături de Yahya Kemal, să pună bazele unui nou curent literar însă fără prea mult succes. Este de asemenea pasionat de mitologia estică, motiv pentru care începe să frecventeze lăcașul ordinului "Bektași" din Çamlıca, care îl inspiră să scrie românul "Nur Babă". Dar din cauza faptului că se îmbolnăvește de tuberculoză în anul 1912, iar din 1916 până în 1919 avea să plece în Elveția la tratament, amâna publicarea acestuia. La revenirea
Yakup Kadri Karaosmanoglu () [Corola-website/Science/330930_a_332259]
-
tipărite în volumul "Alp Dağları’ndan". Între 1931 și 1934 reintră în Parlament cu funcția de deputat de Manisa. De-a lungul vieții a colaborat cu foarte multe publicații precum "Resimli Kitap" (Revista cu poze),"Cumhuriyet" (Republică), "Çığır" (Calea), "Dergâh" (Lăcașul), "Genç Kalemler" (Tinerele Condeie), "Güzel Sanatlar Mecmuası" (Publicația Artelor Frumoase), "Hayat" (Viața), "İctihad" (Opinia), "İnci" (Perla), "Jale" (Roua), "Peyâm-ı Edebî", "Resimli İstanbul" (Istanbul în imagini), "Servet-i Fünûn" (Bogăția Culturii), "Șebâb", "Șiir ve Tefekkür" (Meditație și poezie), "Tercüman" (Traducătorul), "Türk
Yakup Kadri Karaosmanoglu () [Corola-website/Science/330930_a_332259]
-
un conducător important al armatei franceze din Egipt. Al Halabi a fost ales pentru că locuia în Egipt unde avea multe contacte. Kléber era urât în Egipt din cauza masacrului prizonierilor turci, lipsei de respect față de religia musulmană și profanării constante a lăcașurilor de cult de către soldații francezi. Suleiman Al Halabi l-a atacat pe general pe când acesta se plimba în gradina Palatului Alfi bik. Al Halabi s-a prefăcut că cerșește și l-a înjunghiat pe Kléber în inimă, în stomac, în
Suleiman Al Halabi () [Corola-website/Science/330956_a_332285]
-
Yalova]], aducând din Polonia persoane abilitate în acest domeniu. Müteferrika, care deja obosise și înaintase în vârstă, a murit în anul [[1747]], fiind mai întâi îngropat în cimitirul Aynalıkavak, urmând ca în anul [[1942]] să fie deshumat și îngropat în lăcașul Mevlevi din Galata. Ibrahim era probabil familiar cu aproape toate tipurile de științe noi din [[Occident]], iar datorită acestui fapt, știindu-le importanța, s-a dedicat introducerii acestor științe și în Imperiul Otoman. Pentru a putea asigura deșteptarea la nivel
Ibrahim Muteferrika () [Corola-website/Science/330950_a_332279]
-
Biserica cu triplu hram ”Sfântul Ioan, Sfântul Nicolae și Sfântul Gheorghe” din Cojani, oraș Târgu Cărbunești, județul Gorj, a fost ridicată între anii 1824-1825. Lăcașul de cult figurează pe lista monumentelor istorice 2010, . Ctitorul bisericii din Cojani este Nicolae Magheru. Deși se află în Gorj, este opera unor meșteri vâlceni, deoarece familia Magheru avea origini vâlcene. Ctitorii în Țara Românească proveneau din toate păturile sociale
Biserica „Sfântul Ioan, Sfântul Nicolae și Sfântul Gheorghe” din Cojani () [Corola-website/Science/334887_a_336216]
-
clasă inferioară boierilor, se socoteau egali cu boierii în ceea ce privește dreptul de ctitorire. Biserica păstrează frescele originare ce au fost realizate, după 1825, de echipa zugravului Manole - Dinu, ajutat de calfele Dumitru și Dumitrașcu. În Gorj, reprezentarea unor ctitori pe fațadele lăcașului de cult constituie o formulă iconografică specifică. Procedeul cunoaște o relativ largă răspândire, după 1820 el depășind granițele unui fenomen strict local. În prezent, biserica zace abandonată la cca 2 km de Cojani, pe locul vetrei vechi a satului, aproape de
Biserica „Sfântul Ioan, Sfântul Nicolae și Sfântul Gheorghe” din Cojani () [Corola-website/Science/334887_a_336216]
-
fost eterogenă, predominant italiană, dar influența edilitară a fost bizantină, chiar și în contextul în care în prevederile consemnate în tratatele dintre genovezi și Țaratul Bulgar sau Bizanț, a fost consemnat dreptul italienilor de a înălța monumente ca „logge” sau lăcașuri de cult. În secolul al XIV-lea, călătorul arab "Ibn Batutah" a descris astfel orașul ca fiind „mic, dar frumos și foarte bine întărit”, spunând că „bisericile și casele sunt foarte frumoase” și că acolo se găsea în 1331 un
