18,249 matches
-
și simbolul celor viitoare, adică a celor șapte vârste ale seminției omenești; odihna lui Dumnezeu la terminarea creației simbolizează pacea creștinului întru Dumnezeu după faptele sale bune. Biblia, Augustin o spune de mai multe ori, se servește de un limbaj omenesc, potrivit cu mintea oamenilor, mai ales cu a celor simpli; trebuie să citim însă dincolo de litera ei. Bibliografie. Ediții: CSEL 28/3, 1, 1894 (De Genesi ad litteram... De Genesi ad litteram imperfectus liber. Locutionum in Heptateuchum libri septem: I. Zycha
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și a cunoașterii. Când ne rugăm, urmând preceptul divin, nu avem nevoie de cuvinte rostite, ci vorbim în interiorul nostru, amintindu-ne învățătura lui Cristos. Pornind de la exegeza unui vers de Virgiliu, Augustin începe să-și îndrepte atenția către problema limbajului omenesc, către cuvânt ca „semn” al lucrurilor, către raportul dintre cuvânt și lucru. Concluzia acestei lungi analize este că anumite concepte cum sunt cele privitoare la ceea ce e adevărat, bun sau drept, nu le învățăm prin cuvinte pentru că noi nu le
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
asupra lui însuși, ci asupra tuturor. Această capacitate nu s-a manifestat la nici un scriitor creștin cu atâta finețe și este exercitată uneori aproape cu un fel de îndârjire care e un preludiu la operele antipelagiene ulterioare, unde sondarea sufletului omenesc, în tentativa de a descoperi originea concupiscenței, va ajunge până la exasperare. Cu tot atâta atenție, Augustin știe să observe viața societății în care a trăit: mediul îngust și închis din Thagaste, școala prea puțin folositoare, risipirea în viața libertină la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
viața libertină la Cartagina. Mulți prieteni de altădată, atât vii, cât și morți, sunt amintiți și foarte prezenți. Augustin a prețuit mult prietenia, așa cum confirmă și epistolarul său, bogat în personalități de toate genurile. Narațiunea e ritmată de etapele vieții omenești, dar e greu de stabilit dacă fiecăreia dintre ele îi corespunde un grup de cărți, așa cum cred unii (câte trei cărți pentru copilărie, tinerețe și maturitate: partea autobiografică se termină, într-adevăr, cu cartea a noua), sau dacă opera e
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în sfârșit, interpretarea timpului, o problemă, aceasta, care stârnise interesul lui Plotin și reapare la neoplatonicii de după Augustin. Opera se încheie cu o profesiune de credință creștină și cu o nouă laudă adusă lui Dumnezeu; recunoașterea slăbiciunilor și a defectelor omenești, a caracterului meschin al vieții pământești, este asociată cu preamărirea bunătății Creatorului și cu gratitudinea credinciosului care încheie povestirea sa cu o emoționantă rugăciune. Așadar, din punct de vedere al structurii sale, opera este divizată în două mari părți: una
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de Augustin în conformitate cu convingerile tipice din epocă, în sprijinul cărora el scrie, în jurul anului 400, două scurte tratate despre Folosul căsătoriei (De bono coniugali) și Despre sfânta virginitate (De sancta virginitate). O altă problemă capitală este aceea a creării sufletului omenesc: Dumnezeu, creînd-o pe Eva din coasta bărbatului, a luat și o parte din sufletul acestuia, sau sufletul ei a fost creat anume de Dumnezeu? Aceeași problemă se pune când e vorba de crearea oricărei ființe umane, iar Augustin dovedește o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
tratat adresat Presbiterului Orosius contra priscilienilor și a origeniștilor, în care începe că examineze problema originii sufletului pe care o va aborda apoi mult mai aprofundat în Epistola 166, trimisă lui Ieronim, care este un adevărat tratat Despre originea sufletului omenesc. Augustin a încredințat această epistolă lui Orosius ca s-o ducă la Betleem și să continue acolo să-i combată pe pelagieni care fuseseră primiți în mod favorabil în Orient. În acest tratat, intenția lui Augustin este aceea de a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cei bogați, dacă nu renunță la averile lor, nu pot obține mântuirea (am spus mai sus, pp. ???-???, că printre operele din corpus-ul pelagian se găsesc și unele preocupate de instanțele sociale), Augustin răspunde în același an cu Perfecțiunea justiției omenești (De perfectione iustitiae hominis). Bibliografie: CSEL 60, 1913 (De peccatorum meritis et remissione et de baptismo parvulorum. De spiritu et littera. De natura et gratia. De natura et origine animae. Contra duas epistulas Pelagianorum: C.F. Urba, I. Zycha); BA 21
