8,224 matches
-
trâmbițe sau purtând în brațe suflete; puțin mai jos, două reprezentări circulare ilustrează, una - Cele patru vânturi dezlănțuiteși animalele înapoind trupurile oamenilor pentru judecată, iar cealaltă - Învierea morților. Pe pereții de nord și sud sunt înfățișate cetele celor drepți (împărați, patriarhi, sihaștri, călugări, mucenici și mucenițe) și neamurile păcătoșilor, în costume pitorești (evrei, turci, tătari, "arapi" și țigani), îndreptându-se spre scaunul judecății. Iadul descris în amănunțime se prelungește până la jumătatea peretelui nordic, unde apare capul de reptilă al monstrului Leviathan
Biserica de lemn din Poienile Izei () [Corola-website/Science/310273_a_311602]
-
aveți dragoste față de credincioșii voștri, să-i îndrumați, să-i cercetați, să îi mângâiați și să fiți sinceri cu dânșii, căci numai așa vă veți numi, cum a zis Mântuitorul, «lumină lumii și sarea pământului» [Matei 5, 13-14]”. La inspirația patriarhului Justinian Marină s-a ocupat de buna desfășurare a activității de învățământ din seminariile monahale de la Neamț, Agapia și Văratec, dar și a școlilor monahale, care în 1955 aveau 371 de cursanți. Tot pentru monahism mitropolitul Sebastian Rusan a urmărit
Sebastian Rusan () [Corola-website/Science/310304_a_311633]
-
din seminariile monahale de la Neamț, Agapia și Văratec, dar și a școlilor monahale, care în 1955 aveau 371 de cursanți. Tot pentru monahism mitropolitul Sebastian Rusan a urmărit îndeaproape acomodarea vieții monahale la noile realități politice, prin organizarea, inițiată de Patriarh, a atelierelor din mănăstiri, dar și prin urmărirea de către monahi a unei intense vieți duhovnicești. Din punct de vedere cultural a căutat să-și aducă în jurul său oamenii de cultură din eparhie și a inițiat un vast program de reabilitate
Sebastian Rusan () [Corola-website/Science/310304_a_311633]
-
a inițiat un vast program de reabilitate a bisericilor atinse de ultimul război mondial. Începând cu anul 1952, va trece la executarea lucrărilor de restaurare și conservare a mai multor monumente bisericești. Moare la 15 septembrie 1956. La fel ca Patriarhul Justinian, a avut o atitudine ambivalenta față de regimul comunist, fapt ce i-a adus reproșuri din partea exilului românesc.
Sebastian Rusan () [Corola-website/Science/310304_a_311633]
-
La data de 22 august 1948, printr-un ordin al Regiunii a III-a Militară Cluj, au fost desființate Episcopia Armatei și Inspectoratul Clerului Militar, iar preoții militari au fost trecuți în rezervă. Episcopul Părtenie a fost numit de către noul patriarh Justinian Marină în funcțiile de profesor și director al Seminarului Monahal din Mănăstirea Neamț (1948-1949), apoi în cea de vicar patriarhal (aprilie 1949 - martie 1950) La 12 martie 1950, PS Părtenie Ciopron a fost numit că stareț al Mănăstirii "Sf.