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
(numită uneori Mănăstirea Cașin) este una din cele mai mari biserici ortodoxe din București. Biserică a Parohiei Parcul Domeniilor-Cașin din București, după cum îi este numele oficial, lăcașul de cult se află pe Bulevardul Mărăști din sectorul 1, în apropiere de Arcul de Triumf, și este închinat Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, dar și Sfintei Mari Mucenițe Ecaterina. Biserica mai este cunoscută și sub denumirea de „Mănăstirea Cașin
Biserica Cașin () [Corola-website/Science/335406_a_336735]
-
să se extindă. Astfel, în partea de nord a capitalei s-a înființat un nou cartier, format prin parcelarea moșiei Herăstrău în locuri de casă cumpărate de funcționarii Ministerului de Agricultură și Domenii. Noii locuitori aveau nevoie și de un lăcaș de cult, astfel în anul 1935 s-a constituit un consiliu parohial format din personalități ale vremii, care i-a inclus pe Gheorghe Ionescu-Șișești, profesor la Institutul de Cercetări Agronomice al României, scriitorul Vasile Militaru și arhitectul I. Bălănescu. Prin
Biserica Cașin () [Corola-website/Science/335406_a_336735]
-
scrie pe foaie visul pe care l-a avut. Și sultanul își scrie visul, apoi trimite [[Șeyhülislam|șeyhülislamului]] toate aceste notițe. Visul celor doi era unul și același. La vederea acestora, șeyhülislamul îi spune sultanului să construiască acolo un mare lăcaș de cult. Auzind acestea, Baiazid al II-lea curăță locul și în urma săpăturilor găsește un cufăr din marmură pe care scria: „Acest mormânt este al lui Saltuk Bay Seyyid Mehemmed Gazi‟. Sultanul Baiazid poruncește construirea deasupra acestui cufăr a unui
Sarı Saltuk Baba () [Corola-website/Science/331914_a_333243]
-
din utilizarea concomitentă a pietrei și a cărămizii. Tot în Bursa se păstrează și moscheea- medrese a lui "Hudavendigâr Murăd I", o clădire la parterul căreia se află moscheea și sălile de studiu și la etaj camerele studenților. Este un lăcaș care reunește frumusețea arhitecturală cu învățămintele coranice.
Medresă () [Corola-website/Science/331926_a_333255]
-
și însușită această religie de popoarele turce. Din izvoarele chineze se cunoaște faptul că hanul türk To-pa a cerut ca Nirvana Sutra să fie tradusă în China în limba turcă. Conducătorii popoarelor turcice, care au aderat la budism au înălțat lăcașe budiste și le-au împodobit pereții cu fresce colorate. Chipurile ctitorilor erau desenate pe zidurile mânăstirilor, dar și informații despre viața, preocupările și familia ctitorilor apăreau pe zidurile acestora. Mânăstirile, în fiecare an și la anumite date organizau sărbători religioase
Credințele și religiile preislamice din Turcia () [Corola-website/Science/331928_a_333257]
-
dar nu extravagant și vor fi libere de impuneri sau interferente în această problemă din partea doctorilor în teologie și drept divin, poliției sau plebei; ele vor avea libertatea să-și aleagă soții și practica pețirii va fi abolita, mânăstirile și lăcașele de cult vor fi închise, și banii lor adăugați bugetului educației, toate școlile teologice musulmane vor fi închise și noi institute tehnice, moderne literare vor fi deschise, turbanul, mantaua vor fi rezervate oamenilor cu certificări profesionale, religioase și interzise celorlalți
Codul vestimentar în reformele lui Mustafa Kemal Atatürk () [Corola-website/Science/331943_a_333272]
-
latifolium"), veronică ("Veronica teucrium"), cinci-degete ("Potentilla alba"), sulițică ("Dorycnium herbaceum"), bălbișă ("Stachys sylvatica"), spânz ("Helleborus purpurascens"), buruiană-de-cinci-degete ("Potentilla recta"), iarbă deasă ("Poa nemoralis") sau firuță ("Poa angustifolia"). În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, situri arheologice, arii naturale protejate); astfel:
Căian (sit SCI) () [Corola-website/Science/331426_a_332755]
-
și America 209.963 persoane, astfel că la recensământul din 1956 mai erau 146.274 evrei în România. Emigrația a continuat: în 1970 mai rămăseseră 24.667 evrei, în 1992 doar 9.670 iar în 2002 doar 6.179. Majoritatea lăcașurilor de cult ale evreilor au fost abandonate și sunt ruinate. Înaintea alianței dintre România și Germania nazistă (octombrie 1940), societatea românească, precum și celelalte societăți europene ale vremii, cuprindea un mare număr de evrei integrați (inclusiv în sferele politică, economică, intelectuală
