KorAP: Find »[drukola/base=lumânare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...283 284 285 ...315 >

7,873 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

această scenă; câteva zeci de secunde de apogeu apocaliptic; apoi sunetele încep să scadă, furia se depărtează, scena rămâne în întuneric, câteva tunete îndepărtate, zgomotul murind, picături de ploaie, apoi tăcere deplină, întuneric deplin.) ACTUL II Câteva ore mai târziu. Lumânarea arde pe masă. Dezordine cumplită în încăpere. Un fel de peisaj după bătălie. PARASCHIV, la fel ca și la începutul primului act, în prim plan, așezat turcește, cântă din trompetă. Un timp muzica rămâne element dominant. Frică, speranță, un iz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-se de scară cu disperare; MACABEUS scoate un urlet îngrozitor, își duce mâinile la față, se rostogolește apoi urlând și rămâne înțepenit la piciorul mesei, cu fața în jos și cu mâinile ghemuite la piept; fluxul exploziei a stins flacăra lumânării, chepengul a căzut de la sine în urma celor doi; întuneric și tăcere totală.) (Pauză; gâfâitul lui PARASCHIV; PARASCHIV începe să se miște ușor din locul în care a fost proiectat în cădere; se târăște într-o direcție incertă.) PARASCHIV (Tremurând, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
obiectele și să caute lumâinarea.) De ce taci? (Caută printre lucruri.) De ce taci, mă? (Chicotește; încearcă să iasă dintr-o eventuală farsă.) Știu eu că taci... (Găsește ce-i trebuie; aprinde câteva bețe de chibrit până să reușească să mențină flacăra lumânării.) Maco... (Pauză; lumină ușoară; PARASCHIV aplecat peste MACABEUS; îl trage ușor de un umăr; apoi îl scutură nervos.) PARASCHIV: Ce ai? (Îl întoarce cu greu cu fața în sus.) Ce-i? Ia lumânarea de pe masă și o apropie de fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
chibrit până să reușească să mențină flacăra lumânării.) Maco... (Pauză; lumină ușoară; PARASCHIV aplecat peste MACABEUS; îl trage ușor de un umăr; apoi îl scutură nervos.) PARASCHIV: Ce ai? (Îl întoarce cu greu cu fața în sus.) Ce-i? Ia lumânarea de pe masă și o apropie de fața lui MACABEUS.) Ce-i cu tine? (Tare.) Mă! (Urlet, spaimă, panică.) Mă! Ce ai? Mă! Ce-i cu tine? Ce ai pe față? (La lumina lumânării se vede fața arsă a lui MACABEUS

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
cu fața în sus.) Ce-i? Ia lumânarea de pe masă și o apropie de fața lui MACABEUS.) Ce-i cu tine? (Tare.) Mă! (Urlet, spaimă, panică.) Mă! Ce ai? Mă! Ce-i cu tine? Ce ai pe față? (La lumina lumânării se vede fața arsă a lui MACABEUS.) Ce-i asta? (Timid, prostește, PARASCHIV își trece degetele pe fața lui MACABEUS; se aude un geamăt slab.) Ce ai pe nas? Ce-i negreala asta? (Îl mângâie prostește pe pielea feței.) Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
PARASCHIV: Cu ce? MACABEUS: Nu știu. (Pauză.) Cu ulei. PARASCHIV: Te ung. Se ridică.) MACABEUS: Nu pleca! PARASCHIV: Lasă-mă! MACABEUS: Nu pleca! PARASCHIV: Stai dracului liniștit! (Pleacă; se întoarce cu sticla de ulei.) MACABEUS: Unde ești? PARASCHIV: Aici. MACABEUS: Lumânarea arde? PARASCHIV: Arde. MACABEUS: Unde e? PARASCHIV: Pe masă. MACABEUS: Urâtă treabă. PARASCHIV: Te-au aranjat. MACABEUS: Ia pune mâna pe ochiul ăsta. PARASCHIV (Pune mâna pe ochiul stâng.) MACABEUS: E jupuit? PARASCHIV: E alb. MACABEUS: Cum dracu’? PARASCHIV: Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
