8,421 matches
-
a coardelor în momentul apăsării clapelor. Până la începutul secolului al XV-lea, clavicordul ajungea să aibă zece coarde, fiecare dintre ele producând cel puțin două note prin atingerea coardelor în două puncte diferite pe lungimea acesteia. Un alt instrument premergător pianului a fost clavecinul, care producea sunete atunci când în urma atingerii clapelor coardele erau ciupite de pene de lemn, așa cum buricul degetelor ciupește coardele de chitară. Acesta avea însă dezavantajul de a nu permite celui care cînta să ofere dinamism muzicii. Deși
Pian () [Corola-website/Science/297164_a_298493]
-
două sute de ani, până în secolul al XVIII-lea claviatura sa ajungând până la opt octave, clavecinul a pierdut treptat teren în fața unui nou instrument numit pianoforte. În 1709, italianul Bartolomeo Cristofori din Padova, fabricant de clavecine, începea construcția primului mecanism de pian pe principiul atingerii coardelor cu ciocănele, fără ca acestea să rămână în contact cu coarda după producerea sunetului. În plus, impactul ciocănelelor putea fi controlat cu ajutorul pedalelor. Denumirea de pianoforte, menținută până în 1850, a fost dată tocmai datorită acestui principiu de
Pian () [Corola-website/Science/297164_a_298493]
-
în funcție de dorința celui care acționa clapele. Invenția lui Cristofori a fost menționată pentru prima dată în 1711, împreună cu o schiță a instrumentului, într-un document scris de către Francesco Scipione Maffei, constituind sursa de inspirație pentru prima generație de fabricanți de piane. De-a lungul vieții, Bartolomeo Cristofori a construit aproximativ douăzeci de piane, doar trei dintre acestea, care datează din anul 1720, păstrîndu-se până în zilele noastre în muzee din Europa și SUA. Instrumentul cunoaște două forme constructive distincte: Pianul cu coadă
Pian () [Corola-website/Science/297164_a_298493]
-
pentru prima dată în 1711, împreună cu o schiță a instrumentului, într-un document scris de către Francesco Scipione Maffei, constituind sursa de inspirație pentru prima generație de fabricanți de piane. De-a lungul vieții, Bartolomeo Cristofori a construit aproximativ douăzeci de piane, doar trei dintre acestea, care datează din anul 1720, păstrîndu-se până în zilele noastre în muzee din Europa și SUA. Instrumentul cunoaște două forme constructive distincte: Pianul cu coadă, în care corzile sunt dispuse pe orizontală într-o carcasă din lemn
Pian () [Corola-website/Science/297164_a_298493]
-
fabricanți de piane. De-a lungul vieții, Bartolomeo Cristofori a construit aproximativ douăzeci de piane, doar trei dintre acestea, care datează din anul 1720, păstrîndu-se până în zilele noastre în muzee din Europa și SUA. Instrumentul cunoaște două forme constructive distincte: Pianul cu coadă, în care corzile sunt dispuse pe orizontală într-o carcasă din lemn sprijinită, de obicei, pe trei picioare. Pianele cu coadă se împart, în funcție de lungime, în următoarele categorii: - "Pian cu coadă scurtă" (lungime ~140-180 cm); - "Pian cu coadă
Pian () [Corola-website/Science/297164_a_298493]
-
din anul 1720, păstrîndu-se până în zilele noastre în muzee din Europa și SUA. Instrumentul cunoaște două forme constructive distincte: Pianul cu coadă, în care corzile sunt dispuse pe orizontală într-o carcasă din lemn sprijinită, de obicei, pe trei picioare. Pianele cu coadă se împart, în funcție de lungime, în următoarele categorii: - "Pian cu coadă scurtă" (lungime ~140-180 cm); - "Pian cu coadă medie" (lungime ~180-230 cm); - "Pian cu coadă lungă" (lungime ~230-300 cm) - cele mai lungi de ~240 cm sunt piane de concert
