8,290 matches
-
dintr-o dată cel mai mare și în același timp binefăcător înțelept al Omenirii, cunoscând mai bine ca oricine natura umană și prezentându-i remediile. În aceeași epistolă sunt vizați și slujitorii altarului cărora li se cere devotament și lepădarea de patimile lumești. „Paște turma domnului nu cu sila ci de bunăvoie, nu pentru câștig rușinos ci prin devotament, nu dominând peste clerici ci devenind modelele turmei și când va veni prințul păstorilor veți primi coroana nevestejită a măririi’. Această epistolă trimisă
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
acest deziderat, pentru că aruncă ființa umană spre individualism, egoism și izolare, nicidecum spre comunicare, comuniune și înțelegere ce caracterizează caritatea creștină. Dar cu siguranță cea mai importantă latură comportamentală a preoțimii este aceea de a se opune cu toată vigoarea patimilor ce derivă din instincte, pentru că sacerdoțiul (predica, sacrificarea și judecarea) nu pot fi săvârșite dacă cel chemat să le săvârșească este pătat de vicii. Urmând exemplul apostolilor ei ar trebui să se abțină prin voință și convingere de a gusta
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Bisericii trebuie să nu depindă de nici o putere pământeană și să nu fie legat de nici-o obligație în exercitarea funcțiilor sale. Este inutil să mai adăugăm că suveranul pontif trebuie să fie ultracaritabil și să lupte cu toate mijloacele împotriva patimilor omenești derivate din instincte. Biserica ideală, rezumă Paulescu, a fost concepută de inițiatorul ei ca un mod de organizare a umanității pe principiile moralei creștine, ca o pavăză împotriva devierii instinctelor natur ale, în care caritatea și dragostea creștină să
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
creștine, ca o pavăză împotriva devierii instinctelor natur ale, în care caritatea și dragostea creștină să fie liantul unirii oamenilor. Analogia Bisericii cu o școală în care totalitatea oamenilor să fie școlarii, iar clerul (prin definiție caritabil și lipsit de patimi) să fie dascălii cu cele trei funcții importante: predica, săvârșirea tainelor și jurisdicția sacerdotală, nu este întâmplătoare. Conducerea acestei organizații trebuie să fie exercitată de conducătorul său suprem care trebuie să fie infailibil, unic și suveran ca și Biserica pe
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
separatiste, puternic manifestate pe măsură ce națiunile se constituiau ca entități odată cu desprinderea lor din colosul roman. Prin urmareîn opinia lui Paulescu - naționalismul s-a dovedit a fi o puternică barieră împotriva tendinței de universalizare și unitate a bisericii creștine. Alimentate de patimi la nivel individual (orgoliu, vanitate, trufie), puternic susținute la nivel național de instinctul național, vor face ca popoarele, orbite de fanatismul unor ereziarhi și lideri religioși, să nu înțeleagă rostul carității în realizarea unității și păcii. Dacă popoarelor li se
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
biserica lui Hristos. Numeroasele sinoade determinate de tendințele schismatice au reușit să mențină unitatea bisericii și infailibilitatea Papei până în secolul al IX-lea, când schisma grecească izvorâtă din trufie și mândrie națională împinsă până la naționalism șovin (ca un corolar al patimii de dominație), avea să reușească pentru prima dată dezbinarea bisericii în cea răsăriteană (ortodoxă) cu pretenția că menține dogma creștină în litera ei și cea apuseană (catolică) care pretindea același lucru. Acest proces de dezbinare avea însă să dureze până în
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
nici o subordonare, decât una formală și ocazională față de Patriarhul Constantinopolului după cum se mai poate vedea și astăzi. Prin aceasta s-a dărâmat practic edificiul dumnezeisc oferit omenirii și realizat de Iisus prin caritate. b. Biserica orientală nu se mai împotrivește patimilor, ci le exacerbează: Trufia, de exemplu, prin utilizarea de către Patriarh a unor titluri pompoase (patriarh ecumenic, președinte al bisericilor autocefale), titluri pe care nimeni nu le bagă în seamă și care astfel rămân goale de conținut. c. Arghirofilia (lăcomia) a
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
ce se împerechează întru sine nu va sta’’ aveau să prindă treptat contur. În loc ca biserica occidentală să se mențină ca un trunchi viguros al creștinătății, măcar pentru că avea în frunte urmașii vicarului lui Hristos, ea intră în regres datorită patimilor care aveau să-i năpădească clerul. Din analiza izvoarelor istorice și a stării actuale a Bisericii catolice (căci despre ea este vorba) Paulescu ajunge la concluzia că lovitura de grație avea să o dea patima de proprietate și patima de
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
