7,800 matches
-
Era însă de-ajuns să-și amintească versurile zglobii, tonice, în care hița chița sița mița făceau diri diri bramburița și pe loc îi venea cheful de lucru. Iar când avea chef, să te ții bine, că, deși nu era nebun, picta și douăzeci de tablouri pe zi. Bătrânețea La treizeci de ani, Vasile B. încă mai sărea. Se uita în stânga. Se uita în dreapta, se asigura că nu-l vede nimeni și sărea cu genunchii aduși la piept, având, pentru o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
un loc pitoresc, construit pe marginea plajei și cu vedere spre un golf Întins. Pe măsură ce Înaintează, orașul se Întinde pe dealurile care coboară În serpentine pînă jos, unde se sting În mare. Frumusețea muzeală, asemenea aceleia a unei case de nebuni, a ciudatei sale arhitecturi cu tablă ondulată, aranjată pe mai multe etaje, legate Între ele de cîteva rînduri de scări În spirală și de funiculare, e sporită de contrastul dintre culorile variate ale caselor, pe fundalul de un albastrul plumburiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ploaie Cu-a lui sărăcăcioase straie Disprețuind mândria lumii Dorește ca martir, păgânii Să îl facă ... Umila-i viață-n gura lumii E-o nebunie ne-nțeleasă Din lipsuri, el își vrea mireasă... Deși-i disprețuit de unii El dovedește că nebunii Sunt cei cărora nu le pasă C-a lumii față păcătoasă O să treacă ... De jale plin, plângând îl doare Că în nebuna goană-a lumii Creștinii ... se poartă ca păgânii ... Că nimeni nu e azi sub soare S-aprindă a
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
obișnuite precepte etice, care sunt opreliști create doar pentru netrebnicii obtuzi...“ Oricum, astăzi toți regalii mei frați sunt morți... Requiescat in pace. Singurul care a supraviețuit sunt eu: Yo, Don Pedro, rey de Aragón... Vorba lui Gogol din Însemnările unui nebun: „În Spania există un rege, și acela sunt eu!“ Însemnări 9 octombrie 1949 Crin - floare împărătească! Dragostea o gust din plin, fără prejudecăți și fără reticențe. 15 octombrie 1949 Este o senzație poate prea complexă pentru a încerca să o
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
malul mării: soare, apă, valuri, nisip. Nițică filmare, ca să nu-i uităm gustul. Augustul, iar Mihai, Stere, Mircic... O escapadă nocturnă la Constanța cu Mihai, de interes pur vizual... În primul rând - nebuniile erotice ale lui Negoițescu (e încântător de nebun!); iar în al doilea - combinații pitorești de nedescris între marinari finlandezi (vârsta 15- 50 de ani) și cocote băștinașe, îndeaproape supervizate de peștii respectivi. În sfârșit, am ajuns să văd și eu cu propriii mei ochi scene de tavernă autentice
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
urmă, cea mai adâncă și cea mai frumoasă. și tot de la el a avut parte de chinul cel mai neiertător din câte există în lumea aceasta a iluziilor omenești - acela al dragostei neîmpărtășite. Căci pe cât de tânăr, pe atât de nebun și de dezlănțuit în virtualitățile sale nedescoperite încă, Dinel [Constantin Rusu] l-a preferat pe motanul veșnic absent, dar totodată veșnic languros care era Mircic. Se potriveau pesemne prin incapacitatea lor co mună de a lua mai mult timp în
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
odihnitor să te lași în voia necugetată a vieții, 276 a răutăților și a urâțeniilor ei de tot felul, ce vin asemenea unor puhoaie reci și repezi din toate găurile pământului, din toate ochiurile cerului, adânci, necuprinse și nenumărate, cărora nebun ai fost atâta vreme să li te împotrivești și să le ții stavilă, ci lăsându-te purtat ușor de ele, dincolo de marginile luptei și ale durerii fără de sfârșit și fără rost, să te îneci de bunăvoie în Oceanul Indiferenței, să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
atenția că e mai bine să trecem sub tăcere cele văzute de noi doi la cimitirul săracilor: „Nimeni n-o să vă creadă, cu așa o poveste ajungi de râsul lumii. În cazul cel mai bun ne vor considera pe toți nebuni și nu vor mai crede nimic din ce spunem“. Așa se face că, de câte ori am relatat exemple de brutalitate a regimului, n-am pomenit o vorbă despre cimitirul săracilor. Am recurs la exemple mai anodine și-am putut verifica justețea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
lucrurilor un alt soi de firesc, unul care nu mai are ce face cu mine de vreme ce eu însămi nu mă mai cunosc. N-am înțeles pe-atunci de ce mă mustra un prieten de-al meu care lucra la spitalul de nebuni. Credeam că mă ceartă pentru că-i eram dragă, însă el o făcea, și pe bună dreptate, pentru că habar n-aveam ce vorbesc. Într-o bună zi m-a luat cu el la ospiciul aflat undeva pe câmpurile din afara orașului. Era
