7,848 matches
-
accentuate ale sibaritismului său. Această senzualitate, destul de obișnuită la oamenii spirituali, Îi făcea vanitatea mai puțin de nevindecat; dar aplombul său fără pereche copleșea totul: „Cine-i ăla care vă salută, Sefton?”, Îl Întrebase el pe lordul Sefton, Într-o plimbare prin oraș. Iar cel care-l salutase nu era altul decât provincialul cumsecade În casa căruia Brummell prânzise chiar În aceeași zi. A locuit la Calais mai mulți ani. Sub lustrul acestei vanități mereu În mare ținută Își ascundea Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Domnișoara e prea prințesă pentru a lupta cu sentimentele. Iar sentimentele o Încearcă puternic! Plictisul o copleșește când nu Îl găsește nicicum (pe Lauzun) În camera reginei. „Voiam să-l văd la regină sau singur, În camera mea, sau la plimbare, sau Întâmplător, sau altfel. Firește, sunt nerăbdătoare; nu pot suporta pe nimeni. Lumea mă duce la disperare...” Două sentimente se nasc din aceste simptome puternice: Întâi, hotărârea de a-i mărturisi regelui această iubire și, În al doilea rând, neconsolarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
raționale de mii de ori mai capricioase, mai ingrate decât un suveran. Iar când ajung În sfârșit la vârsta menită repausului, gustul pentru fashion, vremea eleganței s-a sfârșit pentru totdeauna. Așa se face că trăsura cu care ies la plimbare are scăriță mobilă cu mai multe trepte sau, dimpotrivă, e hodorogită precum aceea a celebrului Portal. Sunt indivizi pentru care mai există prejudecata cașmirului; iar soțiile lor poartă la gât riviere și cercei cu diamante; Însă luxul lor este Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
a devenit aproape o ramură a artei create de Gall și Lavater. Și, cu toate că În zilele noastre suntem aproape cu toții Îmbrăcați la fel, observatorului nu Îi este greu să Îl deosebească Într-o mulțime, În cadrul unei adunări, la teatru, la plimbare pe cel care locuiește În Marais, pe cel din Saint-Germain, din Cartierul Latin sau pe cel de la Chaussée-d’Antin; să facă distincția Între proletar, proprietar, consumator și producător, Între avocat și militar, Între cel care vorbește și cel care acționează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
un vin bun. Minunat, suspină el. Nici că se mai termină povestea asta... O siluetă voinică se zări înaintând cu greu pe cărare, către noi. Hugo se întoarse rapid și vocea i se înmuie. —Bill, drăguțule! Hai să facem o plimbare. Nu ne-am văzut de două zile și-ți jur că fiecare clipă fără chipul tău zâmbitor a fost o tortură pentru mine... Strecurându-și brațul pe după cel al lui Bill, care nu era deloc entuziasmat, o luă agale către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să ieșim în stradă, a trebuit să-l pun rapid la curent pe tipul de la ușa ce dădea spre scenă, care era extrem de agitat. — Hai să mergem la Angel, îi spusei eu lui Sally, gândindu-mă că până și o plimbare pe jos de câteva minute avea să ne facă bine. Soarele strălucea și, deși aerul se simțea rece, era, cel puțin, mai proaspăt decât în canal, în ciuda gazelor de eșapament de pe Pentonville Road. Am luat-o încet către Islington, pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
voiai să se facă ceva, chiar și cel mai mic lucru, blestemat erai dacă o rugai pe vreo asistentă, fără să fi cerut, în prealabil, aprobarea lui Steve care, probabil, ar fi pufnit și apoi te-ar fi trimis la plimbare cu o mișcare a mâinii, întorcându-se, pe jumătate, cu spatele pentru a-și arăta disprețul față de cerere. — Care-i treaba? spunea el grăbit. N-am timp de pierdut, timpul înseamnă bani, să știi. Sunt un om foarte ocupat. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a trecut pe după gât un boa de pene, pe drum, chicotind către el, cu cochetărie. N-ai cum să sugrumi pe cineva cu un boa de pene; s-ar rupe. Ar trebui să se considere norocoasă. Te-ar tenta o plimbare cu mine, până la baie? zise Hugo, cu subînțeles. Am fost deja. Dar mulțumesc de ofertă. Chiar știi cum să faci fetele să se simtă bine. M-a prins ușor de ceafă. — Atunci așteaptă-mă aici. Vin imediat. Urcă scara cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
risipi prin diverse cartiere. De aceea tatăl meu n-avea nici un chef să ia parte la distracții. Doar văicărelile mele și cele ale surorii mele, cât și intervențiile Wardei și ale maică-mii l-au determinat să ne ia la plimbare, „fără a ieși din Albaicin“, a precizat el. A așteptat așadar să asfințească soarele, întrucât ne aflam în luna postului, a înghițit la repezeală o supă de linte bine meritată - cât de greu e de ținut ramadanul când zilele sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
