12,849 matches
-
Spuse toate astea cu vocea aia plăcută, politicoasă, de negru. — Bine. Și acum, la revedere, domnu’ Adams. La revedere și mult noroc. Nick se Îndepărtă de foc, trecu prin poiană și se-ndreptă spre calea ferată. Când ieși din zona luminată de foc se opri și ascultă. Îl auzea pe negru vorbind, cu glasul lui jos și potolit. Nu Înțelegea ce spune. Și apoi Îl auzi pe bărbatul micuț spunând: — Ce tare mă doare capu’, Bugs. O să-ți treacă, domnu’ Francis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fost un incident foarte neplăcut. Pe doamna Elliot o chema Cornelia. Îl Învățase să-i spună Calutina, aceasta fiind porecla ei de acasă, din sud. Mama lui plânsese atunci când Hubert a adus-o pe Cornelia acasă, după nuntă, dar se luminase la față imediat ce aflase că aveau de gând să se stabilească În străinătate. „Dragul meu băiat dulce“, spusese Cornelia când el Îi povestise cum s-a păstrat curat pentru ea, și-l strânsese mai tare ca niciodată. Și Cornelia era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mai bine așa. Băurăm vreo două pahare fără să scoatem un cuvânt. Jack dădu să-mi mai toarne un pahar. Nu, spusei, mie-mi ajunge. — Bine, spuse Jack. Își umplu paharul și-și turnă puțină apă. Începuse să se mai lumineze la față. — Ce figuri și tipii ăștia de după-amiază. Da’ știu că n-au chef să riște nimic, ăia doi. Apoi, după un timp, continuă: — Ei, și să știi că au deptate. La ce dracu’ sunt bune riscurile? Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu oameni. În sală nu mai erau locuri. Când am trecut spre vestiar am putut să văd cât de plină-i sala. Ringul părea să fie undeva la un kilometru de noi. Era Întuneric de jur Împrejur. Doar ringul era luminat de reflectoare. — Tot e bună și ploaia asta la ceva, că altfel poate Încercau să bage meciul În parc, zise John. — S-a strâns ceva lume, spuse și Jack. — Păi, meciu’ ăsta atrage mai mulți oameni decât poa’ să-ncapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Îi era frică de viteză În Întuneric. Patul doamnei din America era lângă fereastră. Colivia canarului din Palermo era acoperită cu o pânză și așezată În holul dintre camera de dormit și baie, ca să fie protejată de curent. Culoarul era luminat cu un bec albastru și trenul mergea foarte repede toată noaptea, așa că doamna din America stătea trează În așteptarea unei ciocniri. Dimineața ne apropiam de Paris, și doamna din America ieși din baie având un aer foarte sănătos, de americancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și o agăță pe aceasta la soare, se duse-n vagonul-restaurant ca să-și ia micul dejun. Când se-ntoarse În lit salon, paturile fuseseră Împinse Înapoi În perete și transformate În canapele, canarul Își scutura penele În soarele dimineții care lumina prin fereastra deschisă, iar trenul se apropiase și mai mult de Paris. — E-nnebunit după soare, spuse americanca. O să-nceapă imediat să cânte. Canarul Își scutură penele și Începu să le ciugulească. Mi-au plăcut mereu păsările, spuse doamna din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
acum nu mai sunt și când Kansas City semăna foarte mult cu Constantinopolul. S-ar putea să nu-ți vină să crezi. Nimeni nu crede - da-i adevărat. În după-amiaza de care-ți zic ningea și În fereastra unui salon auto, luminată În Întunericul care Începea deja să se lase, era o mașină de curse vopsită toată-n argintiu și pe capotă scria Dans Argent. Nu știam sigur ce-nseamnă, putea să fie dans argintiu sau dansatorul de argint, și am continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dar era clar că mașinile trecuseră oricum, așa că, bănuind că-i vorba de niște reparații care fuseseră terminate, Nicholas Adams conduse mai departe prin oraș, de-a lungul străzii pustii pavate cu piatră de râu, oprindu-se la semafoarele care luminau În acea duminică mai degrabă săracă În trafic, semafoare care aveau desigur să dipară anul viitor, după ce nu vor fi fost plătite. Merse mai departe, pe sub coroanele bogate ale copacilor orășelului, care-s parte din inima ta dacă e vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fațadele expuse la soare (cu orientarea spre N-E, E, S-E, S, S-V, V, N-V) să aibă ferestre cu geamuri de sticlă transparentă, prin care să poată intra lumina și 32 energia solară. Lumina și energia solară luminează și încălzesc clădirile, în perioadele răcoroase ale anului și dezinfectează spațiul și aerul interior. Este o zicală: unde intră soarele, nu intră doctorul. De aceea protecția clădirilor cu plante, numai pe perioada verii, ar fi soluția cea mai bună, deoarece