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
dacă simțeau nevoia timpului cântător doar pentru a nu fi siliți să audă neîntrerupt croncănitul ciorilor aciuiate în vârful plopilor ori zarva cumplită din propriul lor creier. Ceea ce știu sigur e că n-am dat acolo peste nimeni care, ajuns nebun de pe urma persecuțiilor politice, să-și fi redobândit firescul sub forma nebuniei. În plină demență, „politicii“ erau munciți fără răgaz de spaimele aduse cu ei din normalitate. Aceste spaime se exprimau corporalprin continue tremurături, plânsete și contorsionări. Suferința cea mai cumplită
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și absența deplină mergeau mână-n mână. După câtva timp, vizitatorul ajungea să știe cine fusese zdrobit de supărări personale și cine de teroarea de stat. Dar ceea ce m-a surprins pe-atunci și mai tare a fost cărecunoscusem la nebuni unele stări pe care, înrăstimpuri, le încercam eu însămi. Atât numai că pe ei îi munceau fără oprire, nedându-le răgaz nici cât să-și tragă răsuflarea. De atunci, am privitstările mele, cu care, de altfel, mă obișnuisem, cape o
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de testare umanitar-psihologică a infractorului, domnul primar informat de tânărul milițian de cele întâmplate intrând ca o furtună direct la candidatul pentru Premiul Nobel, i-a smuls "bisturiul" din mână întrebându-l cu o calmitate specific englezească: Domnule, dumneavoastră sunteți nebun?? Tovară... Dispari, imbecil nenorocit! spuse primarul, indicând cu brațul întins, în mod cât se poate de explicit, spațiul prin care oamenii civilizați intră sau ies din cameră. Tovarășuuu... Ieși afară, cretinule! Monstrul a părăsit camera inchizitorială descumpănit și amărât la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Final de armată. Nu pot afirma că o camaraderie "virilă", de arme, s-ar fi făcut prezentă. M-am vindecat de faptul că sunt "diferit", cel mai des fiind calificat de ceilalți fie de prost, fie de fraier, fie de nebun. Nu au înțeles niciodată de ce m-am întors din Elveția în România. Nici eu nu am încercat să-mi explic gestul. Cel mai bizar este faptul că nu am reușit să intru în dialog cu oameni cu care, în mod
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
acesteia chinuite și pierdute, penitența aceasta inutilă și ireală este mult prea greu de suportat chiar și pentru ei, persoane obișnuite cu nebunia cotidiană a marelui oraș. Poporul român nu are însă obiceiul sfințeniei publice. Cu atât mai puțin al "nebunilor întru Cristos". Mă întreb cum s-ar fi uitat locuitorii Moscovei la o astfel de scenă. Dezghețul se produce cu strigătul balcanic-disprețuitor al unui taximetrist: "Gigi, uită-te, bă, și la ăsta, ia-l în mașină să-l duci la
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Un fel de revanșă a celor umiliți și obidiți până în acel moment din cauza faptului că sunt diferiți, că au o altă culoare a pielii. Bănuiesc că la fel trebuie să fi arătat străzile și în Rusia revoluționară sau în timpul răzmerițelor nebunilor din Evul Mediu o afirmare spontană, sălbatică și brutală a tot ceea ce societatea a refulat și marginalizat cu grijă înainte. Stăpânii de o noapte ai burghezei bătrâne numită Geneva. Dilema de a doua zi în ziarele elvețiene: trebuia să intervină
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
rămas limba maternă și limba idiș. În ele îmi fac procesele de conștiință." Interviu (?) realizat de dadaistul Eugen Istodor, purtând numele: "Moshe, regizor", în Dilema, numărul 484 din 2002. Cine o fi oare regizorul Moshe? Un geniu, un sfânt, un nebun, un impostor? nu se înțelege prea bine din interviu. Stilul Istodor. (Nu pot să nu mă gândesc în momentul în care transcriu aceste rânduri, mai 2005, din carnetul-jurnal în calculator, dacă Moshe Regizorul există. Sigur el nu se mai găsește
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
le vede. Nimeni nu-și pune întrebarea că genul acesta de comunicare exprimă totuși la malaise, oboseala profundă a unei societăți unde legătura dintre bărbat și femeie este complet perturbată, zdruncinată de pe bazele ei normale. Suferă ordinea firii și câștigă nebuni ca Marc Lepine și grupurile care lipesc afișe anti-masculinitate și măzgălesc oglinzile din ascensor cu ruj, cu inscripții la fel de dure, chiar și în zilele în care nu sunt comemorări ale unor evenimente tragice ca cel de mai sus. Sâmbătă seara
