7,370 matches
-
pielea, o rană mică de 2 cm. CARE RANĂ ERA VINDECATĂ COMPLET PESTE 3 ZILE.” Dar Eminescu, care avea mintea întunecată atunci, și având mania să colecționeze tot ce găsea pe jos și să se frece cu obiectele găsite chiar murdare pe corp și pe cap, își murdări pansamentul, dobândind astfel un erizipel care s-a întins pe întreaga-i față și piept, erizipel care, totuși, grație îngrijirilor, s-a vindecat și el, ba sub influența lui s-a ameliorat și
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
cultă de care are mare trebuință obositul lui creier, al doilea, orașul e curat și poate merge oare întregi pe jos fără a se murdări până la genunchi. Mihai în toate zilele zice: Oare când voi scăpa eu de orașul ista murdar și unde nu-i nimic de văzut și de ascultat? (...) Iar în caz de rămâne Societatea în ideea de a lua o casă în Botoșani, în scopul de a fi Mihai aproape de bunul doctor Isac, apoi iarăși mă unesc, deși
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
parcursului inițiatic. În schimb, apa moartă, în mentalitatea tradițională, are și conotații negative, la construirea unei fântâni sau în ritualul de înmormântare. Astfel, la facerea puțurilor, apa vie e apa care curge sau țâșnește din pământ, apa moartă e apa murdară căci ea e a diavolului 133, iar, la înmormântare, "după ce îngroapă un mort, apa ce o aveai în vadră, în casă, să o verși, căci acea apă e moartă, e apa morților".134 Dihotomia apa Sâmbetei / apa Duminicii amintește de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
acesta să recurgă cât mai puțin la argumente, chiar și acolo unde credea că ar fi loc pentru ele. Lui Russell, i-a spus odată că argumentele pot distruge frumusețea unui gând. Este ca și cum ai apuca o floare cu mâinile murdare! În iunie 1914, Wittgenstein și-a întrerupt șederea în Norvegia pentru a-și vizita din nou familia, în Austria. Aici l-a surprins, la sfârșitul lui iulie, izbucnirea războiului. Granițele au fost închise. Wittgenstein nu putea reveni în Norvegia sau
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
acest pas al vieții sale Wittgenstein a fost influențat de Tolstoi. În vremea când preda copiilor de țărani, în școlile pe care le înființase, Tolstoi îi scria contesei Alexandra Tolstoi: „Atunci când intru în școală și văd mulțimea de copii zdrențăroși, murdari, slabi, cu ochii lor strălucitori și plini atât de des de o expresie angelică, se ridică în mine un sentiment de panică și oroare, aidoma aceluia resimțit la vederea oamenilor care se îneacăă“ (Citat după Paul Johnson, Intelectualii, traducere de
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
victimei și de la legăturile care îi unesc cu aceasta din urmă (cunoscută sau nu, apropiată sau nu), deținuții definesc și califică un condamnat urmărind o scală care merge de la mai moral la mai puțin moral, de la mai curat la mai murdar și, în final, de la mai uman la mai puțin uman. Parametrii utilizați pun în evidență comunitatea morală de apartenență. Obținerea de la deținuți a unor informații ce privesc istoria personală, date despre copilărie și familie, istoricul folosirii alcoolului și drogurilor, problemele
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
precis față de care bolnavul nu se poate opune, fiind dominat de acesta. Din punct de vedere tematic, fobiile au o extrem de mare varietate. În general, majoritatea specialiștilor, preferă să le sistematizeze în următoarele grupe: a) Fobii de obiecte: arme, obiecte murdare, sânge, dejecții etc. b) Fobii de locuri: spații goale (agorafobie) sau spații închise (claustrofobie), cale ferată, cimitire, adâncimi sau înălțime etc. c) Fobii de boli sau nosofobii, sunt cele reprezentate prin frica patologică a unor bolnavi de microbi, boli interne
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Demența cronică și ireversibilă Aceasta are ca model clinico-psihiatric demența senilă. Din punct de vedere psihopatologic sunt semnalate prezența următoarelor tipuri de tulburări psihice. Modificarea comportamentului general al bolnavului este reprezentată prin următoarele aspecte: modul de a se prezenta (neîngrijit, murdar, gatos), tulburări ale activității (dezordonat, insolit, absurd), pierderea inițiativei, a capacității de a se adapta la situația vitală, incapacitatea de a se auto-conduce, tulburări de limbaj, de scris și de citit, dezorientarea autoși allo-psihică, dezorientare temporo-spațială, tulburări de dispoziție afectivă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