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
fac chiar doctoriță. Poate lucrăm amândoi în același spital, ce zici? Ei, s-ar putea, cine mai știe? Poate chiar în același cabinet. Oh! Ce bine ar fi! zice Sorina. Sorina s-a trezit foarte devreme. Afară nu s a luminat încă. Ar trebui să mai doarmă, dar - nu-i chip! Ce-ar fi, totuși, să-și țină ochii închiși ; cine mai știe, poate așa, ar fura o, iarăși, somnul. Aude, foarte clar, țăcănitul ceasornicului, la fel și zgomotul autobuzelor care
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
tot felul de jocuri, am spus ghicitori... Și, ca să înțelegi mai ușor cât a fost de frumos, m-am gândit să-ți aduc și ție jumătate din ceea ce a servit ea pe fiecare copil din grupă. Fața Sorinei s-a luminat. Își ia ghiozdănelul, îl deschide și scoate din el ceea ce a adus și ea pentru Sorin. În timp ce-i întinde fratelui său pachetul, Sorina spune: Și la noi a fost ziua unui băiețel. Și... Ești o surioară tare bună! o laudă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Sorin, cel mai mic nepoțel al bunicilor privește la maldărul de cadouri pe care buna le așază peste tot. Clipind din ochi ștrengărește, băiatul întrebă: Ei, bunică, ce zici, care este cel mai frumos dar? Chipul drag al bunei se luminează iarăși. Toate sunt frumoase, îi răspunde bunica. Vă mulțumesc copii! Și, să știți că, atunci când veți fi plecați, ele îmi vor aminti de fiecare: și de Tudorel, și de Alina, și de Adrian, și de Sorina, și de Ileana, și
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Parcă nu. Băiețelul aruncă o privire către cana abia golită. În ea nu-i nimic, în afară de urme de lapte și de cacao. Măi, să fie! Atunci, unde să fi pus el... La tata? La mama? Un zâmbet poznaș chipu-i luminează. Când or găsi ce-or găsi în cănile lor, ce-o să mai iasă! Deodată, bându-și laptele, băiatul simte că ceva îi lovește nasul și buzele. Se uită mai bine. Ce-i asta? Un tub cu leucoplast?! Dar, cum a
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
căci Sorina precizează: De azi eu nu mai merg la grădiniță. Dar unde? La școală. Ce să faci acolo? Am să învăț să scriu, să citesc, să socotesc... Merg și eu cu tine... Ai să mergi. Fața băiatului s-a luminat de-un zâmbet. Dar Sorina continuă: Nu acum. Când ai să crești mai mare și ai să fii de vârsta mea. Sorin privește încruntat. Ca să-l îmbuneze, tata spune: Azi, pentru că e prima zi, iar în toate școlile din țară
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Memorați versurile. 2. Subliniați expresiile frumoase. 3. Explicați sensul expresiilor scrise cursiv în text. Zăpada, tinerețea mea Eugen Jebeleanu Zăpada, tinerețea mea, copilărie pală, mută, tu, care ești lumină, stea ce piere surâzând tăcută cazi lin pe mâinile aceste și luminează-le mereu, pe tâmple așterne-te și peste sprâncene, pe obrazul meu, pe-ntregul trup așterne-mi, clară, aceste muzicale oști și ocolește-mi ochii doară, doar ochii - să mă recunoști... Cerințe: 1. Explicați sensul cuvintelor: zăpada, lin, oști, pală
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Mehedinți, George Vâlsan-Lecturi geografice ) „E în toiul secerișului. Satul țiuie a pustiu, ulițele goale așteaptă zadarnic: nici copiii nu mai ies să se joace în praful lor, răscolindu-l și pierzându-se în nourașii ce se ridică deși, grei, înecăcioși, luminați de soare. Afară e un zăduf arzător, și toată suflarea câtă a mai rămas în sat s-a tras la umbră. E către amiazi și soarele e ca o bobotaie de argint. Câinii și-au căutat umbră de dimineață și