Pian () [Corola-website/Science/297164_a_298493]
-
Europa și SUA. Instrumentul cunoaște două forme constructive distincte: Pianul cu coadă, în care corzile sunt dispuse pe orizontală într-o carcasă din lemn sprijinită, de obicei, pe trei picioare. Pianele cu coadă se împart, în funcție de lungime, în următoarele categorii: - "Pian cu coadă scurtă" (lungime ~140-180 cm); - "Pian cu coadă medie" (lungime ~180-230 cm); - "Pian cu coadă lungă" (lungime ~230-300 cm) - cele mai lungi de ~240 cm sunt piane de concert. Pianina, în care corzile și carcasa sunt dispuse în plan
Pian () [Corola-website/Science/297164_a_298493]
-
constructive distincte: Pianul cu coadă, în care corzile sunt dispuse pe orizontală într-o carcasă din lemn sprijinită, de obicei, pe trei picioare. Pianele cu coadă se împart, în funcție de lungime, în următoarele categorii: - "Pian cu coadă scurtă" (lungime ~140-180 cm); - "Pian cu coadă medie" (lungime ~180-230 cm); - "Pian cu coadă lungă" (lungime ~230-300 cm) - cele mai lungi de ~240 cm sunt piane de concert. Pianina, în care corzile și carcasa sunt dispuse în plan vertical, pentru a ocupa mai puțin spațiu
Pian () [Corola-website/Science/297164_a_298493]
-
corzile sunt dispuse pe orizontală într-o carcasă din lemn sprijinită, de obicei, pe trei picioare. Pianele cu coadă se împart, în funcție de lungime, în următoarele categorii: - "Pian cu coadă scurtă" (lungime ~140-180 cm); - "Pian cu coadă medie" (lungime ~180-230 cm); - "Pian cu coadă lungă" (lungime ~230-300 cm) - cele mai lungi de ~240 cm sunt piane de concert. Pianina, în care corzile și carcasa sunt dispuse în plan vertical, pentru a ocupa mai puțin spațiu. Poate avea înălțimi variabile. Calitatea sonoră a
Pian () [Corola-website/Science/297164_a_298493]
-
trei picioare. Pianele cu coadă se împart, în funcție de lungime, în următoarele categorii: - "Pian cu coadă scurtă" (lungime ~140-180 cm); - "Pian cu coadă medie" (lungime ~180-230 cm); - "Pian cu coadă lungă" (lungime ~230-300 cm) - cele mai lungi de ~240 cm sunt piane de concert. Pianina, în care corzile și carcasa sunt dispuse în plan vertical, pentru a ocupa mai puțin spațiu. Poate avea înălțimi variabile. Calitatea sonoră a unui pian este proporțională, de regulă, cu lungimea acestuia (respectiv înălțimea, pentru pianine), mai
Pian () [Corola-website/Science/297164_a_298493]
-
coadă lungă" (lungime ~230-300 cm) - cele mai lungi de ~240 cm sunt piane de concert. Pianina, în care corzile și carcasa sunt dispuse în plan vertical, pentru a ocupa mai puțin spațiu. Poate avea înălțimi variabile. Calitatea sonoră a unui pian este proporțională, de regulă, cu lungimea acestuia (respectiv înălțimea, pentru pianine), mai ales în ceea privește claritatea și puterea registrului grav. Aceasta se explică prin posibilitatea utilizării, în pianele cu coadă lungă, a unor corzi mai lungi și a unor
Pian () [Corola-website/Science/297164_a_298493]
-