școala e închisă, dar străzile sunt slobode, ca și grădinile. Ia-ți un codru de pâine și o banană și ne întâlnim apoi la capătul uliței. De atunci, doar Dumnezeu mai știe câte raite am dat pretutindeni. Adesea ne începeam plimbarea din Piața Miracolelor. Nu știu dacă ăsta era adevăratul ei nume, dar așa îi spunea Harun. Nu se afla acolo pentru noi nimic de cumpărat, nimic de cules, nimic de mâncat. Aveai doar la ce să te uiți, ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de griji a celor nouă ani cât aveam pe atunci. Totuși mă văd silit s-o povestesc aici pe cea mai dureroasă dintre ele, căci, dacă aș trece-o sub tăcere, aș da greș în datoria mea de martor fidel. Plimbarea începuse în ziua aceea precum toate celelalte. Harun voia să-și bage nasul peste tot, nici eu nefiind mai puțin curios. Știam că există în zona de apus a orașului un cartier mic numit el-Mers, despre care dascălul nostru nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
persoana unui băiețandru. Călare astfel pe măgar, am dat ocol orașului, poposind îndeosebi la celebra moschee Amr și la bazarul cu țesături, înainte de a mă îndrepta spre noul Cairo de unde m-am întors acasă cu capul zumzăind. De atunci înainte, plimbarea asta avea să fie zilnică, mai mult sau mai puțin lungă, după starea de spirit în care mă găseam și potrivit ocupațiilor, dar întotdeauna rodnică. Deoarece întâlneam notabilități, ofițeri, slujbași ai palatului și făceam afaceri. Încă din prima lună, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fi udat cu altă apă, s-ar usca imediat. Mi s-a părut emoționată de vizita asta, dar nu înțelegeam motivul. A doua zi însă, eram iarăși împreună și mi s-a părut că e veselă și îndatoritoare. De atunci plimbările noastre au devenit zilnice sau aproape zilnice, deoarece la mijlocul săptămânii, lunea și marțea, nu era niciodată liberă. Când, după o lună, am întrebat-o, reacția ei a fost aprigă: — Ai fi putut să nu mă vezi niciodată, sau doar o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
100% la vot. Unul din fiii lui Naasri îl aștepta, plictisit și nepăsător lângă grilaj. Nu spuse nimic și nici nu se oferi să-i ia geanta lui Mahmud - nu că acesta l-ar fi lăsat -, pornind-o într-o plimbare scurtă pe strada Regele Hussein. Nu după mult timp, se iviră indicatoare care te îndrumau către Amfiteatrul Roman, ceea ce însemna că souk-ul era aproape. Pe când străbăteau aleile pietruite, băiatul mări viteza; Mahmud trebui să alerge ca să poată ține pasul. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
viteze pe ritmul melodiei din Archers. Tum-tee-tum-tee-tumtum-tum, tum-tee-tum-tum-tum-tum. Era, hotărâse el, un om cu gusturi simple. Ar fi putut să-și petreacă viața înconjurat de somptuoase obiecte antice sau de artefacte prețioase, dar nevoile lui erau modeste. Doar atât - o plimbare cu mașina după-amiaza, sub strălucirea soarelui de primăvară, fără alte obligații mai împovărătoare decât cea de-a asculta o telenovelă la radio - îi ajungea ca să se înveselească. I-a plăcut întotdeauna să conducă. Chiar și asta, o cursă de patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cu multă vreme în urmă, Maggie. Și eu eram doar un copil. Nu mă interesau astfel de lucruri. Nu-mi amintesc nimic de genul ăsta. — S-a întâmplat ceva? — Știu că am așteptat multă vreme. Și că mi-a plăcut plimbarea cu avionul. Îmi amintesc asta. —Gândește-te, Uri, gândește-te. Trebuie să existe un motiv pentru care tatăl tău a menționat lucrul ăsta în mesaj. S-a întâmplat ceva important acolo? Păi, mi s-a părut important la momentul respectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
dup-aia plecați unde vreți! E-te-te! O lume întreagă are răbdare s-asculte și voi nu... Da’ ce! Vorbim în pustii? BRUNO (S-a ridicat și el, amenințător.): Sigur! Ascultați până la capăt! Ce, vi s-a făcut de plimbare? Asta e piesa, asta facem. MAJORDOMUL (Și el alături de ceilalți în a-i opri pe fugari.) Așa! Așa! Stați frumos! Noi cum putem sta? Lumea cum stă? Ce, suntem mai proști? BĂRBATUL CU TOMBERONUL ( Amenințând-o pe FETIȘCANĂ cu degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
