7,995 matches
-
Eurites, îndoiala în fața destinului său, neîncrederea în părintele său, singurul care-i voia binele ? Cine l-a îndemnat pe Eurites să-și dorească altă soartă ? [...] Oare un suflet sensibil și delicat ca acela al lui Eurites putea să reziste acestei neputințe de realizare, acestei himere a unui destin care nu-i aparținea ? (p. 86- 87). Modificând traiectoria personajului Eurites, autorul român sporește intensitatea dramatică a evenimentelor, explică decizia autorităților de a-i interzice filosofului să mai vorbească în public și mai
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
a trăi el însuși după bunul plac, Diogene visează la independența totală, dar e în același timp conștient de caracterul ei iluzoriu : Dacă iubesc ceva la mine, este voința mea de libertate absolută. Iar dacă urăsc ceva la mine, este neputința de a o avea (p. 129). Așa cum o înțelege filosoful din Sinope, libertatea echivalează cu singurătatea. Acuzat de vagabondaj, Diogene le arată slujbașilor veniți să-l aresteze butoiul în care și-a aflat mai mult decât un domiciliu, un univers
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Fiecare act al lui constituie un hybris, o transgresare a limitelor îngăduite, iar fiecare vorbă spusă de el e o blasfemie. După sinuciderea Iocastei, Oedip se automutilează ca să ispășească crimele comise fără voie. La Sofocle, eroul își explică gestul prin neputința sa de a da ochii în Infern cu umbrele părinților lezați de el în timpul vieții sau de a înfrunta pe pământ privirile copiilor și ale concetățenilor : La Hades de-ajungeam, cum oare-aș fi putut/ În ochii tatii și-n
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
a plângerii. Sunt duh de viață, sunt singurul bun în umbră.” Mihail Sadoveanu 404. „O carte spune ceva nou numai în raport la ceva vechi.” George Călinescu 405. „Îmi plac cărțile neapărat necesare. Cărțile fără care e greu sau cu neputință să trăiești.” Marin Preda 406. „O carte este bună prin ceea ce nu seamănă cu celelalte, este slabă prin ce seamănă cu celelalte.” Eugen Ionescu 407. „Hoinăreala și cărțile - băile acestea de lumină pentru inimă și minte!” Panait Istrati 408. „Vaca
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
a scindat, a devenit bicefală, ba chiar tricefală: președintele, premierul și liderii partidelor din coaliție s-au aflat mereu în rivalitate. S-a vădit dificultatea de a se obține demisia Cabinetului, atunci când premierul se opune; dar a apărut limpede și neputința Președintelui de a-și impune o politică, atunci când liderii de partid nu sunt de acord. În loc ca electoratul sa fie pus să decidă, prin alegeri anticipate, în caz de sciziune în cadrul coaliției, sistemul constituțional a favorizat ineficiența generală și crizele
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
în treburile Cléei. "Și unde e Cléa?" Ridicare din umeri: "Cine să știe unde e Cléa?" Se enervează, vrea să iasă, dă cu nasul numai de uși închise. "Asta e o închisoare sau ce?" Ar vrea să telefoneze măcar. Cu neputință, de vreme ce nu are acordul Cléei. "Și unde e Cléa?" Doamna Sinus schițează un gest de neputință. "Nimeni nu știe unde e Cléa!" Brusc, Cléa dă năvală, smeadă și zglobie, dar se preface că n-o vede. Ea o apucă de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Se enervează, vrea să iasă, dă cu nasul numai de uși închise. "Asta e o închisoare sau ce?" Ar vrea să telefoneze măcar. Cu neputință, de vreme ce nu are acordul Cléei. "Și unde e Cléa?" Doamna Sinus schițează un gest de neputință. "Nimeni nu știe unde e Cléa!" Brusc, Cléa dă năvală, smeadă și zglobie, dar se preface că n-o vede. Ea o apucă de braț, îi spune că trebuie să plece sau cel puțin să telefoneze. "Mai târziu, nicio grabă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cap un televizor mic, branșat pe un canal din Tel Aviv, care difuzează continuu scurte informații din toată lumea. Televizorul are și funcția de spion. De cum ațipește, acesta emite niște sunete ascuțite care o fac să se trezească, tresărind brusc. Cu neputință să te odihnești. Plonjează în noaptea totală, lipsită de transparență. Două infirmiere pălăvrăgesc, spălând vasele în colțul bucătăriei. Deodată, micuța blondă cu un aer puțin mai simpatic îi mărturisește colegei ei că învață nemțește și a făcut o cerere de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
-te și cere-i escrocului ăla de Sinus o pătură! Și să mute hârâitoarea de-aici!" Soțul ei se întoarce plouat: "Doctorul Sinus nu are pături, lui îi e suficient un cearșaf să se învelească noaptea." "Ipocritul! Și televizorul?" "Cu neputință de mutat, are un rol medical." "E un spion! Mă spionează tot timpul!" Noapte profundă ca un abis. Din conversațiile dintre infirmiere, află că bărbatul ei a lăudat la radio, într-un interviu, competența doctorului Pacienza, spre marea bucurie a
