8,023 matches
-
nu mi-am imaginat că voi ajunge, sunt doar eu, fără nimic. Nu mai am nimic și nu știu dacă am avut ceva vreodată! NE QUID NIMIS Au trecut anotimpuri pe lângă mine, parfumul florilor de tei îmi înfioară simțurile și miros zăpada căzută peste sufletul meu. Îmi odihnesc gândurile în fiecare an încercând să repar ce nu mai funcționează. Mam transformat într-o circumstanță atenuantă încercând să scap de pedeapsă, și mă întreb de ce tocmai cei care ar trebui să pledeze
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
Atât de vechi și-atât de viiă Se-adună peste tot, grămadă Petale roșii, ruginiiă Vino și cântă-mi o baladă Pe care-o știu, pe care-o știi! Se-adună-ceruri curcubee Aud balade-n somnul meu ușor Și visul îmi miroase-a orhidee E prea târziu, și-mi e atât de doră Se-adună ploi, balade, viseă Le-ating ușor, cu aripile-ntinse. PĂRERI DE RĂU Niciodată nu am timp să-mi fac timp să gândesc cum ar fi dacă ar
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
de vechi și-atât de vii. Se-adună peste tot grămadă Petale roșii, ruginii, Vino și cântă-mi o baladă Pe care-o știu, pe care-o știi! Se-adună-n ceruri curcubee, Aud balade-n somnul meu ușor Și visul îmi miroase-a orhidee Este târziu și-mi este-atât de doră. Se-aduna ploi, balade, viseă Le-ating ușor, cu aripile-ntinse. TE ROG Te rog să nu rămâi Doar o iluzie. Să nu rămâi suspendat Între da și nu, Să
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
se păru ei și dorea să nu se înșele... Avea ochii negri, trăsături blajine, obraji rumeni și era cam rotofei. Da! El era șeful de gară. Era omul care dorea să- i schimbe viața. Atunci când s-a apropiat de ea mirosea a ceva deosebit (odată, pe câmpie, a simțit acest miros de floare, de curat). I-a întins mâna, sfioasă și nedumerită. Într-o bocceluță, bunica îi puse doar cele cinci andrele și un ciorap pe jumătate împletit. Așa, ca o
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
niciunde nu este mai bine ca acasă, acasă la bunica! Apăsătoare este liniștea acestei nopți lungi de vară, cum apăsător este gândul bunicii. Prin ochiurile mici de geam, lumina palidă a lunii își face simțită prezența în camera mică, curată, mirosind a flori de lămâiță. Doarme Mura! Doarme îngerașul bunicii! Cine a spus că îngerii, în sfințenia lor, poartă cosițele mereu aurii? Cu mâinile împreunate a rugă, cu piciorușele ei micuțe îndoite și aduse până aproape de abdomen, ochișorii ei negri își
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
Mierea din farfurioară mi s-a topit demult. S-au învălmășit cețurile de pe Râiosu până spre Clocotici. Soarele a mai pâlpâit stins pe coroana albă a Moldoveanului și s-a ascuns. Fumul de sub pirostrii se culcă spre Râul Doamnei și miroase a ceaun ars. “Nu a existat nici o luptă de rezistență anticomunistă în Argeș, cu atât mai puțin antisovietică. Banda Arnăuțoiu-Arsenescu continua lupta lotrilor de altădată. E specificul zonei. Trebuia să apară așa ceva. Strangulau copiii născuți de Maria Plop ca să nu
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
apa în știoalne, să sperie frunzele care se desfac din somn. Uruit de gater, rozând brazii pădurilor. Aici, la Tarcău, lucrează cu profit bun firma Forestar, care aparține de ROMANEL. Stive de cherestea, aliniate perfect, așteaptă să treacă la export. Miroase amețitor a rășină - tămâie de sufletul arborilor. Au de lucru peste 600 de oameni aici. Din Tulgheș, din Gheorghieni, din Pângărați, din Tarcău... «Forestar ne-a dat gratuit, în acest an, 60 de tone de deșeuri lemnoase pentru familiile necăjite
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
să mă apăr. Mi-am luat nume fals: Lazăr Marian. Și spuneam că aș fi din Alexandria. Îmi dădea de mâncare, un ban de buzunar, se purta ca un părinte. Știam că binele va învinge și că nu degeaba am mirosit atâta transpirația altora. Apoi, voiam să fiu recunoscător cumva în fața antrenorului. S-a îmbolnăvit boxerul de la categoria semiușoară și trebuia să participe la Mănușa Deltei la Tulcea. M-a supus antrenorul la probe. L-am pus pe unul în cap
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
nu le convine țăranilor, să-mi vândă mie pământul. Cumpăr tot!... Ei, dacă eram eu acum în cizme, îi arătam eu mistreți ținuți pe păpușoii amărâților...” Au înflorit cireșii amari. Își ridică horbotele albe spre cer prin crânguri de salcâmi. Miroase a verde crud - iarbă și păpădie. „Aici e Valea Călugărului, iar mai jos se vede pârâul Dobrotfor, care curge prin Balotești, un cătun ridicat pe la anul 1900 tot de urmașii răzeșilor din Crăiești. Acolo e Valea Ilenei, dincolo se vede