Partenie Ciopron () [Corola-website/Science/310309_a_311638]
-
stareț al Mănăstirii "Sf. Ioan cel Nou" de la Suceava. În perioada cât a condus mănăstirea din Suceava, a fost delegat de mitropolitul Sebastian Rusan să-l reprezinte la hramuri, praznice împărătești sau sfințiri de biserici. De asemenea, în perioada 1956-1957, patriarhul Justinian Marină i-a propus să candideze la posturile de episcop al Clujului sau de mitropolit al Ardealului, dar PS Părtenie a refuzat pe motivuzl că nu cunoaște problemele religioase din aceste eparhii. Dată fiind activitatea sa din timpul războiului
Partenie Ciopron () [Corola-website/Science/310309_a_311638]
-
că episcopul ""are o serie de manifestări ostile împotriva regimului și întreține legături cu unele elemente suspecte"", fiind considerat ""un element reacționar"" . La 16 decembrie 1961, după alegerea PS Teofil Herineanu a episcop al Clujului, PS Părtenie a acceptat propunerea patriarhului Justinian Marină de a fi numit că locțiitor de episcop al Românului și Hușilor. Este ales că episcop eparhiot la 18 februarie 1962 și apoi înscăunat la la 4 martie 1962 . În iunie 1963, PS Părtenie a făcut parte din
Partenie Ciopron () [Corola-website/Science/310309_a_311638]
-
politic al Poloniei făcea presiuni pentru o separare administrativă a Bisericii Ortodoxe Poloneze de Biserica Ortodoxă Rusă, a fost convocat un sinod în Varșovia în anul 1922 care a proclamat autocefalia Bisericii Ortodoxe Poloneze. Cu toate că autocefalia a fost confirmată de către patriarhul ecumenic Constantin al VI-lea în anul 1924, patriarhatul moscovit a privit aceasta ca pe un amestec în treburile interne și a refuzat să recunoască autocefalia Bisericii Ortodoxe Poloneze. Viața Bisericii Ortodoxe Poloneze din perioada interbelică a fost impregnată de
Biserica Ortodoxă Poloneză () [Corola-website/Science/310333_a_311662]
-
moscovit. După preluare puterii de către comuniști în anul 1948 mitropolitul ortodox al Varșoviei a fost depus pentru atitudinea sa anticomunistă. În același an, la rugămintea sinodului de la Varșovia controlat de către comuniști, Patriarhia Moscovei declară autocefalia Bisericii Ortodoxe Poloneze acordată de către Patriarhul Constantinopolului în 1924 ca fiind nulă și fără valoare juridică și publică un statut al propriu privina autocefalia Bisericii Ortodoxe Poloneze. Cu toate aceste scaunul episcopal al Varșoviei rămâne vacant până în 1951 când Moscova numește mitropolit pe arhiepiscopul de Liov
Biserica Ortodoxă Poloneză () [Corola-website/Science/310333_a_311662]
-
1934, devine membru PNȚ, pentru ca în 1938 să se înscrie în Partidul Socialist Țărănesc, condus de Mihai Ralea. Ca ziarist, a lucrat la publicațiile "Adevărul", "Dimineața", "Cuvântul liber", "Dreptatea" etc. În 1938, , împreună cu Mihail Sadoveanu și preotul Ioan Marina (viitorul patriarh Justinian), a înființat revista "Muncă și Bunăvoie", care includea o pagină bisericească intitulată "Pentru suflet". După 1944, s-a apropiat de comuniști, intrând în Frontul Plugarilor, conducând și oficiosul acestui partid. Octav Livezeanu a fost ministru al artelor (19 august
Octav Livezeanu () [Corola-website/Science/309061_a_310390]
-
clasificare PH-II-a-A-16691. În ziarul "Tribuna Poporului", anul VII, nr 99, 17 iunie 1903, ce apărea la Arad, se publica următoarea informație: Mănăstirea Sinaia a fost zidită la 1695 de marele spătar Mihai Cantacuzino, fiul postelnicului Constantin, și numită de Dositei, Patriarhul Ierusalimulul, „Mănăstirea Buceagul”. Numirea de Sinaia a dat-o mănăstirei spătarul Cantacuzino, după cum se vede din „actul de fondațiune”: Pentru pelerinii care vin să viziteze "Perla Carpaților", stațiunea montană Sinaia, cel puțin trei obiective merită întreaga atenție: Munții Bucegi, Castelul
Mănăstirea Sinaia () [Corola-website/Science/309116_a_310445]
-
dacă în timpul celor șase semestre, vor obține minimum 60 de credite, urmînd și cursuri ale facultăților de profil la Universitatea din București. Printre mari personalități care au predat sau care s-au format aici se poate menționa Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist (născut, Toader Arăpașu). Facultatea are următoarele catedre: Domenii de licență: Teologie. Specializări: Teologie Ortodoxă Pastorală (ZI), Teologie Ortodoxă Didactică (ZI), Teologie Socială (ZI), Artă Sacră (ZI). Posibilități de încadrare: Pentru mai multe detalii, sepoate accesa pagina Facultății de Teologie
Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din București () [Corola-website/Science/309248_a_310577]
-
-l numească acolo, dar fără succes, deoarece Consiliul bisericii nu-l dorea. În perioada 1968-1971 la Biserica Bărboi s-au executat unele lucrări de protecție. Cutremurul din 4 martie 1977 a produs avarii acestei biserici. În anii 1980-1988, prin grija patriarhului Teoctist Arăpașu, fost mitropolit al Moldovei și Sucevei, s-au efectuat lucrări de consolidare și restaurare a lăcașului de cult, cu fonduri acordate de Mitropolia Moldovei și Sucevei și cu sprijinul tehnic al autorităților de stat. Cu acest prilej, a
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
pictura murală interioară, catapeteasma și vechile jilțuri, s-au consolidat și restaurat turnul-clopotniță, clădirea fostei egumenii, zidul de incintă și casa de ape. În acea vreme, paroh era preotul Constantin Andrei. Biserica a fost resfințită la 27 noiembrie 1988 de către patriarhul Teoctist, înconjurat de un sobor de preoți din Iași. Atunci s-a amplasat o nouă pisanie pe peretele exterior vestic, în stânga jos a intrării, cu următorul conținut: Această biserică ctitorită de vornicul Ursu Bărboi între anii 1613-1615 a fost refăcută
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
conținut: Această biserică ctitorită de vornicul Ursu Bărboi între anii 1613-1615 a fost refăcută în curgerea timpului așa cum se vede de logofătul Dimitrie Sturza între anii 1841-1844. Zguduită de cutremure și îndeosebi de cel din 4 martie 1977 Prea Fericitul Patriarh Teoctist ca Arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei și Sucevei a inițiat importante lucrări de consolidare și restaurare arhitectonice și de curățire a întregii picturi interioare a catapetesmei și mobilierului. Lucrările s-au executat între anii 1980-1988 cu fondurile
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
întregii picturi interioare a catapetesmei și mobilierului. Lucrările s-au executat între anii 1980-1988 cu fondurile primite din partea Mitropoliei. Lăudat fie Dumnezeu cel în Treime închinat."" În interiorul bisericii, pe peretele sudic al naosului, este afișat actul de sfințire semnat de patriarhul Teoctist. Fiind ctitorie boierească, Biserica Bărboi a fost folosită și ca necropolă. În partea dreaptă a pronaosului bisericii se află mormântul lui Ioniță Sandu Sturdza (1762-1842), domnitor al Principatului Moldovei între 1 iulie 1822 - 23 aprilie 1828, primul domn pământean
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
care vreau să-l asculte". AD MEMORIAM"". După desființarea cimitirului existent în jurul bisericii, unele oseminte au fost așezate sub pardoseala lăcașului de cult. În cimitirul Mănăstirii Bărboi a fost înmormântat și Nicolae Kerameus, învățat grec venit în Moldova în delegația patriarhului Nectarie al Ierusalimului (1660-1669). El studiase medicina și filozofia la Veneția, ca elev al lui Prohoros și fusese profesor la Constantinopol, printre elevii săi numărându-se și viitorul patriarh Dosithei Notaras. Nicolae Iorga presupune că Nicolae Kerameus ar fi predat
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
înmormântat și Nicolae Kerameus, învățat grec venit în Moldova în delegația patriarhului Nectarie al Ierusalimului (1660-1669). El studiase medicina și filozofia la Veneția, ca elev al lui Prohoros și fusese profesor la Constantinopol, printre elevii săi numărându-se și viitorul patriarh Dosithei Notaras. Nicolae Iorga presupune că Nicolae Kerameus ar fi predat ca profesor la Școala de la Sf. Sava, unde se preda în limba greacă. A murit pe la 1672 și a fost înmormântat la Mănăstirea Bărboi, căreia îi dăruise biblioteca sa
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