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
creație a unui hiperrealist american. Noapte târzie, coridorul s-a scufundat în semiîntuneric. Se pare că i-au schimbat cămașa, și asta nouă, cu mâneci lungi, are niște manșete care o strâng îngrozitor la încheieturi. Încearcă să se elibereze. Cu neputință. E întinsă pe spate și brațele îi atârnă grele, de o parte și de alta a patului, căci, pe lângă manșetele prea strâmte, de fiecare încheietură este legat câte un sac plin cu nisip, cântărind câteva kilograme. Cine a inventat tortura
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
original nu i se pare verosimilă. Totuși, de ce nu, în fond?! O pasiune, se știe, poate ajunge la cele mai rele extreme. Războiul purtat cu ea l-a pus pe seama unei interpretări eronate, din pricina bolii. Din păcate, îi e cu neputință să identifice persoanele reale care, în visele ei, figurau sub identități false. La un moment dat, își închipuie că într-o zi se vor întoarce toate, ca niște actori la sfârșitul spectacolului, scoțându-și măștile și arătându-și adevăratele chipuri
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
o targă improvizată "întârziatul", acoperit cu mantaua. Odată rezolvată problema, locotenentul își desfăcu larg brațele: Rămas bun, Grigore, trebuie să plec..." Se îmbrățișară cu un nod în gât. Înnebunită, Lillișu se azvârli asupra locotenentului: "Ia-mă cu tine, Filip!" Cu neputință de potolit, se agăța de el cu forța disperării, voia să plece cu el, urla, cu privirea rătăcită și gura schimonosită. Grigore izbuti, nu ușor, să-l elibereze pe locotenent și s-o imobilizeze pe fată, înlănțuind-o cu brațele
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
fără el, că resimțea și mai crud despărțirea de când inima ei era astfel sfâșiată și rațiunea întunecată. Se întreba cum, continuând să-l iubească cu disperare și patimă, putea iubi, în același timp, la fel de puternic pe altul? Insista asupra acestei neputințe de a înțelege, ca și când ceea ce trăia ar fi fost o dramă a inteligenței, și făcea apel la judecata și clarviziunea lui de poet s-o ajute. Într-un cuvânt, îi cerea să explice inexplicabilul și să hotărască ce e de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
l-a surprins în plină activitate), blestemând mereu regimul care îți cere un certificat de căsătorie pentru a-ți da dreptul să plătești o cameră de hotel! Chiar și parcurile ce spun eu! mai ales parcurile sunt sever supravegheate. Cu neputință să te abați de la calea cea dreaptă. Trăiește un adevărat coșmar. Un sentiment absurd și inuman apasă cu toată greutatea pe sexul lui, e insuportabil! Tot ce face, tot ce gândește îl mână spre acest detaliu anatomic, până atunci oleacă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
scurt spre mântuire, și pe care îl va relata și în Autobiografia sa, scrisă spre apusul vieții: „Am înțeles mai desăvârșit că fără fapte bune, adică fără păzirea cu stăruință a poruncilor lui Hristos, numai prin credința ortodoxă e cu neputință [5] să te mântuiești întru totul și mi-am fixat un astfel de legământ în suflet și în fața lui Dumnezeu care să mă întărească cu harul său: să nu judec pe aproapele meu, chiar dacă-l voi fi văzut cu ochii
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
toată suita sa de realizări formale: motivul râului ca graniță între cunoscut și necunoscut, imaginea ostrovului ca refugiu în calea pericolelor implicate de procesul inițierii, chipul bătrânului înțelept care înlesnește orientarea dar refuză încetarea inițierii, tovarășii de drum care din neputință sau teamă abandonează șirul parcursului inițiatic. Încununarea inițierii este primirea în monahism, în cinul rasoforilor, cel mai modest de altfel, semn că procesul de rafinare și iluminare nu s-a terminat. Seria ritmică se suprapune peste seria semantică a textului
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
fețe bisericești sau Domnești, cum ar fi egumenul schitului Țibucani, Theodosie, devenit apoi arhimandrit al sihăstriei Sofroniev, sau domnitorul Moldovei, Constantin Moruzzi. Indiferent de destinatar, starețul Paisie folosește același ton blând de părinte, bun cunoscător și grabnic înțelegător al tuturor neputințelor prin care trec iubitorii de Dumnezeu. Tonul său și curgerea lină a povețelor sunt surprinse într-o traducere de excepție realizată de Valentina Pelin, într-o limbă română perfect accesibilă cititorului contemporan, deși păstrând ușoare nuanțe arhaice inerente textului. Scrisorilor