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
le fură animalele, porumbul din hambare și nimeni nu cade...” „Ei, dacă aș fi eu acum în cizme... Jăratic ar mânca! Este unul aici, Șiulică al lui Cataroi, tot așa-l cheamă. El cu frații lui...” „De unde știți?” „L-am mirosit... Nea Ioane, îmi zice el odată, io, dacă nu fur într-o zi, mă mănâncă buricele deștelor...” Și doar știa bine unde am lucrat... Hai să vedem școala. Este de pe timpul lui Cuza și n-am fost în stare s-
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
mortal, dezinvolt și o drujbă în mână, și tot acolo, pe scara șubredă, mestecând tutun de proastă calitate, răscolind într-o cutie de-a dreptul antică cu încuietori cu două limbi, fără să știe exact ce caută, înjurând voios și mirosind a tutun - Joe în persoană. Sau Jim. Mă rog. Ce s-a întâmplat cu acest personaj pitoresc? E mort. Dar magazinul lui? Mort. Cine l-a omorât? Cine credeți? Uf, femeile astea! Prea la modă să faci cumpărături de la Joe
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
l-a omorât? Cine credeți? Uf, femeile astea! Prea la modă să faci cumpărături de la Joe’s, n-am dreptate? Bietul om aduna acolo tot ce aveai nevoie, dar nu era suficient. Nu era culoarea potrivită. Nu era stil. Magazinul mirosea a trabuc. Adio, Joe! Nu este surprinzător că femeile sunt capabile de a provoca schimbări majore în lumea shoppingului. Shoppingul este și va mai fi încă adresat în special femeilor. Shopingul este feminin. Când bărbații fac cumpărături, se implică într-
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
fapt, priviți și dumneavoastră femeile și bărbații într-un raion de magazin - bărbatul trece repede cu privirea peste toate produsele expuse, ia varza din vârful stivei și pleacă repede, neobservând petele maro și frunzele veștede, în timp ce femeia pipăie, examinează și miroase chiar, ca să nu fie nevoită să arunce la gunoi; caută varza perfectă. Bărbatul nici măcar nu reușește să vadă cât ar costa varza, ceea ce este de neconceput pentru femei. Bărbații se mândresc cu priceperea lor în achiziționarea unor produse de viață
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
de practic poate să pară a cumpăra dintr-un magazin, sentimentele primează și întotdeauna serviciile bune prevalează asupră altor dezavantaje. În capitolele care urmează vom discuta despre ceea ce constituie tentația și stimulentul în shopping: posibilitatea de a atinge, proba, gusta, mirosi și explora lumea obiectelor dorite, în orice mod posibil, și cum aranjarea cu măiestrie a mărfurilor poate schimba totul în această lume. Vom vedea cum nu numai mărfurile, dar și suporturile pe care sunt expuse determină ce este văzut și
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
ceșcuță, pentru a încuraja vânzările; iată un mod inteligent de a pune în valoare calitățile senzoriale ale unui produs. Într-o lume perfectă ne-am bucura de mult mai multe arome în magazine. În raionul cu produse de spălat ar mirosi a săpun și balsam de rufe. În raionul de carne ar mirosi a friptură la grătar sau șuncă la tavă. Carnea s-ar vinde fără îndoială, dar ar mai adăuga ceva la experiența de cumpărare - ar fi o călătorie bazată
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
în valoare calitățile senzoriale ale unui produs. Într-o lume perfectă ne-am bucura de mult mai multe arome în magazine. În raionul cu produse de spălat ar mirosi a săpun și balsam de rufe. În raionul de carne ar mirosi a friptură la grătar sau șuncă la tavă. Carnea s-ar vinde fără îndoială, dar ar mai adăuga ceva la experiența de cumpărare - ar fi o călătorie bazată pe plăcerea simțurilor, nu doar un drum la supermagazin. În Anglia, unele
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
produsele, vremurile de glorie ale magazinelor de produse casnice, consignațiilor și magazinelor universale, când spațiul cumpărătorului și cel al vânzătorului erau bine definite și separate. Astăzi noul curent de „vânzare deschisă” plasează aproape toată marfa astfel încât noi să o putem mirosi și atinge, neintimidați de vânzători. În 1960, 35% din magazinele Sears mai păstrau încă acel stil vechi de expunere. Astăzi sunt mai puțin de 15%. În ziua de azi aproape că nu mai are rost să întrebi un vânzător dacă