Holocaustul în România () [Corola-website/Science/331501_a_332830]
-
Biserica „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul” este un lăcaș de cult romano-catolic care se află la Motru pe aleea Teilor nr. 43. În 1990 s-a construit o capelă pentru a administra sfintele taine membrilor familiilor catolice din Motru. Apoi în 1991 s-a început clădirea actuală biserică, care
Biserica romano-catolică „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul” din Motru () [Corola-website/Science/336952_a_338281]
-
(în maghiară: Müpa, Művészetek Palotája; prescurtat: Műpa) este un centru cultural multifuncțional modern din Budapesta, Ungaria, adaptat cerințelor începutului secolului al XXI-lea. Este un lăcaș de cultură care găzduiește concomitent manifestări de înalt nivel a trei arte: muzică, artele vizuale și arta teatrală. Sălile sale expoziționale, de concert și de teatru își desfășoară programele culturale în mod independent unele față de altele. Palatul se află amplasat
Palatul Artelor din Budapesta () [Corola-website/Science/328422_a_329751]
-
contelui Willem al II-lea de Olanda, conte de Olanda și rege al Germaniei. În 9 octombrie 1246, Adelaida a fost căsătorită cu contele Ioan I, conte de Hainaut. Ca și mama sa, ea a fost un adevărat patron al lăcașurilor religioase. Înclinația către teologie s-a reflectat în aceea că trei dintre fiii ei au devenit epicopi, iar fiica sa a ajuns abatesă. De asemenea, Adelaida a insistat pentru acordarea unei educații bilingve pentru copiii ei. Între 1258 și 1263
Adelaida de Olanda () [Corola-website/Science/328482_a_329811]
-
este biserică parohiala a unei dintre parohiile din Vicariatul Sân Marco-Castello. Celelalte biserici ale parohiei sunt Sân Samuele, Sân Maurizio, Sân Vidal și Oratoriul Sân Angelo degli Zoppi. Mănăstirea și biserica gotica a Sfanțului Ștefan au fost fondate în 1294. Lăcașul de cult a fost reconstruit în secolul al XIV-lea și modificat în secolul al XV-lea în timpul construcției portalului și a acoperișul în formă de chila. A fost construit de un ordin cerșetor: călugării augustinieni. Exteriorul este sobru, chiar
Biserica Sfântul Ștefan din Veneția () [Corola-website/Science/333449_a_334778]
-
Biserică Sfanțul Bartolomeu (în ) este un lăcaș de cult din Veneția (Italia), situat în Campo Sân Bartolomeo din "sestiere" Sân Marco, în apropiere de podul Rialto și biserica Sân Salvador. Potrivit tradiției, biserica, închinata inițial Sfanțului Dimitrie de la Tesalonic (izvorâtorul de mir), a fost ctitorita în 840
Biserica Sfântul Bartolomeu din Veneția () [Corola-website/Science/333472_a_334801]
-
arbusti și ierburi), printre care stejar ("Quercus robur"), gorun ("Quercus petraea"), carpen ("Carpinus betulus"), mesteacăn pufos ("Betula pubescens"), păducel ("Crataegus monogyna"), roua-cerului ("Drosera rotundifolia") sau moșișoare ("Liparis loeselii"). În vecinătatea rezervației naturale se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, arii protejate, zone naturale), astfel:
Tăul fără fund de la Băgău () [Corola-website/Science/330004_a_331333]
-
de apele văii Ardeului (afluent de stânga al râului Geoagiu), izvoare, izbucuri, pajiști și fânețe, ce adăpostesc o gamă floristică variată, constituită din arbori, arbusti și specii ierboase. În vecinătatea rezervației naturale se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, arii protejate, zone naturale), astfel:
Cheile Glodului () [Corola-website/Science/330010_a_331339]
-
ursului ("Pulmonaria rubra"), ochiul găinii ("Primula minima"), garofiță ("Dianthus carthusianorum"), păștiță ("Anemone nemorosa"), margaretă ("Leucanthemum vulgare"), degetăruț ("Soldanella montana"), păiuș roșu ("Festuca rubra") sau firuță ("Poa pratensis"). În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, muzee, rezervații naturale, situri Natura 2000); astfel: Reportaj
Aninișurile de pe Tărlung () [Corola-website/Science/330019_a_331348]