știu... MACABEUS: O cânți? PARASCHIV: Da’ n-o să te lase să dormi... MACABEUS: O să dorm, o să dorm... O să dorm pe ea... PARASCHIV: Bine... MACABEUS: O cânți? PARASCHIV: O cânt încet... Își potrivește trompeta și începe să cânte; lumina scade treptat; lumânarea se va stinge singură în timp ce PARASCHIV cântă; cei doi sunt aproape un singur trup; din întuneric răzbate, senină și triumfătoare, melodia.) ACTUL III Peste un timp. Lumină ușoară, eventual cernută prin crăpăturile chepengului și ale tavanului. MACABEUS și PARASCHIV dorm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
mă scol... MACABEUS: Scoală-te, scoală-te... Umblă pe sus. PARASCHIV: Nu umblă. (Explozii apropiate.) Se bat între ei. MACABEUS: Umblă pe tavan, umblă sus, pe tavan. PARASCHIV: Nu cred. MACABEUS: N-auzi? Parcă roade ceva. PARASCHIV: Aud. MACABEUS: Aprinde lumânarea. PARASCHIV: Nu. MACABEUS: Uită-te sus! Ce vezi? PARASCHIV: Nimic. MACABEUS: Mai uită-te o dată! PARASCHIV: Nimic... Zău că nimic. (Moment de liniște; din nou uneltele lucrând sus.) MACABEUS: Ia! PARASCHIV: Mai bine dormim... MACABEUS (Speriat.): Bate, bate! Vor să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Bine, du-te... (PARASCHIV pregătește focul; MACABEUS stă în fața INAMICULUI ca și cum l-ar proteja; în timp ce PARASCHIV este preocupat de lampa de campanie și de varză, INAMICUL se ridică fără zgomot de pe scară și începe să se învârtă prin încăpere; vede lumânarea și chibriturile pe masă, se apropie de ele și aprinde lumânarea; MACABEUS nu realizează această desprindere a INAMICULUI din dispozitiv și rămâne mai departe în poziția de supraveghere.) MACABEUS (Către PARASCHIV.): Unde ești? PARASCHIV: Aici. MACABEUS: Vino repede... Am asudat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
l-ar proteja; în timp ce PARASCHIV este preocupat de lampa de campanie și de varză, INAMICUL se ridică fără zgomot de pe scară și începe să se învârtă prin încăpere; vede lumânarea și chibriturile pe masă, se apropie de ele și aprinde lumânarea; MACABEUS nu realizează această desprindere a INAMICULUI din dispozitiv și rămâne mai departe în poziția de supraveghere.) MACABEUS (Către PARASCHIV.): Unde ești? PARASCHIV: Aici. MACABEUS: Vino repede... Am asudat la subsuoare... PARASCHIV: Ți-e frică? (În acest moment se aprinde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
cu spatele, păzind un loc gol; începe să râdă în hohote.) MACABEUS: Ce e, ce e? PARASCHIV: A fugit... (Râde.) A fugit... Nu se poate stăpâni, râde în hohote cumplite.) A fugit... MACABEUS: A fugit? Foarte bine! PARASCHIV: A aprins lumânarea.! MACABEUS (Realizând despre ce este vorba; cu furie, ridică bara de metal deasupra capului și izbește cu putere în locul unde ar fi trebuit să fie INAMICUL): Aha! Fuge! Lasă că-l prind eu! (A doua izbitură, în scaun.) Îi crăp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
când pe gură, din când în când mai scuipă câte o bucată mai dificilă; masa dispare încet în mâinile celor trei; pâinea a rămas pe jos, în mijlocul lor; după ce termină fiecare de mâncat, se întind pe rogojini; INAMICUL suflă în lumânare; semiântuneric; lumina se cerne prin tavan și prin chepengul care e deschis; se retrag și mai în adâncul încăperii, sprijiniți de pereți, la distanță unii de alții; pauză; fiecare își găsește ceva de făcut; MACABEUS și-a aprins o țigară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