ea intră în regres datorită patimilor care aveau să-i năpădească clerul. Din analiza izvoarelor istorice și a stării actuale a Bisericii catolice (căci despre ea este vorba) Paulescu ajunge la concluzia că lovitura de grație avea să o dea patima de proprietate și patima de dominație, cu alte cuvinte bogățiile pe care Biserica le acumulează prin danii de la împărații timpului. Se adaugă acestora regalitatea feudală cu care șefii ei, îndeosebi papii, au fost învestiți. Necazurile aveau să înceapă în anul
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
datorită patimilor care aveau să-i năpădească clerul. Din analiza izvoarelor istorice și a stării actuale a Bisericii catolice (căci despre ea este vorba) Paulescu ajunge la concluzia că lovitura de grație avea să o dea patima de proprietate și patima de dominație, cu alte cuvinte bogățiile pe care Biserica le acumulează prin danii de la împărații timpului. Se adaugă acestora regalitatea feudală cu care șefii ei, îndeosebi papii, au fost învestiți. Necazurile aveau să înceapă în anul 337 când Constantin cel
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
grăbit să-l imite pe Papa Silvestru în atitudinea lui. „Ah Constantine! - striga Dante - câte rele n-au izvorât - nu din conversiunea ta - ci din zestrea pe care a primit-o de la tine primul papă bogat’. Iubirea de câștig și patima bogățiilor au prins rădăcini adânci pe care spiritul legendar al timpului avea să-l consacre, spunându-se chiar că un înger ar fi strigat din înălțimile cerului. „Nenorocire! nenorocire! astăzi s-a dat otravă bisericii’. Bogățiilor oferite bisericii aveau să
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Papa era obligat să-și apere teritoriul, scoțând astfel în evidență incompatibilitatea gravă între misiunea Papei ca păstor spiritual suprem și datoria pământeană impusă de regalitatea pe care o deținea împotriva canoanelor creștine. „Iată ce stârpituri morale - spune Paulescustăpânite de patima de dominație aveau să înlocuiască sfinții Pontifi care au cinstit biserica, între care poate cei mai mari au fost Leon cel Mare, Grigorie cel Mare, Nicolae cel Mare: luceferi ai Bisericii Una și Universală” Și toate acestea ca urmare a
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
fără însă a renunța la teritoriile pe care le dețineau. Acest aspect este cunoscut în istoria papalității ca cearta investiturilor ce avea să dureze 50 ani. Papa Grigore al VII-lea Hildebrand, considerat om de mare geniu, combate din răsputeri patima de proprietate și de reproducție (nicolaismul) care infestase clerul și în același timp încearcă să curme amestecul împăraților sau seniorilor în treburile bisericești. În acest scop emite un decret prin care “oricine va primi o funcție bisericească din mâinile unui
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
mai era decât un singur pas, ceea ce avea să deschidă larg drumul către erezia lui Luther. Cele 3 concilii succesive Pisa (140), Constantza 1414 și Bâle (Basel, 1437-143) au încercat să rezolve schisma papală, fără prea mult succes însă, pentru că patimile lumești ale multor pontifi, care aveau să degenereze într-un nepotism lamentabil, ca și amestecul laicilor în viața Bisericii, erau prea adânc înrădăcinate la vârful ierarhiei ecleziastice. Astfel conciliabulul de la Pisa format din 24 cardinali, 80 episcopi și peste 300
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
în ierarhia bisericii era atât de mare încât pe lângă faptul că existau câte doi papi în același timp se țineau și câte două concilii ecumenice. Autoritatea spirituală a papilor avea să se prăbușească și mai mult prin promovarea nepotismului și patimilor de tot felul, care avea să atingă apogeul în timpul pontificatului Papei Alexandru al Vl-lea Borgia (142-1503). Papă imoral și vicios acesta a fost mai întâi avocat, apoi militar, avea mai mulți copii dintr-o unire adulteră pe care s-a
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de Duce de Valentinois. Este ușor de înțeles impactul pe care asemenea practici din partea conducătorului suprem le avea asupra clerului și poporului și cât de jos coborâse autoritatea scaunului apostolic. Nu e de mirare că pe acest fundal dominat de patimi omenești vântul reformării creștinismului începuse să bată, cuprinzând națiune după națiune și culminând cu reforma lui Martin Luther, cunoscută și sub numele de erezia națiilor apusene. Cu toate acestea - observă Paulescu - școala creștină, adică Biserica, a rămas neîntinată în fondul
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
ca și cum ar fi fost orientată din umbră, cu scopul de a-i determina pe creștini să lupte chiar împotriva lui Hristos. Protestantismul apare ca fiind corolarul acestui război din umbră, pentru că: atacă direct Infailibilitatea și Unitatea Bisericii, dă frâu liber patimilor și viciilor, disprețuiește și desființează caritatea promovată de doctrina creștină ca principala modalitate de a uni popoarele, în sfârșit, desființează sacerdoțiul prin anularea funcțiilor de sacrificator și judecător, rămânând doar cea de învățător, dar și aceasta din urmă prin interpretarea