creadă în sinuciderea fratelui său. Împreună cu cei doi polițiști, trebuie să-i ducă vestea cumnatei sale: "Plonjam în cădere liberă în tăcerea din mașină. Greutatea gestului pe care, după ei, îl comisese Sean mă făcea să mă simt înghețat și murdar, ca zăpada de pe marginea drumului." Jack află în timpul călătoriei că lîngă mort a fost găsit un bilețel: "În afara spațiului. În afara timpului." Prima reacție a soției este, de asemenea, să refuze ideea. "Aș vrea să pot spune contrariul, dar s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
acesta să recurgă cât mai puțin la argumente, chiar și acolo unde credea că ar fi loc pentru ele. Lui Russell, i-a spus odată că argumentele pot distruge frumusețea unui gând. Este ca și cum ai apuca o floare cu mâinile murdare! O VIAȚĂ DE EROU? 31 În iunie 1914, Wittgenstein și-a întrerupt șederea în Norvegia pentru a-și vizita din nou familia, în Austria. Aici l-a surprins, la sfârșitul lui iulie, izbucnirea războiului. Granițele au fost închise. Wittgenstein nu
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
acest pas al vieții sale Wittgenstein a fost influențat de Tolstoi. În vremea când preda copiilor de țărani, în școlile pe care le înființase, Tolstoi îi scria contesei Alexandra Tolstoi: „Atunci când intru în școală și văd mulțimea de copii zdrențăroși, murdari, slabi, cu ochii lor strălucitori și plini atât de des de o expresie angelică, se ridică în mine un sentiment de panică și oroare, aidoma aceluia resimțit la vederea oamenilor care se îneacăă“ (Citat după Paul Johnson, Intelectualii, traducere de
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
iar în final va începe o luptă de combatere a acestor adevăruri, de denigrare a cercetătorului, etc.. Cu cît sunt mai departe de adevăr cu atît lupta de denigrare a autorului acestei cărți va fi mai crîncenă, cu jocuri din ce în ce mai murdare. De fapt crudul adevăr este că nu se numește un arheolog decît cel ce găsește artefacte, nu se numește cercetător decît cel ce a găsit ceva în acel domeniu, nu se numește medic decît cel ce a luat simptomele unui
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
la Iași, lunar, între 1 iunie și noiembrie 1920, cu subtitlul „Revistă literară, socială și științifică”. Redactor: Eugen Relgis. Colaborează cu poezie Ion Barbu (Dezrobire, În ceață, Toiagul), Tudor Arghezi (Prințul, localizată și datată Văcărești, 1919), Al. A. Philippide (Desen murdar), Ion Vinea (Nocturnă, Iarnă, subintitulată Sat rusesc în Basarabia și datată 1917), F. Aderca (Remușcări, Mea culpa..., Stegarii, Ruga de seară a unui revoluționar), Tudor Vianu (Închinare, Lemn, Pe stânci), Enric Furtună, A. Dominic, Marcel Romanescu, Mihail Celarianu, G. Spina
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290336_a_291665]
-
Varianta asta de ajuns pe malul mării îmi scăpase. Prefer, totuși, drumul printre tufișuri de capere și agave răslețe, cu frunze tăioase și flori aspre țintind către cer. Dacă tot voiam îmbulzeală, găseam din plin pe plajele Cataniei. Unele erau murdare, supraaglomerate, cu aer sindicalist, un amestec de Mamaia-sud cu Saturn și Costinești în zilele lor proaste, dar altele, cele private, îți ofereau vacanța frumos ambalată și, pe unele dintre ele, ajungeai să crezi că ești la Copacabana, bine, recunosc, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
politice care "știu mersul șpăgii" și ignoră suveran semnalele oamenilor decenți și observațiile societății civile. Să nu ne ia de proști convinși fiind că vom continua, la viitoarele alegeri europarlamentare, să-i credem pe cuvânt și că vom înghiți jocurile murdare ale găștii. Să nu uite că riscă să piardă, din cauza unui ciocoi local care-și face mendrele nestingherit, sprijinul pe care îl cer la testul electoral decisiv din toamnă. Noi, cei care vom lega în această perioadă o invizibilă, dar
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
secol și jumătate, dar și din perspectiva a ceea ce mai este cu adevărat, în zilele noastre, urbea care se vrea Capitală a Culturii Europene. Iașul este azi, după un deceniu de mileniu al treilea, un oraș cenușiu, impracticabil din cauza gropilor, murdar, aglomerat și trist. Este un oraș unde monumentele sunt acoperite de cearșafuri, unde instituțiile, cu rare excepții, își desfășoară activitatea în hrube și bordeie de placaj, unde sunt dați afară, la restructurări care vizau administrația, cercetătorii, artiștii și oamenii de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