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Palestina și Egipt pe care o cunoștea din experiență directă (de aceea, opera poate fi studiată și ca o culegere de „vieți ale sfinților”), în timp ce în următoarele opt este aprofundată, așa cum spune și titlul, analiza etică și ascetică a păcatelor omenești. O altă operă de mari dimensiuni a lui Cassian conține Convorbirile (Collationes), adică discuțiile pe care Cassian și prietenul său Germanus le avuseseră în trecut cu faimoși întemeietori de lăcașuri monastice. Scrierea a fost publicată în trei părți separate, fiecare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în mod totalizator această viziune profetică, este Cârmuirea lui Dumnezeu (De gubernatione Dei) care mai poartă și un alt titlu, Judecata de-acum a lui Dumnezeu (De praesenti iudicio). Cârmuirea lui Dumnezeu e cea care susține lumea și nu cea omenească, pe care Salvian o vedea ruinată chiar în acele vremuri din cauza dezolării survenite în urma invaziilor barbare și tocmai de aceea scriitorul crede că Dumnezeu i-ar judeca pe oameni încă din timpul vieții lor pentru că i-au încălcat legea. Guvernarea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
operă ar fi fost scrisă de Faustus Contra celor care spun că în creaturi există ceva imaterial (Adversus eos qui dicunt esse in creaturis aliquid incorporeum) și e amintită de Ghenadie. Pornind de la această premisă, Faustus susține doctrina materialității sufletului omenesc; în consecință, pentru că sunt și ei creaturi, și îngerii ar fi materiali. Această doctrină fusese deja dezvoltată de Cassian, de la care a preluat-o probabil și Faustus, și de către alții înaintea lui încă din vremea lui Tertulian: era vorba de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
produs (dacă se poate spune așa), un rezultat sensibil al organizării abstracte a raporturilor matematice. Primul exemplu de perfecțiune matematică era constituit de încântătoarea muzică produsă de mișcarea corpurilor cerești; însă și în restul lumii sensibile și chiar în interiorul ființei omenești există raporturi de tip matematic: a studia muzica înseamnă a observa cum se amestecă elementul fizic cu elementul intelectual. Pentru acest tratat, Boethius s-ar fi folosit de Elementele de Armonie ale lui Ptolemeu. Ar mai fi scris apoi (în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pe păgânii care se găseau în interiorul granițelor imperiului; față de evrei, în schimb, el s-a arătat relativ tolerant. „Caracteristica geniului său a fost aceea de a admite că religia catolică se putea disocia de stăpânirea romană și că viitorul neamului omenesc nu era indisolubil legat de prosperitatea sau dispariția Romaniei” (Gillet). Însă, în esență, Grigorie nu i-a privit cu ochi buni pe barbari, fie din cauza formației sale culturale, fie pentru că era condiționat de cercurile aristocratice de la Roma din care provenea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ne eliberăm de clișeele triumfaliste aplicate lui Isidor chiar de către contemporanii săi. A fost un om măcinat de instanțe contradictorii: liberalism cultural și reprimare a ereticilor și a iudeilor, optimism naționalist și dureroasă pocăință în fața experienței păcatului și a slăbiciunilor omenești. De aici, neliniștea amestecată cu amărăciune, proprie unui om frământat și nefericit, pe care o putem surprinde în mod clar în două din epistolele sale adresate discipolului Braulion. Pe plan literar, calitățile și limitele lui Isidor sunt evidente. Limitele, în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Origen ar fi susținut și magia și astrologia (96, 16). Teofil atacă și doctrina origeniană a preexistenței sufletelor (96, 17-19; 100, 12). În epistola 98 este atacat Apolinarie din Laodiceea pentru că a refuzat să admită că Isus Cristos avea suflet omenesc; Teofil se apleacă îndelung și aici asupra lui Origen, condamnat fie pentru exegeza sa alegorică (98, 10), fie pentru doctrina originii lumii, fie pentru că ar fi afirmat că ființele angelice au devenit îngeri pentru că s-au comportat bine după ce au
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
realizată în restul operei (5-45) sub forma unei confutațiuni a opiniilor cristologice eronate. După ce enumeră câteva dintre ele (6), Chiril respinge concepțiile docetiștilor (7-9), ale celor care neagă nașterea din Fecioară și afirmă că divinitatea s-a transformat în carne omenească (10-13), ale celor care spun că Logosul divin nu are existență în sine, proprie, și îl consideră un simplu cuvânt pronunțat de Dumnezeu care apoi și-a găsit sălaș într-un om (14-15). Un spațiu generos acordă Chiril condamnării celor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
spun că Logosul divin nu are existență în sine, proprie, și îl consideră un simplu cuvânt pronunțat de Dumnezeu care apoi și-a găsit sălaș într-un om (14-15). Un spațiu generos acordă Chiril condamnării celor ce refuză un suflet omenesc Cuvântului unit cu carnea (16-45): ei îl împart în două pe Cristos în loc să recunoască faptul că un om întreg s-a unit într-un mod inexplicabil cu Unicnăscutul Logos al lui Dumnezeu. Doctrina lui Nestorios sau, mai precis, interpretarea pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