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
greși că Luther în dorința lui de a reforma biserica, în fapt i-a săpat la temelie reușind s-o dărâme. Mai mult ca atât, a călcat în picioare cerința lui Hristos care a poruncit Apostolilor să se ferească de patimi, învățând în același timp oamenii cum să se ferească de ele. Or exemplul pe care reformatorii l-au dat au „oferit lumii un spectacol dezgustător prin viciile barbare pe care uneori le-au afișat chiar ostentativ” conchide Paulescu. Pentru a
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de învățător moral al Neamului, funcție neglijată în parte după înfăptuirea schismei. În al doilea rând va trebui să recapete pe deplin cele două calități cerute de Hristos: să practice caritatea și să-și însușească învățăturile lui Hristos împotriva viciilor, patimilor și păcatelor. Evoluția Bisericii Ortodoxe Române după 118 Marea unire de la 118 a surprins biserica ortodoxă română în plină frământare, fiecare provincie având propriile probleme legat e îndeosebi de situația geopolitică. Cea mai bine organizată părea a fi biserica din
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
păstori până în anul 13. Cu toate că istoriografia bisericească prezintă activitatea primului nostru patriarh ca deosebit de fructuoasă, biserica va înregistra câteva eșecuri pe care patriarhul nu le-a putut preveni și nici contracara, fie din cauza împrejurărilor istorice și conjuncturii politice, fie din cauza patimii de dominație care din nefericire a contaminat bună parte din ierarhii noștri. Prima lovitură a fost “Concordatul” cu Vaticanul, inițiat și pus în aplicare de regele Ferdinand. Prin acesta se acorda bisericii catolice independență totală față de statul român și subordonare
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
și dominație (care operează atât de perfect în lumea animală, dar transformate de om în vicii) aveau să conducă umanitatea pe drumul zbuciumatei sale istorii. Nici biserica, atât de admirabil concepută de Hristos, nu a fost ocolită de urmările acestor patimi care s-au manifestat din plin chiar în sânul ei, conducând în final la fărâmițarea ei. Este un adevăr pe care Paulescu îl relevă cu toată convingerea și amărăciunea. Constată cu tristețe, de asemenea, că una din barierele (tot de
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
care Hristos și biserica sa, nu numai că le-a cunoscut, dar le-a și condamnat, mai ales la cei ce slujesc altarul. În opere ca: „Sinagoga și Biserica față cu pacificarea Omenirii”, „Spitalul Coranul, Cahalul și Francmasoneria”, „Cele 4 patimi și remediile lor”, „Noțiunile de Suflet și Dumnezeu în Fiziologie”, numeroasele articole publicate în revista «Apărarea Națională» Paulescu își expune, uneori cu accente destul de acute (mai ales după 123), crezul său social, religios și naționalist. Este considerat fondatorul naționalismului creștin
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
importante ale ecuației: spitalul, bolnavul și medicul. Sub această formă reușește să creioneze, de o manieră magistrală, spiritul care trebuie să domnească într-un spital printre slujitorii medicinii atunci când spune studenților săi; „când veți intra în spital dezbrăcați-vă de patimile de cupiditate și orgoliu, lepădați-vă și de trândăvie și dați-vă cu totul bolnavilor, cărora să le fiți recunoscători dacă îngrijindu-i vă vor permite să vă instruiți’. În îngrijirea bolnavului medicul ar trebui să urmeze cu rigurozitate preceptele
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
pe care medicina o impune celor ce o exercită?". Prin profesia sa medicul devine prietenul și chiar confidentul celor ce suferă - bogați sau săraci, tineri sau bătrâni, prieteni sau dușmani. Ba mai mult, prin cunoașterea instinctelor și, prin urmare, a patimilor (care nu sunt altceva decât devierea instinctelor), prin viu grai și prin exemplu personal, medicul poate să lumineze omenirea, să-i îndrume educația socială care combate aceste patimi, adică să răspândească principiile adevăratei morale științifice. Și încheia enunțând unul din
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
sau dușmani. Ba mai mult, prin cunoașterea instinctelor și, prin urmare, a patimilor (care nu sunt altceva decât devierea instinctelor), prin viu grai și prin exemplu personal, medicul poate să lumineze omenirea, să-i îndrume educația socială care combate aceste patimi, adică să răspândească principiile adevăratei morale științifice. Și încheia enunțând unul din principiile hipocratice care spune: “Scopul final al medicinii nu este numai să vindece sau să prevină boala, ci încă să perfecționeze pe oameni și să-i facă mai
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]