stupid generalizatoare ale televiziunilor avide de audiență. Există oameni onești care își fac datoria în condiții inumane (judecători care trebuie să vadă peste o sută de dosare zilnic, de exemplu) și care nu au nimic de-a face cu personajele murdare, dominate de alcool și de rea-credință pe care ni le-a tot prezentat mass-media de scandal. Apoi, cerințele elementare ale societății democratice ne spun că orice acuzație trebuie sprijinită de probe. Atunci când este pusă la îndoială buna-credință a unui judecător
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
mai putut fi oprită. După ziarele de pe internet au apărut noi forme de comunicare, etichetate cu un termen nou și atrăgător: social media. De aici, de la acel termen minuscul și efervescent, "social", a început și gargara ideologică și filosofică. Comentariu murdar și laș, făcut sub pseudonim, nu mai arăta fața dezgustătoare, chipul schimonosit de ură și complexe al jivinelor din subsolurile internetului, scăpate acum de constrângerile binefăcătoare ale civilizației care îi obligau măcar la mimarea unei conduite sociale decente, ci, potrivit
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
să treacă două chipuri, apoi l-a ales pe al treilea prin vizor, aproape la voia Întâmplării: niște ochi albaștri peste poate de pustii, câteva trăsături descompuse de istov, pielea smălțată de stropii aceleiași sudori ce Întărea pe frunte părul murdar și Încâlcit și o AK-47 veche, sprijinită neglijent pe umărul drept, susținută de o mână Învelită Într-un bandaj pătat, brun-roșcat. După ce obturatorul a făcut clic, Faulques și-a urmat drumul, și asta a fost tot. Fotografia s-a publicat
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
se Îndoiască) uitase coperta revistei Newszoom cu poza lui. Pictorul și-a dat seama când a aprins felinarul portabil cu gaz, și-a căutat paharul gol, ca să-l umple iar, și a văzut-o despăturită printre vase cu vopsele, cârpe murdare și cutii de conserve pline cu peneluri, deși era mai probabil să nu fi fost uitare, ci ceva tot atât de deliberat ca și părăsirea acelui Eye of War, ca vai de el, care și el zăcea pe scaunul ocupat de musafir
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
mării pe șenal. În cele din urmă a dat din umeri. - Nu mai ești prizonier, a spus. Și-o să ți se Încălzească berea. Tăcere. Când și-a Întors iar ochii spre el, Markovic l-a privit aproape prudent, din spatele sticlelor murdare ale ochelarilor. - Și dumneata pari o persoană răbdătoare, domnule Faulques. Pictorul de război n-a răspuns. Celălalt a tras o dată din țigară și a lăsat briza să-i ducă fumul din gura Întredeschisă. La sfârșit, a dat din cap. - E
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ți-o explici. Faulques s-a strâmbat deliberat. Antipatic. - Vino iar la turn când vrei și mai privește. Apoi hotărăște singur. Ca și cum ar fi luat În considerare avantajele și dezavantajele propunerii, Markovic și-a mângâiat bărbia nerasă. Barba și ochelarii murdari nu erau singura lui neglijență: avea pielea unsuroasă și purta aceleași haine din ziua anterioară. Cămașa era mototolită, roasă la gât. Pictorul de război s-a Întrebat unde și-o fi petrecut noaptea. - Am să vin, mulțumesc. Chiar mâine, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de nesuportat, așa că Faulques se mișca foarte prudent, studiind bărbații Întinși pe jos, pas cu pas; avea cămașa udă, economisea energie la fiecare gest și se oprea cu gura căscată ca să respire aerul gros și cald ce mirosea ca apa murdară din râu și ca trupurile nemișcate de pe mal. Carne crudă. Niciodată nu i se păruse, ca În acea zi, că duhoarea trupurilor africane era aidoma cu a cărnii crude. Aplecându-se asupra unuia dintre ele - carne pe butucul măcelarului, gata
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
diafragma cu un punct, focalizase pe ochii ieșiți din orbite pe care Îi avea În față și declanșase, obținând o imagine de o perfecțiune tehnică oribilă: câteva volume eșalonate În mai multe nuanțe de negru și cenușiu, mâinile legate și murdare În planul cel mai apropiat, cu nuanța cea mai luminoasă a palmelor și unghiilor, partea inferioară a feței pe care se proiecta umbra mâinilor, partea superioară luminată de soare, negru strălucitor, piele asudată, muște, fire de nisp alb lipite de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
stat și ne-am uitat unii la alții. Pictorul s-a oprit din frecat și s-a dat doi pași Înapoi, privind rezultatul. Pentru că nu terminase gura bărbatului condamnat, chipul era mult mai reușit. Indignare În loc de groază. Și umbrele verticale, murdare, care reliefau expresia feței. Volum și viață, la un pas de moarte. Real ca și amintirile lui, ori pe-aproape. Satisfăcut, s-a dus la lighean și și-a spălat mâinile pătate de vopsea. - De ce ai luat parte? Ai fi
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]