7,756 matches
-
curte Că doar îmi vei ieși-nainte, Dar atunci într-o clipală Mă cuprinse - o amețeală, Era să caz de pe scară Inima arzând de foc și pară - Apoi este cu putință De-a mai trăi cuconiță? Nu e păcat să piei Așa tânăr holtei? Doftore, sufletul meu, Scoală-mă din astă boală. Nu pot, frate, să te scol Că ți-e boala de amor. Tot se-ntîmpla vreodată De te zăream prin ogradă, Unde te văz sara prin casă Îmi pai făclie
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
În inimă-mi este Răul făr de veste. Întreb. De ce să fii iubit În gânduri risipit? Răsp. De voi mi ie teamă, Vă spui voi dați seamă, Să nu cutezați Suspinul să-mi furați. Ah, cuget putere, Când mințile-mi piere, Uită că mă vrea Cu moarte mai grea Pe mine să piarză, Pe voi să vă arză. No. 25 Acum orice ceas și ori ce minut Asupra mea vrăjmaș s-au făcut, Cum voi putea de a mă bucura Când
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
un final, nu-i mai rămâne decât isteria mărturisirii, scuza fără sfârșit care să amestece în ea jignirea și amărăciunea de care va fi acuzat. * Augustin (sfântul), care nu se sfiește să susțină următoarele: „Dacă speța omenească ar trebui să piară și dacă ar exista posibilitatea să fie salvată printr-o minciună, mai bine să ne abținem să proferăm această minciună, iar neamul omenesc să fie lăsat să piară. Dacă, mințind, îl poți împiedica pe semenul tău să păcătuiască, mai bine
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
nu se sfiește să susțină următoarele: „Dacă speța omenească ar trebui să piară și dacă ar exista posibilitatea să fie salvată printr-o minciună, mai bine să ne abținem să proferăm această minciună, iar neamul omenesc să fie lăsat să piară. Dacă, mințind, îl poți împiedica pe semenul tău să păcătuiască, mai bine îl lași să păcătuiască decât să minți. Chiar și atunci când prin minciună l-ai putea împiedica pe semenul tău de la pedeapsa veșnică, mai bine îl lași să piară
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
piară. Dacă, mințind, îl poți împiedica pe semenul tău să păcătuiască, mai bine îl lași să păcătuiască decât să minți. Chiar și atunci când prin minciună l-ai putea împiedica pe semenul tău de la pedeapsa veșnică, mai bine îl lași să piară decât să îl salvezi trecând peste adevăr.“ Când iubești într-atâta delirul funebru, care adevăr? * După ce vom dispărea ca specie, va fi imperativ necesar ca cei ce vor veni după noi să nu mai aibă nevoie de haine, de lemn
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
simbolic al trecerii prin viață. Fiecare ține să acumuleze un capital, material sau cultural, care să lase lumea ceva mai săracă. Un fel de răzbunare subliminală ne împinge să o sărăcim cu viclenia celui care știe că este condamnat să piară și nu poate înghiți această nedreptate. Iluzia veșniciei trece prin fatalitatea împlinirii personale, iar eternul infern pentru om va fi sărăcia. * Împăratul avea nevoie de stabilitate, politica lui subtilă era aceea de a potoli sălbăticia maselor, care se sfâșiau între
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
al durerii. * Deși te învață muțenia, ratarea provoacă urletul tuturor celulelor din tine, urletul de groază că li se vor interzice alergarea și reproducerea, că vor fi strivite de cerul flasc al unui trup libidinos de neputință și că vor pieri din cauza unei lașități pe care nu o cunosc și care le-a îmbolnăvit zeul de o iubire fără speranță, batjocoritoare. * Pretutindeni vocea unui cler care îl ferește pe Dumnezeu de oameni, cerșind ocrotirea în fața iminenței. * Niciodată viața nu este mai
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Iulia Adalmina Medeleanu Floare, floare de pădure, Frântă de atâta ploaie, Ofilită, arsă-n gânduri, Floare,floare de pădure... Câine, câine alb și slobod, Frigul mi te-a prins în gheare Și-ai pierit, fără să urli, Câine, câine alb și slobod... Aripi, aripi de țărână, Visuri sub călcâi strivite... Strigăt ultim către oameni Aripi, aripi de țărână...
