7,466 matches
-
plural" și o falsă unitate. Tocmai de aceea postmodernismul a fost alăturat sau chiar confundat cu alte curente sau manifestări culturale, precum avangarda, kitsch-ul, camp-ul etc. Lipsa de formalitate a postmodernismului distruge frontierele clasice, introducând o sincronie uneori paradoxală, ce include pastișa, parodia, travestiul. Referindu-se la aceste transgresări operate de către postmodernism, Susan Sontag remarca faptul că "tot felul de frontiere convenționale au fost sfidate; nu numai aceea dintre cultura "științifică" și cea "literar-artistică" sau cea dintre "artă" și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și care trebuie decodat la reconstituirea și descifrarea lui în totalitate înseamnă, de fapt, a parcurge drumul de la "textul cifrat" (oferta de lectură propusă de scriitură) până la "textul descifrat" (textul scris în ansamblul său). Relația scriitură/lectură ar fi întrucâtva paradoxală: lectura se întâlnește cu scriitura în procesualitatea lor (atunci când cititorul încearcă să depășească dificultățile înțelegerii, ale diverselor lacune sau ale interiorizării codului propus) dar, în momentul în care s-au depășit dilemele, scriitura se transformă într-un text (în sensul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Această descriere corespunde momentului postmodernității, care, venind după "orgia" modernității (în care s-a ajuns la un maximum în toate domeniile), se confruntă cu o profundă indeterminare, cu pierderea specificității și cu indistincția valorilor 475. Baudrillard schițează astfel o stare paradoxală, în care realizarea mișcării moderne a condus la lichidarea sa și la confuzia totală a principiilor și ideilor; în Paroxistul indiferent, aceasta este prezentată în termenii involuției de la proiectul nietzschean de transmutație a tuturor valorilor la "comutația" acestora, care echivalează
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
că acesta se dezvoltă în dauna preciziei intelectuale, mai ales atunci când filosoful francez generalizează o serie de metafore sau comparații, astfel încât o parte dintre aserțiunile sale "trebuie luate ca fiind scriitura unui observator iresponsabil, sofisticat, cu o sensibilitate către stilul paradoxal și dialectic imposibil de stăpânit"489. Cu toate acestea, "nu putem citi această carte fără să admirăm adevărurile din unele aforisme, poezia metaforelor sale și încântătoarele sale flashuri verbale. Baudrillard se găsește la apogeul său atunci când discută peisajele și scenele
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
textul nu mai este considerat depozitarul, garantul unui sens, la fel cum el nu mai posedă nici funcția de a mai trimite la o realitate, deoarece, în general, "postmoderniștii adâncesc falia dintre cod/limbaj și mesaj/subiecți avansând în special, paradoxal, o semnificație a absenței de sens"513. Cuvintele se multiplică, se precipită unele contra altora într-o lume de sine stătătoare în care predomină regula jocului "hors-sens", instituind un fel de potlatch al semnelor. În această decentrare a sensului, scriitura
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
înseamnă penultimul, iar paroxismul ar fi, plecând de aici, momentul penultim, premergător sfârșitului, atunci am putea spune că, deși seducția nu are un topos, ea ar putea fi situată în această stare neterminată, mereu prelungită, prin urmare, paroxistică (și uneori paradoxală). Ea nu poate fi apropiată noțiunii de katharsis decât în sensul stabilirii unei opoziții între ele, din moment ce seducția nu poate fi gândită decât ca o tensiune perpetuă, lipsită de destindere sau de purificare. O altă modalitate în care este surprins
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Don Juan și ceilalți este un dialog între două categorii care, în realitate, nu comunică: categoria actului și cea a sensului, registrul plăcerii și acela al cunoașterii. Replicând "promit" la "trebuie să știu adevărul", strategia seducătorului este de a crea, paradoxal, într-un spațiu lingvistic pe care îl controlează, un dialog al surzilor. Căci, săvârșind acte de limbaj, Don Juan scapă literalmente capturii adevărului. Deși nu are nici cea mai mică intenție de a-și ține promisiunile, seducătorul, în mod riguros
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
filosofie și literatură. Preferând o scriitură mixtă, teoreticianul hiperrealității și seducției, la fel ca și Derrida, se situează în afara cerințelor de științificitate și argumentare, astfel încât receptarea lucrărilor sale face apel la alte modalități de persuadare (forță stilistică, șocul afirmațiilor, expresii paradoxale, teme noi, incitante etc.). Așa cum remarcă Turner, utilizarea aluziei, parodiei și ironiei reprezintă modul caracteristic al analizei baudrillardiene, aceste procedee putând fi decodate și în termenii continuității stilului baudrillardian cu cel al dadaiștilor sau al situaționiștilor. În pofida asemănărilor sau continuităților
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