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Salvând peștii de la Înec Răul care este În lume vine aproape Întotdeauna din ignoranță, și bunele intenții, dacă nu sunt luminate de conștiință, pot să facă tot atâtea stricăciuni ca și răutatea. Albert Camus Un Înțelept lea explicat adepților săi: „Este rău să iei vieți și nobil să le salvezi. În fiecare zi mă angajez să salvez o sută de vieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pentru că nu știai niciodată când se hotărau micii parveniți să-și ridice standardele achiziționând produse de asemenea calitate. Câteva străzi mai Încolo, prietenii mei trecură prin cartierul roz, o alee cu restaurante dintr-o singură cameră, În aer liber, fiecare luminat de un bec roz și Împodobit cu reclame: „Karaoke, masaj, 40$, cel mai bun miel inclus“. Rupert ridică ochii din carte. Ce fac cu mielul? Întrebă el cu inocență. Lui Lulu Îi fu rușine să spună. E expresie nouă, Încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În oraș. În Ruili, opiul se scurgea peste graniță ca apa murdară printr-o sită și, odată cu el, treceau dintr-o țară În alta și bolile transmisibile prin refolosirea acelor. Era evident că multe dintre femeile din „saloanele de frumusețe“ luminate În roz erau dependente de opiu. Spun „femei“, dar cel mai bine li s-ar potrivi „fete“. Multe fuseseră răpite din sate la vârsta de doisprezece-treisprezece ani, drogate și apoi puse să se prostitueze. În lumina aceea roz, aveau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Interzis. Rupert Își spuse să țină minte locul ca să se Întoarcă mai târziu. Autocarul ieși din oraș și o luă pe niște drumuri neluminate timp de câțiva kilometri până ajunseră la un restaurant format din două pavilioane În aer liber luminate doar de niște instalații albastre de Crăciun. Mâncați acum, slăbiți mai Încolo, i-aș fi sfătuit pe prietenii mei. Mâncarea din Myanmar se poate dovedi extrem de nediversificată, oricât ar fi de apetisante peisajele. Mi s-a spus Însă că părerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
că era o maimuță, iar Harry un copac? Și de ce-și Înfipsese unghiile atât de adânc? Se agăța prea tare de el? Până să apuce să-și ducă gândul la capăt, văzu pe cineva mișcând În fața scorburii. Nu se luminase Încă. Oare ceilalți se apucaseră să pregătească micul dejun așa de devreme? Personajul stătea aplecat, mâncând ceva grăbit și uitându-se speriat În jur. Personajul Încremeni, privind fix În ochii Marlenei. Nu Înțelegea nimic, era ca și cum dublul ei din vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
vestiarul sălii de fitness, care probabil mucegăiseră. Se concentrară asupra lucrurilor mărunte, la care puteau renunța cu ușurință. Gândul la orice altceva era de nesuportat. Vocile lor se stinseră și se făcu din nou liniște. Flăcările focului de tabără le luminau fețele de jos, făcându-le ochii să pară niște găvane negre. Mi se părea că seamănă cu niște fantome, ceea ce e destul de ironic. Mulți Își imaginează că morții au toți aceeași Înfățișare Înspăimântătoare, ceea ce este o prostie. În realitate - căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
aer condiționat să-și Încarce turiștii și să-i ducă spre alte destinații. O oră mai târziu, se afla alături de echipa de filmare În fața unei statui a lui Buddha din aur masiv, amplasată Într-un separeu din pagoda Mahamuni. Era luminat cu tuburi fluorescente și lumini colorate care-l făceau să semene cu un cazinou din Coney Island. Dumnezeule, un monument de aproape patru metri făcut din aur. Ochii lui Buddha păreau să-i privească fix pe adoratorii lui. Mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cei unsprezece americani“, „Trăiască luptătorii pentru libertate“, „Bravo, Karen“, și unul care spunea „Bombardați SLORC“. Apoi imagini filmate la diferite seri de veghe și post din Tokio, Oslo, Madrid și Roma, iar În Germania, un marș al tăcerii unde flăcările luminau postere cu cei dispăruți, purtate de către demonstranți - și imagini nu doar cu „cei unsprezece“, ci și cu studenți, jurnaliști și suporteri birmanezi ai Ligii Naționale pentru Democrație. O mie de fotografii ale celor dispăruți. O mie ale celor morți. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Ci toți Mă vor cunoaște, de la cel mai mic pînă la cel mai mare, zice Domnul; căci le voi ierta nelegiuirea, și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor. 35. "Așa vorbește Domnul, care a făcut soarele să lumineze ziua, care a rînduit luna și stelele să lumineze noaptea, care întărîtă marea și face valurile ei să urle, El, al cărui Nume este Domnul oștirilor: 36. Dacă vor înceta aceste legi dinaintea Mea, zice Domnul, și neamul lui Israel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]