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
devenise reprezentativă și nu-și formase o clientelă fidelă în rândurile unui segment etnic important și aflat în ascensiune. Din acest punct de vedere suntem acum toți cumpărători post-Nader - credem că un produs este de calitate numai când îl vedem / mirosim / atingem / auzim / gustăm / încercăm. În funcție de ce anume cumpărăm și de cât costă acel lucru, avem un fel de scepticism sănătos care trebuie rezolvat înainte de a cumpăra ceva. Avem nevoie ca nivelul de încredere într-un produs și în valoarea lui
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
fi observat privind un copil care trece prin viață încercând să atingă absolut tot ce se poate. Te uiți la copil și-l vezi cum „achiziționează” informații: cunoștințe, experiență, senzații. Mai ales senzații, altfel de ce ar simți nevoia să atingă, miroase, gusta sau auzi totul, cel puțin de două ori, dacă se poate? Încercați să observați. Priviți un câine. Priviți o pasăre. Priviți un gândăcel. Ați putea spune că furnica aceea caută mâncare potrivită. Eu zic că a ieșit la shopping
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
Dacă un produs este util la ceva, atunci trebuie să demonstreze asta încă din magazin. Dacă are gust, cumpărătorilor ar trebui să li se permită să-l guste. Dacă are miros, cumpărătorilor ar trebui să li se permită să-l miroase, deoarece sunt momente în care utilizarea primară a unui produs nu are nimic de-a face cu felul în care va fi experimentat el în magazin. De exemplu, ce promit aparatele de aer condiționat că pot face? Pot răci aerul
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
este aplicată? Pentru ce cumpără lumea deodorant, dacă nu pentru mirosul lui? Un șampon, a cărui primă funcție este aceea de a curăța părul (un lucru pe care nu prea poți să-l testezi la magazin), mai trebuie și să miroase a ploaie proaspătă de pădure într-o zi frumoasă, iar acest lucru poate fi testat într-un magazin, dacă producătorul permite. Din păcate ambalajele sigilate din ziua de azi zădărnicesc toate planurile de a încerca să experimentezi produsul. Gillette a
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
de la două variante, Right Guard mentol și deodorant obișnuit. Dar apoi băieții de la ambalare s-au pus pe treabă și au dezvoltat ideea. În magazin vezi o întreagă varietate de deodorante, astfel că este normal să vrei să afli cum miros acestea. Scoți capacul și te trezești cu o bandă protectoare de staniol care sigilează partea cu care se aplică deodorantul. (De ce? Oare teroriștii îi pot ucide pe oameni cu deodorante de subsuori?) Dacă te uiți în jur să vezi cine
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
sigilează partea cu care se aplică deodorantul. (De ce? Oare teroriștii îi pot ucide pe oameni cu deodorante de subsuori?) Dacă te uiți în jur să vezi cine ar putea să te observe, ai putea să îndepărtezi puțin folia și să miroși. Dar nu e corect să faci așa. Deci ce face un cumpărător? Dacă nu e cine știe ce motivat, pune deodorantul la loc și pleacă. Dacă vrea neapărat să vadă cum e, se uită în stânga și în dreapta să vadă cine mai e
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
gustul, asta contează. Ce pot face cu șofranul de India? În ce fel pot folosi rozmarinul când gătesc pui? Se puteau spune multe lucruri oamenilor despre condimente și unele informații i-ar fi putut încuraja să cumpere mai mult. Cum miroase șofranul? Un suport care ar fi putut răspunde la această întrebare ar fi fost un mare pas înainte, dar nu a fost cazul noii invenții a companiei. Deși designul suporturilor a fost o încântare pentru ochi în cadrul acela gri (sau
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
sau consilier al ministrului educației, de autor de manuale, studii și cărți de specialitate, fără să facă din această polivalență recurs la conduita lui de generoasă și modestă dăruire colegială. Lucian Pavel avea vocația prieteniei așa cum unora le place să miroasă trandafirii. A fost un factor coagulant într-o lume aflată în dispersie. Iar mie îmi vine să strig din acea noapte stupidă de mai și strig adeseori, odată cu poetul acela de demult, vorbele însingurării definitive: A murit Enkidu, prietenul meu
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3145]