colțul său, se amuză grozav, chicotește.) CASIERUL: Chiar nu aveți bagaje? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu am! Nu am! Detest bagajele! CASIERUL (Mirat la culme): Și atunci... de ce vreți să luați trenul? (CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE nu-i răspunde; surescitat, își reia plimbarea de-a lungul peronului; ȘEFUL GĂRII privește în gol; CASIERUL își reia jocul cu zarurile; HAMALUL își ia alt fir de iarnă.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Revine, ușor calmat.): Vreau un bilet până la stația următoare! (Implorator.) Îmi puteți da un bilet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mi-o veți pune până la urmă. Am avut tot timpul presimțirea ei. M-am gândit la ea... și la ce ar trebui să vă răspund... Da, da, am știut că îmi veți pune această întrebare... (Pauză; ȘEFUL GĂRII Își reia plimbarea, frământat; din când în când se oprește, încearcă să-l privească în ochi pe călător; o scenă chinuită.) ȘEFUL GĂRII: Am știut... am știut... Vedeți... eu... noi... n-am reușit niciodată... poate... să facem ceea ce ați făcut dumneavoastră... Aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
le golește de senzația locuibilului; în spatele personajelor care așteaptă trenul, gara, asemeni unei clădiri părăsite, aflate în ruină.) CASIERUL (Apropiindu-se de CĂLĂTOR.): Domnule... Permiteți un foc? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Vă rog... (CASIERUL se înclină, ia foc și-și continuă plimbările fumând.) HAMALUL: Oare, oare nu e cazul să... (Renunță.) ȘEFUL GĂRII (Apropiindu-se de IOANA.): Poate că ar trebui... poate... (Renunță.) IOANA: Nu... Nu... Deloc. (Pauză; personajele își caută de lucru sau se plimbă). CASIERUL (Reacționând la un sunet.): Auziți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
trezit de fluieratul metalic al videotelefonului de cameră. Chiar Înainte de a ridica receptorul am știut cine mă suna, și nu numai fiindcă de pe ecranul aparatului mă fixa fizionomia preocupată a Evelinei Fontaine. - În cât timp poți fi gata de o plimbare nocturnă? m-a Întrebat ea, fără a se osteni să-mi ceară scuze pentru ora nepotrivită la care mă apela. Nu e neapărat necesar să te bărbierești, e o Întâlnire de lucru, a adăugat fără umor. - Un sfert de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Și nu vă temeți că vreodată cineva ar putea să vorbească afară despre existența Centrului, să informeze și să alerteze autoritățile? - Cine l-ar crede? Dacă n-ar fi internat Într-un spital de psihiatrie, ar fi trimis probabil la plimbare cu zâmbete condescendente. - Am impresia că investiți o Încredere mai mult decât riscantă În infailibilitatea psiho-logicii voastre. Eveline Fontaine v-a consiliat? Îmi aduci aminte de raționamentul fistichiu al unui cunoscut al meu din București, care Își șoca prietenii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de miniculoare care despărțeau rafturile, nimic de semnalat. După a treia oprire soldată cu același rezultat nul, mă aflam deja În fața corpului de rafturi ce căptușea peretele opus intrării, figurând, Într-un fel, bara din capul literei T de tipar. Plimbarea nu dăduse nici un rezultat. Singura chestie pe care o observasem era că acest corp nu era marcat cu litera D, așa cum s-ar fi cuvenit dacă notația Începea de la stânga sau de la dreapta porții și inscripționarea continua semicircular, ci cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
au socotit umilitor pentru tinerețea lor să-și petreacă nopțile acasă. Coimbra era într-adevăr, și pentru el, un loc ales de Dumnezeu ca să desfete ochii, mintea și sufletul omului. Iubea mai ales liniștea bibliotecilor și solemnitatea Cetății Universitare. Iubea plimbările singuratice, prin parcuri și lunci unde își putea continua în liniște convorbirile cu sine însuși. Iubea cerul calm, peisajele luminoase, trecerea molcomă a Mondegolui pe deasupra pietrișului de aur; iubea înfățișarea ponderată și totuși firească, liberă, pe care o aveau toate
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
meu și cu mine știam să citim și să scriem În engleză, dar nu În rusă (În afară de kakao și mama). S-a stabilit ca Învățătorul satului să vină În fiecare după-amiază să ne dea lecții și să ne ducă la plimbare. În sunetele ascuțite și vesele ale fluieratului care făcea parte din primul meu costumaș de marinar, copilăria mă cheamă Înapoi În acel trecut Îndepărtat, ca să dau din nou mâna cu fermecătorul meu dascăl. Vasili Martinovici Jernosekov avea o barbă castanie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]