mai puțin spațiu. Poate avea înălțimi variabile. Calitatea sonoră a unui pian este proporțională, de regulă, cu lungimea acestuia (respectiv înălțimea, pentru pianine), mai ales în ceea privește claritatea și puterea registrului grav. Aceasta se explică prin posibilitatea utilizării, în pianele cu coadă lungă, a unor corzi mai lungi și a unor plăci de rezonanță mai bine adaptate frecvențelor diferite produse de corzi. Un pian electric este un pian care produce sunete mecanice care sunt transformate în semnale electronice cu ajutorul unor
Pian () [Corola-website/Science/297164_a_298493]
-
ales în ceea privește claritatea și puterea registrului grav. Aceasta se explică prin posibilitatea utilizării, în pianele cu coadă lungă, a unor corzi mai lungi și a unor plăci de rezonanță mai bine adaptate frecvențelor diferite produse de corzi. Un pian electric este un pian care produce sunete mecanice care sunt transformate în semnale electronice cu ajutorul unor doze electromagnetice. Spre deosebire de sintetizator, pianul electric nu este un instrument electronic ci unul electromecanic. Primele piane electrice au fost inventate la sfârșitul anilor 1920
Pian () [Corola-website/Science/297164_a_298493]
-
claritatea și puterea registrului grav. Aceasta se explică prin posibilitatea utilizării, în pianele cu coadă lungă, a unor corzi mai lungi și a unor plăci de rezonanță mai bine adaptate frecvențelor diferite produse de corzi. Un pian electric este un pian care produce sunete mecanice care sunt transformate în semnale electronice cu ajutorul unor doze electromagnetice. Spre deosebire de sintetizator, pianul electric nu este un instrument electronic ci unul electromecanic. Primele piane electrice au fost inventate la sfârșitul anilor 1920. Printre cele mai cunoscute
Pian () [Corola-website/Science/297164_a_298493]
-
unor corzi mai lungi și a unor plăci de rezonanță mai bine adaptate frecvențelor diferite produse de corzi. Un pian electric este un pian care produce sunete mecanice care sunt transformate în semnale electronice cu ajutorul unor doze electromagnetice. Spre deosebire de sintetizator, pianul electric nu este un instrument electronic ci unul electromecanic. Primele piane electrice au fost inventate la sfârșitul anilor 1920. Printre cele mai cunoscute firme producătoare de piane sunt Steinway and Sons (SUA și Germania), C. Bechstein (Germania), Blüthner(Germania), Bösendorfer
Pian () [Corola-website/Science/297164_a_298493]
-
bine adaptate frecvențelor diferite produse de corzi. Un pian electric este un pian care produce sunete mecanice care sunt transformate în semnale electronice cu ajutorul unor doze electromagnetice. Spre deosebire de sintetizator, pianul electric nu este un instrument electronic ci unul electromecanic. Primele piane electrice au fost inventate la sfârșitul anilor 1920. Printre cele mai cunoscute firme producătoare de piane sunt Steinway and Sons (SUA și Germania), C. Bechstein (Germania), Blüthner(Germania), Bösendorfer (Austria), Yamaha (Japonia), Kawai (Japonia), Petrof (Cehia).
Pian () [Corola-website/Science/297164_a_298493]
-
mecanice care sunt transformate în semnale electronice cu ajutorul unor doze electromagnetice. Spre deosebire de sintetizator, pianul electric nu este un instrument electronic ci unul electromecanic. Primele piane electrice au fost inventate la sfârșitul anilor 1920. Printre cele mai cunoscute firme producătoare de piane sunt Steinway and Sons (SUA și Germania), C. Bechstein (Germania), Blüthner(Germania), Bösendorfer (Austria), Yamaha (Japonia), Kawai (Japonia), Petrof (Cehia).