partea cea mai mare a provinciei Iliria, partea sudică, a revenit în sfera de influență a Imperiului Roman de Răsărit și a Bisericii din Constantinopol, chiar dacă mitropolitul Durrës-ului a rămas în mod oficial subordonat canonic până în secolul al VIII-lea patriarhului Romei. În acea perioadă, liturghia în Iliria era impregnată de ritul bizantin. Doar în partea nordică, respectiv în Praevalitana, influența romană era mai mare, și de aceea această zonă a fost cea care, mai târziu, a intrat în subordinea arhiepiscopiei
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
și de aceea această zonă a fost cea care, mai târziu, a intrat în subordinea arhiepiscopiei din Bar (astăzi în Muntenegru). În plină criză iconoclastă, în anul 731, împăratul iconoclast Leon al III-lea a subordonat canonic mitropolia din Durrës patriarhului din Constantinopol. În perioada domniei lui Leon al VI-lea (886 - 912) sunt menționate în izvoarele bizantine 15 scaune episcopale care depindeau de mitropolia din Durrës. În 927 este recunoscut patriarhatul bulgar de către administrația imperială bizantină; prin această recunoaștere majoritatea
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
Kolonia, Deabolis (Devoll) și Selasphoro (Sevdas). Prin aceasta s-a întărit poziția Bisericii Ortodoxe în regiunile Korça și Moscopole (albaneză "Voskopojë", "Voskopoja"). După ce sultanul a retras autocefalia arhiepiscopiei din Ohrid, în 1766, ortodocșii albanezi au revenit sub jurisdicția canonică a patriarhului ecumenic. Creștinii ortodocși de pe teritoriul statului albanez de astăzi erau în secolul al XIX-lea strâns legați de Biserica Ortodoxă Greacă. Clerul era în majoritate grec. Spre deosebire de musulmanii sau catolicii din regiune, între ortodocșii de acolo existau numeroase minorități naționale
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
declarat autocefală iar arhimandritul Visarion Iuvani a fost declarat mitropolit. Numeroși preoți greci și diverși reprezentanți ai Patriarhiei Ecumenice au fost expulzați din Albania după ce Patriarhia Ecumenică a suspendat toți episcopii albanezi inițiatori ai proclamării autocefaliei. Abia în 1937, prin patriarhul Veniamin, independența i-a fost recunoscută. În același an a fost înființat un seminar teologic la Korça. Administrația militară italiană care a condus Albania în perioada celui de al doilea război mondial a încercat să-i convingă pe ierarhii Bisericii
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
iar Kosma Qirjo a fost sfințit pentru episcopia din Apollonia. Acești trei episcopi, împreună cu arhiepiscopul Anastasios Yannoulatos au alcătuit Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Albania. În noiembrie 1998 Biserica Ortodoxă din Albania este vizitată oficial pentru prima oară de patriarhul ecumenic Bartolomeu, care a cercetat personal fiecare eparhie. În 2006 au fost hirotoniți încă trei episcopi albanezi: Dhimitri Sinaiti pentru episcopia din Gjirokastra, Nikolla Hyka ca urmaș al episcopului Kosma Qirjo din Apollonia (decedat în 2000), și Andon Merdani ca
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
și înlocuită cu școala cu limba de predare română. Separarea ierarhică a ortodocșilor români din Banat și Ungaria de Mitropolia Sârbă de la Carloviț s-a înfăptuit prin efortul lui Andrei Șaguna, susținut de politicienii Andrei Mocioni și Vincențiu Babeș. Moartea patriarhului sârb Rajacici, survenită la 13 decembrie 1861, a constituit ocazia pentru declanșarea acțiunii de separare. Andrei Mocioni a propus ca românii să nu participe la actul alegerii noului ierarh, pentru a nu da posibilitatea noului patriarh să-și aroge supremația
Arhiepiscopia Aradului () [Corola-website/Science/310622_a_311951]
-
și Vincențiu Babeș. Moartea patriarhului sârb Rajacici, survenită la 13 decembrie 1861, a constituit ocazia pentru declanșarea acțiunii de separare. Andrei Mocioni a propus ca românii să nu participe la actul alegerii noului ierarh, pentru a nu da posibilitatea noului patriarh să-și aroge supremația și asupra românilor ortodocși din Banat și Ungaria. Propunerea lui Mocioni a fost adoptată ca decizie generală la conferința românilor bănățeni, care a avut loc la Timișoara în data de 21 ianuarie 1862. Cei 14 deputați
Arhiepiscopia Aradului () [Corola-website/Science/310622_a_311951]