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
dori să remarc și privirile celor din jur, așezați tacticos pe iarbă. Priviri vinovate și atitudini paralizate de "corectitudine politică", dacă pot spune așa ceva. În România bănuiesc că cineva ar fi avut curajul să-i spună ceva de genul "mă nebunule, potolește-te", iar atmosfera s-ar fi detensionat dintr-o dată. Aici toată lumea privea pe toată lumea, cu teama de a greși în gesturi și priviri. Faptul că era așezat într-un scaun cu rotile îi dădeau o autoritate absolută, chiar și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
multe voci, Ion Deaconescu • Noi și ceilalți, Tzvetan Todorov • O.k. Pentru America!, Gheorghe Stan • Picătura de cucută, Paul Eugen Banciu • Privilegiați și năpăstuiți, Arșavir Acterian • Rebecca și Rowena, William Thackeray • Reîntoarcerea fiului la sînul mamei rătăcite, Dumitru Țepeneag • Sărbătoarea nebunilor, Istvan Ráth-Végh • Simptome, Virgil Nemoianu • Trei rîuri și-un ocean de poezie, Valeriu Stancu • Treptele nedesăvîrșirii, Pavel Chihaia • Zece eseuri, Mihai Pricop LIBRĂRII în care puteți găsi cărțile editurii INSTITUTUL EUROPEAN (selectiv) ALBA-IULIA Librăria Mircea Eliade, str. Cloșca, bloc CH1
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Editura Art, București, 2009 Iris Murdoch, Vlăstarul cuvintelor, Editura Eminescu, București, 1981; reeditare sub titlul Fiul cuvintelor, Editura Polirom, Iași, 2003 Douglas Reeman, Bătălie în adâncuri, Editura Meridiane, București, 1981; reeditare Editura Condor Hybris, București, 1993 John Cowper Powys, Cercul nebunilor, Editura Uni vers, București, 1982; reeditare Editura Vivaldi, București, 1992; Editura Humanitas Fiction, București, 2009 Iris Murdoch, Marea, marea, Editura Eminescu, Bu curești, 1983; reeditare Editura Polirom, Iași, 2003 Lawrence Durrell, Clea, Mountolive, Editura Cartea Românească, București, 1984; reeditare Editura
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
lovit de o motocicletă, se rănește grav, sângerează abundent și, când se ridică, constată că toți adversarii săi, care nu-l scăpau din ochi, au tulit-o mărind viteza exact în clipa în care el era pe jos... Ca un nebun, cu fața toată o rană, cu un hematom la picior, pornește după ei în una dintre „cele mai fantastice urmăriri” văzute vreodată pe o șosea franceză. Nu-i ajunge. Pierde până la sosire un minut, a doua zi pierde și mai
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Poate că n-a fost nici microb, nici insectă - ci altceva, dar de ce neapărat să fie un om? Cum nu știm să descurcăm un mister, gata, dăm vina pe om. În loc să tratăm misterele cu mistere, căutăm imediat asasini, incendiatori, complotiști, nebuni, trădători, logicieni, femei, Corday și ce-o mai fi, numai să aibă două mâini, două picioare și un cap pe umeri ca să-l tăiem cât ai zice pește. Eu cred că stadioanele din Glasgow au fost incendiate de o broască-țestoasă
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
al Agriculturii instituie o primă de 15 franci pentru orice vulpe împușcată în departamentele Gex și Nantua; la vremea dragostei, vulpile circulă turbate - „asta nu mai e dragoste, ci turbare”, declară un consilier. APOLLO 10: Snoopy a plecat ca un nebun! Bum! A făcut bum! Se duce direct în soare. Babe, nu-ți poți imagina cum se duce drept în soare. Drept în soare... drept în soare... U THANT: Ne rămân aproximativ 10 ani pentru a rezolva problemele care amenință omenirea
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
neseriozității lor. Căci ce ne mai pot spune grav și substanțial morile de vânt, în secolul XX? Cine nu știe că în 1969 nici măcar a te bate cu ele - darămite a le studia - nu mai e un semn de nebunie? Nebunii secolului XX - ca și vizionarii lui, ca și îndrăgostiții, ca și romancierii - nu se mai exersează pe mori de vânt. Și morile de apă - ce mai pot spune serios morile de apă? Nimic. Sunt mute. Li s-a furat limba
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
oceane. Heyerdahl nu are ce dovedi. E dreptul savanților să spună ce cred, e dreptul nostru să ne întrebăm fundamental: ei și ce dacă Heyerdahl nu va dovedi nimic științific? Ce dacă „Ra” n-are bază istorică? Heyerdahl e un nebun, el vrea să treacă oceanul plutind pe hârtie, să-i lăsăm oceanul - cunosc multe papirusuri, erori și ambarcațiuni contemporane, cu o bază mai puțin științifică decât „Ra”-ul lui Thor și la care savanții nu zic nici pâs. Nebunilor pașnici
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]