Pian () [Corola-website/Science/297164_a_298493]
-
din Zulia este, de asemenea, un stil popular de cântec, în general interpretată în timpul Crăciunului. Dansul național venezuelan este "joropo". Merengue, cumbia și salsa se dansează în toată țara de tineri și bătrâni. Teresa Carreño a fost o virtuoză a pianului din secolul al IXX-lea, celebră pe plan mondial. În ultimii ani muzica clasică a avut succese remarcabile. Orchestra de Tineret Simon Bolivar, sub bagheta dirijorului său principalul Gustavo Dudamel, a găzduit o serie de spectacole în numeroase săli de
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]
-
înregistrările ei cu piese de Mozart. Mulți o consideră cea mai bună interpretă a lui Mozart din epocă. Este cunoscută pentru interpretările din Beethoven, Schumann și Scarlatti. Numele ei este păstrat viu de unul din cele mai mari concursuri de pian din lume, Concursul International de Pian , din Vevey, Elveția. Născută în România într-o familie de evrei (sefarzi) români, este nevoită, în situația regimului fascist românesc, să se refugieze în 1940 în Franța, de unde datorită persecuțiilor rasiale, în 1942 se
Clara Haskil () [Corola-website/Science/297427_a_298756]
-
Mulți o consideră cea mai bună interpretă a lui Mozart din epocă. Este cunoscută pentru interpretările din Beethoven, Schumann și Scarlatti. Numele ei este păstrat viu de unul din cele mai mari concursuri de pian din lume, Concursul International de Pian , din Vevey, Elveția. Născută în România într-o familie de evrei (sefarzi) români, este nevoită, în situația regimului fascist românesc, să se refugieze în 1940 în Franța, de unde datorită persecuțiilor rasiale, în 1942 se refugiază în Elveția, la Vevey, unde
Clara Haskil () [Corola-website/Science/297427_a_298756]
-
la Vevey, unde a fost naturalizată ca elvețiană. Datorită legilor discriminatorii ale României acelor vremi, Clara Haskil nu a avut dreptul, ca și alți nenumărați români de origine ebraică, cu toate că era născută în România, la cetățenia română. Primele noțiuni de pian le primește de la mama ei. Avea talent nativ, învățând ușor după ureche. La vârsta de 5 ani cântă în fața Reginei Elisabeta a României. La vârsta de 7 ani pleacă la Viena, unde ia lecții de pian cu Richard Robert. Face
Clara Haskil () [Corola-website/Science/297427_a_298756]
-
română. Primele noțiuni de pian le primește de la mama ei. Avea talent nativ, învățând ușor după ureche. La vârsta de 5 ani cântă în fața Reginei Elisabeta a României. La vârsta de 7 ani pleacă la Viena, unde ia lecții de pian cu Richard Robert. Face progrese rapide și în 1905 - la vârsta de 10 ani - dă primul ei recital public cu lucrări diferite din creația marilor compozitori, pe care le execută fără partitură. În același an se înscrie la Conservatorul din
Clara Haskil () [Corola-website/Science/297427_a_298756]
-
de interpretare dar, din nefericire, este silită să-și întrerupă activitatea pentru mai mulți ani, fiind imobilizată în ghips din cauza unei boli a coloanei vertebrale. Abia în 1921 este în măsură să reapară în public ca solistă în recitaluri de pian sau concerte orchestrale, ori însoțind muzicieni prestigioși ca George Enescu, Pablo Casals, Eugène Ysaye, Dinu Lipatti. Intervine o nouă întrerupere de activitate datorită unei tumori a nervului optic, care a trebuit să fie operată. Refugiată în 1940 de teama nazismului
Clara Haskil () [Corola-website/Science/297427_a_298756]
-
după numeroase peregrinări datorate persecuțiilor rasiale, în 1942 reușește să părăsească și Franța și să se stabilească în Elveția, la Vevey. Adevărata consacrare cu succese răsunătoare o cunoaște după Al Doilea Război Mondial, când Clara Haskil apare interpretând concerte de pian cu cele mai renumite orchestre, sub bagheta unor dirijori vestiți ca Leopold Stokowski sau Thomas Beecham, Sergiu Celibidache sau în duo cu celebri instrumentiști. Datorită interpretării excepționale a muzicii lui Wolfgang Amadeus Mozart este solicitată în repetate rânduri să participe
Clara Haskil () [Corola-website/Science/297427_a_298756]
-
a muzicii lui Wolfgang Amadeus Mozart este solicitată în repetate rânduri să participe la Festivalurile Muzicale din Salzburg, unde la 27 ianuarie 1956, cu prilejul aniversării a 200 de ani de la nașterea marelui compozitor, interpretează cu mult succes Concertul pentru pian și orchestră Nr. 20 în Re minor. Contemporanii au admirat la modul superlativ arta și calitatea umană a Clarei Haskil. Cînd Clara se așeza la pian, "muzica se materializa venind parcă de nicăieri. Brațul ei părea să alunece peste claviatură
Clara Haskil () [Corola-website/Science/297427_a_298756]