Așa sunt eu by Iulia Adalmina Medeleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/332_a_613]
-
bondoc și gras. Sub maxilar i se întindea o a doua bărbie și până și mâinile îi căpătaseră moliciunea și grosimea pe care le asociezi în mod normal cu ideea de instalator între două vârste. Era o priveliște tristă. Strălucirea pierise din ochii nepotului meu și întreaga lui ființă lăsa să se vadă înfrângerea. După ce clienta a terminat de plătit, m-am strecurat pe locul proaspăt eliberat, am pus mâinile pe tejghea și m-am aplecat înainte. În clipa aceea, Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
orice îndoială: acum sunt vii zece oameni care nu au fost vii până acum. Bucurați-vă!“ Și apoi, strângând tare brațele balansoarului în timp ce accelera ritmul legănării, își privea tatăl în ochi și striga: „Jeliți! Jeliți pentru cei zece care au pierit. Jeliți pentru cei zece ale căror vieți s-au dus, care își încep călătoria în marele necunoscut. Jeliți neîncetat pentru cei morți. Jeliți pentru oamenii, bărbați și femei, care au fost buni. Jeliți pentru oamenii, bărbați și femei, care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de care am avut parte nu demult, de la un specialist de top în industrie alimentară, care mi-a explicat cu lux de amănunte cam în ce măsură se întîlnesc mezelurile noastre cu carnea. Dar mai bine nu vă spun... Cum însă orice piere trebuie și să renască, așa și cu porcul. Dacă trebuie să renunțăm la crescutul porcului în gospodării, s-au umplut tîrgurile „tradiționale” de porcării „ca la mama acasă”. Dacă țăranii noștri au plecat să lucreze în străinătate, porcăriile le-au
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
public ? E greu de spus, dar în mod cert are ceva de-a face cu îndelungata și neisprăvita transformare a societăților noastre țărănești într-o națiune modernă. Dar ce ? În comunitățile sătești, oamenii trebuiau să cîștige, minimal, cu toții, pentru că altfel piereau cu toții. De aceea, toate presupuneau sisteme foarte simple și eficiente de întrajutorare, de dar și contra-dar, adică de strategii winăwin, producătoare de bunuri comunitare. Decît să-mi păzesc eu vacile de tine și tu de mine, mai bine plătim împreună
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
derivă „neamurile vechi” ale comunității dintr-un număr variabil de „întemeietori”. Între această origine mitică și prezent nu se mai interpune apoi decît amintirea bunicilor și, eventual, a străbunicilor. Moștenirile se pierd și ele după cel mult două-trei generații sau pier pur și simplu în vremuri de băjenie. La ei, familiile aristocratice au o durată ce poate fi marcată cu precizie de-a lungul multor secole, trasînd o istorie genealogică neîntreruptă, transmisă prin ștafeta primilor născuți și înscrisă adesea în piatra
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
sectoare publice, unități antreprenoriale eficiente pe piața generală. Modelul de succes al întreprinderii post-industriale trebuie transferat ca atare și în domeniul învățămîntului, care nu-și mai poate permite naiva sa autonomie academică. El este liber doar să cîștige sau să piară, ca orice altă întreprindere în acest darwinism al competențelor de piață. E atît de simplu !... Pentru ca acest lucru să se întîmple, universitățile trebuie să treacă mai întîi printr-o criză - adică să li se limiteze drastic finanțarea publică, pe motive
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de corturile veleitarilor. Dumnezeu a turnat în artiști nemărginiri de gând și de simțire. Ca scriitor, fă - l pe cititor să te înjure ! Altfel, nu te mai ține minte. Scrie numai când vei fi convins că, fără cartea ta, va pieri lumea. Numai creația mai poate reabilita statutul depreciat al muncii. Scrisul este o încercare de exorcizare a magmei lăuntrice. De regulă, premiile sunt instrumente mediatice. Care nu prea au legătură cu arta. Arta ar mai putea destrăma fibra egoismului din
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în joacă, dar acum, nu-i veneau în minte decât niște versuri schilodite, învățate aiurea cu mult timp în urmă: "A fost un vis misterios / Și blând din cale-afară / Și prea a fost de tot frumos / C-a trebuit să piară", și în loc de Bidaru Costică, a semnat "Studentul". Așa arăta extemporalul pseudo studentului îndrăgostit. În săptămâna respectivă a lipsit de la orele de matematică, însă s-a legat cu jurământ că pe viitor, ca să evite total probabilitatea de a cădea în propria
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