zvârcolește, încă o rafală, se târăște spre SOLDATUL BINE ECHIPAT lăsând în urmă o dâră de sânge, privește în fata sa, încremenește cu o mână întinsă spre SOLDATUL BINE ECHIPAT; pauză; liniște; SOLDATUL BINE ECHIPAT face un pas înapoi, vede lumânarea de pe masă, o aprinde; apoi face înconjurul încăperii; îi rostogolește pe rând, pe cei trei, cu piciorul, îi caută de eventuale obiecte de valoare; e silit să treacă de la unul la altul fără a putea lua nimic; se hotărăște să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
ia, și-o pune sub centură și, cu automatul de gât, începe să urce treptele; urcă încet, calm, plictisit; ajunge aproape de chepeng; pune mâna pe mânerul chepengului; ÎN ACEST MOMENT REIZBUCNEȘTE SUNETUL TROMPETEI; brusc, venind din lucruri, din întuneric, din lumânarea de pe masă, din cadavrele celor trei, reizbucnește melodia, puternică, tremurătoare, triumfătoare, intrând în toți porii și jupuind toate celulele nervoase; SOLDATUL BINE ECHIPAT se sperie, se sperie cumplit de tot, face o mișcare de întoarcere, în această mișcare își scapă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407

În ultimul și cel mai Înalt zbor, Înclinându-se, parcă definitiv, pe fondul albastru de cobalt al amiezii de vară, ca unul din acele personaje paradisiace care plutesc confortabil, cu veșminte bogat drapate, pe tavanul boltit al bisericilor, În timp ce dedesubt, lumânări de ceară ținute de mâini muritoare se aprind una după alta, alcătuind un roi de flăcărui minuscule În fumul de tămâie, iar preotul cântă veșnica pomenire și crinii funerari ascund chipul celui ce zace acolo, printre luminile ce licăresc În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
respectiv patru ani, ne aflam de asemenea acolo cu guvernanta noastră englezoaică; Îmi amintesc cum zăngăneau geamurile În adierea ușoară a brizei și surprinzătoarea durere produsă de o picătură de ceară de sigiliu fierbinte pe degetul meu. Cu ajutorul flăcării unei lumânări (care căpătase o paloare Înșelătoare din cauza razelor de soare ce scăldau lespezile de piatră pe care stăteam În genunchi), eram foarte preocupat să transform stalactitele ce picurau din sigiliu În, bobițe colorate stacojiu, albastru și alămiu, frumos mirositoare. În clipa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
decât să sporească dificultățile acestei sarcini; iar adulții care priveau În timpul zilei o Mademoiselle bine Înfofolită, nu vedeau niciodată ceea ce vedeam noi, copiii, când, trezită din somn de unul din noi care urla fiindcă visase urât, cu părul despletit, cu lumânarea În mână, Într-un capot roșu ca sângele pe care sclipea o dantelă aurie care nu-i acoperea integral masa tremurătoare de carne, cadaverica Jézabel din piesa absurdă a lui Racine dădea buzna În picioarele goale În camera noastră. Toată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
se auzeau pași implacabili Înaintând greoi pe coridor și făcând să vibreze deznădăjduit pe etajera lui vreun obiect de sticlă, care Împărțise veghea cu mine. Acum a intrat În cameră. Un schimb alert de valori ale luminii mă anunță că lumânarea de pe noptiera ei preia funcția ciorchinelui de becuri din tavan, care, după două țăcănituri mai degajă Încă două licăriri, una naturală, apoi una supranaturală și se sting de tot după Încă un țăcănit. Fascicolul meu de lumină Încă există, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-mă să atrag somnul, deschizând ochii la fiecare câteva secunde pentru a controla licărirea tot mai firavă și Închipuindu-mi paradisul ca pe un loc unde un vecin, care n-are somn, citește o carte fără sfârșit, la lumina unei lumânări veșnice. Se petrece inevitabilul: etui-ul pince-nez-ului se Închide cu un țăcănit, revista foșnește pe marmura noptierei și Mademoiselle suflă vijelios cu buzele țuguiate; prima Încercare eșuează, o flăcăruie buimacă se agită, apoi se micșorează; urmează un al doilea atac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371