idei în defavoarea altora, de obicei în schemele binare în jurul cărora s-a concentrat gândirea metafizică occidentală; * strategia devierii de la normă, și uneori chiar a heterotopiei, a poziționării teoretice diferite, "anormale", față de un set de norme prestabilit sau încetățenit; * mise-en-abyme, reproducerea paradoxală, în interiorul discursului său postmodern a cadrelor postmodernismului însuși (se poate afirma, într-o anumită măsură, că discursul său oglindește caracteristici importante ale postmodernismului în ansamblu); * strategia multivalenței, care creează efectul de rezonanță, de legare a temelor și formelor discursive de la
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Charles C., "Post-Structuralism and Sociology", în Steven Seidman (ed.), The New Postmodern Turn. New Perspectives on Social Theory, Cambridge University Press, Cambridge, 1994, pp. 265-281. LIPOVETSKY, Gilles, Amurgul datoriei, trad. de Victor-Dinu Vlădulescu, Editura Babel, București, 1996. LIPOVETSKY, Gilles, Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum, trad. de Mihai Ungurean, Editura Polirom, Iași, 2007. LIPOVETSKY, Gilles, L'Ère du vide. Essais sur l'individualisme contemporain, Gallimard, Paris, 1983. LYON, David, Postmodernitatea, trad. de Luana Schidu, Editura DuStyle, București, 1998. LYOTARD, Jean-François
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care consumul este definit ca un limbaj ce creează posibilitatea comunicării, decât de perspectiva baudrillardiană, care prezintă un fenomen al consumului excesiv și de necontrolat. 385 Jean Baudrillard, Simulacres et simulation, Galilée, Paris, 1981, p. 116. 386 Gilles Lipovetsky, Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum, trad. de Mihai Ungurean, Editura Polirom, Iași, 2007, p. 29. 387 Ibidem, p. 8. 388 A se vedea "From the Society of the Spectacle to the Realm of Simulation. Debord, Baudrillard and Postmodernity", în Steven
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
transcendență, [...] și articulată după principiul diferenței, nu al asemănării. Un astfel de model ontologic este în funcțiune în cele mai realizate formule ale gândirii filosofice postmoderne. Îndeosebi la acei gânditori francezi care, ca Derrida, Lyotard, Deleuze și Baudrillard, au reușit paradoxala sinteză hermeneutico-semiologică sau heideggeriano-structuralistă" (Aurel Codoban, Semn și interpretare. O introducere postmodernă în semiologie și hermeneutică, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001, p. 131). 400 Jean Baudrillard, L'échange symbolique et la mort, p. 343. 401 Jean Baudrillard, Pour une critique de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
stent, aterectomie, laseroterapie etc.) și de chirurgie vasculară (anastomoze, pontaje etc.) Apoi au considerat aceste artere doar căi de acces către coronare (Criado) iar patologia acestei zone vasculare a devenit patologia arterelor periferice. Periferice și ca localizare și ca interes. Paradoxal însă, dezvoltarea noilor teorii patogenice ale aterosclerozei le-a adus mereu în actualitate pentru că acestă caracteristică poziția periferică le-a oferit întotdeauna un avantaj acestor vase: sunt mai ușor de vizualizat, de explorat, la nivelul lor pot fi evidențiate fenomenele
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
dezolarea lui, Ovidiu a primit consolare din partea lui Rufinus, fapt care i-a adus speranță și mângâiere. Poetul îi mulțumește (ex Ponto, I, III) și se arată mai ales sfâșiat de dorul de Patrie (amor patriae); se roagă în mod paradoxal ca prietenii să i se arate mai puțin amabili, ca să poată suporta mai ușor lipsa acestora. Descrie apoi aspectul dezolant al țării unde fusese exilat și o compară cu locurile de exil ale diferitelor personaje istorice și legendare: Rutilius la
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
banchete și în cenacluri (in conviviis et in circulis)". Mai mult, această constatare istorică privind domnia lui Tiberiu nu trebuia să fie foarte diferită de cea a lui Augustus. La banchetele (convivia) de tipul celor augustiene (deși frecventate în mod paradoxal de aristocrați κράτιστοι) se puteau asculta cuvinte emoționante de elogiere a libertății "democratice" anterioare regimului lui Augustus, care pot fi citite în Eseul despre sublim de Dionis de Halicarnas 397: "Mi se pare ciudat (cum cred că li se întâmplă
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
diametrului transversal al cutiei toracice. Dacă un hemidiafragm este paralizat datorită unor leziuni a nervului frenic, acestă porțiune a diafragmului se mișcă mai mult în sus decât în jos în cursul inspirului atunci când presiunea intratoracică scade; aceasta se numește mișcare paradoxală a diafragmului. La fel de importanți pentru procesul normal de inspir sunt mușchii intercostali externi (inspiratori), inervați de nervii intercostali care pleacă de la măduvă cam de la același nivel. Inserția lor anterior pe coasta inferioară și posterior pe coasta superioară determină efectul de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