începe cu o explicație a numelor Cristos, Emanuel și Isus, după care se trece la discutarea termenilor ce pot fi folosiți pentru a vorbi despre umanitatea Logosului divin. Autorul insistă asupra uniunii (henôsis) Logosului cu natura umană, superioară oricărei posibilități omenești de a concepe unirea dintre două entități (ca o analogie imperfectă este acceptată doar cea exprimată prin raportul dintre cărbune și focul care îl face să ardă), cele două naturi rămânând totuși distincte (asynchyta). Ca de obicei, Chiril respinge în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Fragmentul e dedicat semnificației veșmintelor de piele cu care Dumnezeu i-a îmbrăcat pe Adam și pe Eva după păcat, conform Fac. 3, 21; paralela cu Iov 10, 11 îi permite lui Macarie să afirme că e vorba de corpul omenesc actual, în opoziție cu cel luminos de dinainte de păcat. E un tip de exegeză care vine de la Filon și care, potrivit lui Epifanie, fusese ilustrată de Origen. Fragmentele ottoboniene conțin în schimb o interpretare diferită a aceluiași pasaj și provin din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
dintre suflet și trup în individ. Logosul s-a unit cu o natură umană individuală (însă dotată cu toate caracterele speciei) și completă (trup și suflet; Logosul nu înlocuiește sufletul - ceea ce ar fi apolinarism - tocmai pentru că în primul rând sufletul omenesc are nevoie de mântuire). Unirea dintre divin și uman nu este pentru Leontie o simplă unire morală, așa cum greșit o concepeau antiohienii și Nestorios, pentru că în acest fel nu există o adevărată unire; de altfel, nu e nici o contopire în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și sufletul acestuia. Perfecta asemănare dintre carnea lui Cristos și aceea a ființei umane păcătoase face posibilă imitarea de către aceasta a lui Cristos însuși și, ca atare, etica (Dialog contra aftartodocetiștilor, PG 86, 1348-1349). În timp ce n-a existat niciodată suflet omenesc neîntinat de păcat voluntar sau involuntar, singur sufletul Domnului a rămas neatins de vreun fel de păcat, nici măcar făptuit cu gândul; și tocmai faptul că pedeapsa ce urmează păcatului nu a găsit nici o cale către El, a oprit-o, a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de la Enea 25 de scrisori scurte adresate unor prieteni și elevi, scrise cu concizie și eleganță; aici sunt tratate teme de viață cotidiană, subiectele teologice fiind cu totul absente. E corespondența unui om echilibrat, afabil, care prețuiește prietenia și simțămintele omenești. Bibliografie. Ediții: Teofrast: PG 85, 872-1003; M.E. Colonna, Enea di Gaza. Teofrasto, Iodice, Napoli 1958. Scrisori: L. Massa Positano, Enea din Gaza. Epistole, Libreria Scientifica, Napoli 19622 (în ambele cazuri, ed. critice, trad., introd., comentariu). Studii: M. Wacht, Aeneas von
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Pacioli), numită și sectio divina (Johannes Kepler - cu aplicare la creșterea vegetalului), sectio aurea (Leonardo da Vinci) sau „numărul de aur”. Este o invariantă „remarcabilă”, o „personalitate” printre numerele algebrice incomensurabile, prezentă în legea proporțiilor, cu aplicare la proporțiile trupului omenesc, ale speciilor animale ce se deosebesc prin eleganța formelor, în unele temple grecești, în botanică și chiar în muzică (sunt evocate studiile lui Dürer și Leonardo, care au ajuns la canoane concordante cu cele ale statuilor din epoca lui Fidias
GHYKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287277_a_288606]
-
teorii matematice a formei, lucrarea Le Nombre d’or. Rites et rythmes pythagoriciens dans le développement de la civilisation occidentale (I-II, 1931) adâncește studiul corespondențelor de formă și ritm între viață și materie (cu detalii despre ritmul proporțiilor din trupul omenesc), teoria traseelor arhitectonice (egiptene, grecești, gotice), cu implicații în ritmul gotic și în relațiile dintre ritmuri, rituri și magie; de asemenea, este urmărită geometria pitagoreică, în difuzarea ei printr-un „lanț de aur” (Platon, Vitruviu, Pacioli, Leonardo, Kepler, Descartes, Russel
GHYKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287277_a_288606]
-
Pierderea libertății în plan general, dar mai ales în plan individual constituie și drama personajului-narator, care „știa încă de când începuse să scrie Ora 25 că va veni ceasul în care legile îi vor interzice omului să-și trăiască viața lui omenească. Simțise că aceste legi se aplică deja, încă de când fusese arestat. [...] Oameni care n-au greșit cu nimic puteau fi deci în mod legal arestați, schingiuiți, înfometați, jefuiți și exterminați.” Traian Koruga este astfel purtătorul de cuvânt al celor care
GHEORGHIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287233_a_288562]