Am repetat strigarea și am dat să-i fac semn cu mâna în care mai strângeam ceapa. Gestul a fost prea avântat și m-am trezit în brațele unui domn cu un imens buchet de busuioc uscat și o lungă lumânare de cununie sau de botez. Nu mai apucase omul să se ferească la timp și m-a primit, neașteptat sprijin, în brațele lui. Observasem la timp busuiocul și lumânarea și, cu un ultim gest de politețe, am dat să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
domn cu un imens buchet de busuioc uscat și o lungă lumânare de cununie sau de botez. Nu mai apucase omul să se ferească la timp și m-a primit, neașteptat sprijin, în brațele lui. Observasem la timp busuiocul și lumânarea și, cu un ultim gest de politețe, am dat să mă feresc de ele. A mai apucat omul să-și ridice brațul cu lumânarea, că l-am și îmbrățișat, șoptindu-i confidențial: „Dom’ profesor... Bumbu... s-a udat pe el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
la timp și m-a primit, neașteptat sprijin, în brațele lui. Observasem la timp busuiocul și lumânarea și, cu un ultim gest de politețe, am dat să mă feresc de ele. A mai apucat omul să-și ridice brațul cu lumânarea, că l-am și îmbrățișat, șoptindu-i confidențial: „Dom’ profesor... Bumbu... s-a udat pe el“. A urmat cascada mea bine știută de hohote năvalnice de râs. Omul, nedumerit, poate speriat, încerca să mă îndepărteze de lângă el. Eu reușisem să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
pe care ni-l dăruia înțeleapta grijă a partidului și a conducătorului său și mai înțelept de a nu consuma prea multă electricitate. Străzi dintr-un oraș ca un cimitir, în care din când în când mai pâlpâia câte o lumânare în vreo fereastră, amintind că acolo viața refuza întunericul programat, o fereastră în spatele căreia cineva poate citea, altcineva poate scria, poate îndrăgostiții se iubeau cu uitarea dăruirilor depline, poate cineva numai veghea cu o lumânare aprinsă, vrând doar să dea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
când mai pâlpâia câte o lumânare în vreo fereastră, amintind că acolo viața refuza întunericul programat, o fereastră în spatele căreia cineva poate citea, altcineva poate scria, poate îndrăgostiții se iubeau cu uitarea dăruirilor depline, poate cineva numai veghea cu o lumânare aprinsă, vrând doar să dea semn că România încă nu murise deplin. Rătăceam în căutarea acelei biserici și, de cele mai multe ori, ajungeam în restaurantul Gării de Nord... Încercasem de câteva ori să pornesc, în câte o duminică, încă din zori, la biserica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
șutul metafizic, când ieșeam în cele din urmă din crâșmele acelea și ajungeam la casa de bilete, autobuzul plecase de mult, se făcuse iarăși târziu pentru a mai prinde slujba din G. Acum, în sfârșit, în stația de la statui, văzând lumânarea din mâna omului aceluia, îmbătat de mireasma busuiocului, am simțit că atinsesem preotul bisericii râvnite. Am dat să-i sărut mâna și, cu zel duhovnicesc, să aprind și lumânarea pentru a începe cât mai grabnic spovedania. Sufletește eram pregătit, după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]