insuficientei analize și sinteze kinestezice a mișcărilor de vorbire. Dislalia senzorială se asociază cu tulburările dislexice și disgrafice și se manifestă chiar de la primele lecții de scris citit. Tulburările lexico grafice, a[a cum le denumește Emil Verza, sunt „incapacități paradoxale totale în învățarea și formarea deprinderilor de citit-scris, cunoscute sub denumirea de alexie grafie, sau incapacități parțiale denumite dislexie — disgrafie, si care se manifestă prin apariția de confuzii frecvente și substituiri de cuvinte sau chiar sintagme, deformări de litere sau
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
la baza științei convenționale dintotdeauna. Excepțiile nu au făcut decât să întărească regula. Or, sunt multe situații în istoria culturii - inclusiv în magie - când aceste principii logice sunt serios provocate sau chiar anulate. Hermes, de exemplu, este un zeu ambiguu, paradoxal. Este deopotrivă amfitrionul artelor și patronul hoților. Falusul zeului Shiva este organul sexual propriu-zis, dar și simbolul vieții și fecundității. Homo religiosus din Orient poate oricând să-l proslăvească, făcând abstracție de banala sa funcție biologică. Piatra de la Mecca sau
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
și circulație exterioară. Abia scriitori ca M. Sadoveanu și L. Rebreanu, între cele două războaie, au început să fie preocupați de această problemă și să fie traduși în unele limbi străine. O preocupare insistentă în acest sens a apărut, aparent paradoxal, doar în perioada dictaturii comuniste, ca o formă de evadare și de manifestare directă a conștiinței europene reprimate. privind în adâncime, dincolo de factorii externi, cheia problemei integrării europene se află însă, în esență, în România. Mai precis în structura sa
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
pentru a-l defini cât mai concis posibil și într-o formulă de sinteză refuzând în mod categoric orice naționalism, orice protocronism sau orice eurocentrism obiectivul cultural fundamental ar trebui să fie următorul: a aduce Europa acasă, ceea ce echivalează, aparent paradoxal, cu a intra în Europa. Dar nu oricum, ci cu personalitatea noastră. Să cultivăm deci o metodă proprie de integrare, recuperare și dezvoltare. Să ne dezvăluim din plin vocația noastră europeană, ieșind din izolare, dar nu la întâmplare, dezordonat și
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
principiul superstatului metanațional, până la criza energetică și ecologică și bomba atomică. Sunt probleme care interesează toate statele, toate tipurile de societate, întreaga colectivitate umană, fără nici o deosebire. Această idee europeană în expansiune poate duce, în ultimă analiză, la efecte aparent paradoxale. Riscul său este chiar să dispară, să se dizolve printr-o generalizare și răspândire extremă. Așa cum s-a teoretizat sfârșitul istoriei prin generalizarea probabilă în întreaga lume a modelului democratic-economic american, tot astfel s-ar putea întâmpla și cu ideea
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
În realitate. (Ă). Deosebit de semnificativă ni se pare, din acest punct de vedere consecvența cu care alcătuitorii manualului se feresc parcă să pună În lumină tezele fundamentale ale lui Marx, Engels, Lenin și Stalin. S-a ajuns astfel În situația paradoxală a unui curs de teoria literaturii ce se vrea marxist-leninist, dar În care nicăieri problemele nu sunt legate de Învățătura lui Marx, Engels, Lenin și Stalin cu privire la estetică. (Ă). Ceea ce te izbește În acest manual de teorie a literaturii este
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
băcăuanilor? Care sunt frontierele ce îngrădesc „obișnuitul” citadin și ce „conținut” are acesta? În tentativa noastră de a găsi răspunsuri pertinente la aceste întrebări am plecat de la fundamentul pe care se sprijină întreaga producție istoriografică a vieții cotidiene - opoziția public-privat. Paradoxal, dar, în pofida contrastului evident, cele dou) domenii ar putea să găsească în cotidian o arie excelentă de coabitare. Plecând de la constatarea că, până acum, accentele au fost puse pe elementele ce diferențiază cele dou) arii existențiale, am căutat să descoperim
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
moldovenești a fost atingerea acelei „etape politice” de relaxare, de „dezgheț” în relația cu nucleele cu potențial citadin. Autonomiile reale nu au fost încurajate de către voievozii Moldovei din simplul motiv că cel mai mare pericol la adresa puterii centrale a fost, paradoxal, „pericolul intern”: „O mare parte din forțele vii ale neamului nostru s-au irosit în lupte nenorocite pentru domnie; aceste lupte ne-au făcut mai mult rău decât toți dușmanii externi laolaltă”. Coordonatele topografice ale mediului urban din Moldova stau
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
mai jos câteva exemple relevante în acest sens (1803-1859): Capi de familie / Număr de locuitori Dincolo de acest aspect, tot în această perioadă apar și semnele statorniciei locuitorilor, a unui anumit tip de „atașament” față de locul în care trăiau. În mod paradoxal, fenomenul este sugerat de înființarea cimitirelor comunale. Deși a fost ignorat până în prezent, acest „indicator” este, cel puțin în cazul Bacăului, cu atât mai relevant cu cât, pentru intervalul cuprins între sfârșitul secolului al XIV-lea și începutul secolului al
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]