care, nu lăsa loc pentru altă alternativă. Din acest motiv, rolul fiecăruia avea importanță. Forța brută și feroce trebuia învinsă prin inteligență și prin superioritate numerică. Ori ei, ori namila. Ori o vor atrage într-o cursă, unde trebuia să piară tocmai datorită lăcomiei și nesăbuinței de care dădea dovadă, oferind prin aceasta hrană pentru întreaga comunitate, ori întreaga lor comunitate va muri de foame sau devorați pe rând, unul câte unul. O femeie mai iute în mișcări, pentru câteva secunde
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de cremene în mână hotărât să facă ceva pentru a stăvili lăcomia fiarei. Poate ar fi făcut-o, dacă vântul nu i-ar fi luat șapca. Acum însă, în situația în care se afla, nu mai avea nici un farmec. Îi pierise cheful, buna dispoziție și speranța. Și totuși, instinctul reacționă spontan, ca un cartuș uitat pe țeava unei arme vechi, ruginite de vreme, care țâșnește exact, când nimeni nu se așteaptă: Tovarășul Secretar?... fără să gândească, cu pupilele mărite și gura
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu miros de busuioc. Întâi cu fața la răsărit, trebuia să guste din licoarea călduță de patru ori, din patru părți diferite ale ibricului, de fiecare dată cu fața la alt punct cardinal și să rostească solemn: "Satana și tot răul din mine să piară sau să se întoarcă de unde a venit!" după care urma semnul crucii. După ce Tușa Finlandia a descântat-o de deochi, tot nu se simțea mai bine, ci din ce în ce mai rău. Proprietăreasa, la care locuia cu chirie, care ținea la ea ca
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
norocul să le vezi când ard... Dovadă că au umblat hoți pe acele meleaguri. Să știi cucoani, că hoții nu pun niciodată banii de aur și argint la „bangă“, hoții îngroapă totdeauna banii într-un loc ascuns ș‟apoi, după ce pier ei, cum li-i soarta, rămâne comoara în tainiță, până ce-i vine vremea sa ardă. ...Comoara se îngroapă la rădăcină de copac, ori într-un cotlon, sub o piatră... atâta știam... Dar, când comoara o pus stăpânire pe gândul meu
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o încleștare purificatoare, încât sărutul ținu o secundă, sau un șir de veacuri - nu-și dădeau seama. Sufletul copilei rătăci un oarecare răstimp în neant, după care coborî înapoi în pieptu-i rotund și molatic, iar înlănțuirea unitară a buzelor lor pieri... Speriată de ceea ce tocmai făcuse, șiroaie de lacrimi începură a se scurge de pe obrajii fragezi de floare primăvăratică ai fetei, în spatele cărora pendulau sentimente prea amestecate, cu neputință de deslușit. Într-o clipă, fata o luă repede la fugă și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ajunge obiectul obsesiei tale. De aceea, de multe ori, el se așeza la masa de lucru exact de cum se trezea din somn și se scula din pat, adică nespălat, nepieptănat, fiindcă nu-și putea îngădui imprudența de a lăsa săi piară puseurile inspirației, căci inspirația este întotdeauna alunecoasă, nestatornică și trecătoare. În astfel de momente, nu mai simțea nimic altceva, decât cadența agitată a respirației sale, pusă în acord deplin cu tulburarea-i creatoare, ce o avea. Întruchipa tipul omului perfecționist
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cât de cât, și acest gând îl consola. Ceea ce îl nenorocea însă, era faptul că în finalul piesei, contesa de Bethlen trebuia să moară scalpată de un urs. Da. Ceea ce știa numai el cu dl. Valy. Soții Sima urmau să piară de-adevăratelea, la finalul celui de al doilea spectacol, adică după matineu, odată cu cele două personaje pe care le jucau. O treabă cam trasă de păr! Unică în istoria lumii! Lui Gerard i se părea că șeful acela din minister
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
aspect macabru pielii pergamentoase și dinților strălucitori. Erau aspre ținuturile acelea unde un om putea muri de căldură sau de frig în decurs de câteva ore și unde o cămilă căuta apă în zadar zile întregi, pentru ca dintr-o dată să piară înecată într-o dimineață. Aspre ținuturi și, totuși, Gacel nu concepea existența în nici un alt loc și nici n-ar fi schimbat setea sa, căldura sa și frigul său din întinderea fără hotare pe comoditățile oricărei alte lumi îngrădite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
2002. Oaspetele, roman, volumul I, Editura "Cartea Românească", București, 2004. Oaspetele, roman, volumul al IIlea, Editura "Universitas XXI", Iași , 2007. Mariei, lui Adrian și Tiberiu Moto: "Ucenicii sau apropiat de El, și L-au deșteptat, strigând: "Doamne, scapă-ne, că pierim!"" (Matei, 8;25) 1 Știu, Doamne, Dumnezeul meu, știu și cred că ești ființa perfectă. Mi-a argumentat asta, genial, Sfântul Augustin. Dar mai știu și ceea ce spune Cioran, că lumea aceasta zămislită de Tine trebuia să fie oricum, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]