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
în drumul său, un om aflat în lucrarea neîntreruptă a desăvârșirii sfințeniei și întâmpinat la tot pasul de ispite fără număr. Foame, frig, invidia celorlalți, prigoană, nedreptate și o mistuitoare luptă pentru Creștinismul Ortodox, cu mărginirea celorlalți și cu propriile neputințe. O lectură fascinantă pentru toți cei, care știu că sfinții au fost oameni ca și noi, chinuiți de nevoi, boli și răutăți, dar care au avut o nezdruncinată și fără de margini răbdare și încredere în dragostea și purtarea de grijă
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
îl foloseam naiv și aproape inutil. N-am fost în stare să constat, precum cei mult mai știutori, că exaltarea, solemnitatea, orgoliul, exuberanța, chiar și patetismul de moment nu se pot transforma, nici transfigura în starea de a ieși din neputință și somnolență, nici vorbă de o modalitate inițiatică înspre dreapta judecată și echilibru. În acest timp mă gândeam că "Dumnezeu s-a născut în exil", eram martor la ce se mai întâmplă interesant (adică la ce nu) în Iașul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
secundar. De ce se îndoiesc poeții de ecourile în etern? Dar ei se situează la nivelul simbolului, suferinței asumate și mărturisite, intuiția unora atinge infernul existențial, au însă puterea miraculoasă de a ieși din nou la lumină, atunci vitalitatea inspirației înlătură neputința și gândul lor se înalță spre albastrul cerului necuprins. Poeții scaldă în apele Logosului întregul ființei și mereu sunt sub povara căutării emoției și armoniei semnelor. Poezia dă viață pentru că vrea să schimbe ceva în sufletul omului, iar el, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Mișcarea de bibliofilie și ex-libris poate fi considerată o replică dată culturii prin imagini, această "avalanșă" ce tinde să monopolizeze receptivitatea omului zilelor noastre. Dar și o replică în direcția de afirmare a perenității cărții care demonstrează în ultimă instanță neputința de substituire a cuvântului tipărit cu alte forme facile de manifestare. De la apariția, în țara noastră, a primului ex-libris (în anul 1692, pe unul dintre tomurile celebrei biblioteci a domnitorului martir Constantin Brâncoveanu) și până astăzi, mica piesă grafică a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Cât de bine ne cunoaștem, suntem noi înșine? 98 Plutea într-o ceață a inaccesibilului. Cu toată perseverența-i demnă de un benedictin obstinat nu reușea să iasă din universul banal învăluit de imperfecțiune. Auzise el undeva că sentimentul de neputință este vecin cu ratarea și că o ultimă șansă ar fi să prindă o urmă de lumină prin care să se strecoare dincolo de tristețe. Tristețea vieții plate în care mișună doar conflictele mărunte. Îl apucase miezul nopții aplecat asupra cărții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
insecuritate al clasei de mijloc în perioada Reagan, marcată de teama de șomaj, de teama de a pierde locuința, de a pierde controlul asupra bunurilor și asupra propriei vieți. Filmul prezintă un tablou al angoaselor cauzate de sentimentul crescînd de neputință în fața puterii și lăcomiei corporațiilor, a unei economii incontrolabile și a schimbărilor culturale rapide. Exprimă în plus teama față de dezintegrarea familiei, teamă exploatată de Reagan și curentul instaurat de Noua dreaptă, dar și teama față de televiziune și de perspectiva de
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
ches tiunea Dunărei. De aceea n-a murit în plină glorie ca om de stat și diplomat, ci acoperit de umbra în care intră oamenii în urma unei înfrângeri după care nu se pot reculege. Fiindcă nu înfrângerile doboară, ci numai neputința de a te ridica după ce ai căzut. Oamenii politici sunt ca boxerii care nu sunt de clarați knock-out decât dacă nu s-au putut scula de la pământ după 10 secunde. Generalul Cristian Tell purta cu el reputația revoluționarului de la 1848
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
lui Virgil Andronescu, este vorba de viața într-un sanatoriu evocată din perspectiva celui care suferă. Avem de-a face cu jurnalul unui pacient, deci nu al celui ce observă omenescul, ci al celui care are revelația nu doar a neputinței unui sistem de a salva, ci mai ales revelația indiferenței, a nepăsării față de cel ce suferă. Este interesantă această carte-document a unei experiențe limită care doar în aparență înlocuiește experiența poetică; de fapt o amplifică. Viorel COMAN Foaie de observație
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]