7,468 matches
-
află că nu e sincer cu ei, aduce cărți interzise care i se confiscă la vamă, îi umblă gură în public și încurajează diverși contestatari, Liviu Ioan Stoiciu, Dan Petrescu, Ștefan M. Găbrian, , , . Era ”turnat” deja în 1972 de o poeta care își semna ”notele informative” cu numele de cod ”Donna Albă”. Securitatea reîncepe urmărirea informativa în 1982, corespondență îi este deschisă (vezi ”Cartea albă a Securitățții”, ediția M. Pelin), se folosesc mijloacele tehnice - ascultarea telefonului, perchiziții domiciliare secrete. E izolat
Dan Culcer () [Corola-website/Science/300140_a_301469]
-
cu basarabeanca Silvia Culcer (n. Marcu, în 1942), profesoara de muzică și autoarea unor muzici de scenă, se nasc două fețe, Ioana-Larisa (1972) și Bogdana-Draga, amîndouă emigrate în Franța. Divorț în 1981. Din a doua căsătorie cu Maria Mailat, psihologa, poeta și prozatoare, colaboratoare a revistei Vatra, născută în 1953 la Tîrgu Mureș, se naște Matei-Alexandru Culcer (1984). Divorț pronunțat în 1988. Un loc geometric " (texte), Editura Cartea Românească, București, 1973 Citînd și trăind literatura ", eseuri de sociologia literaturii, Editura Dacia
Dan Culcer () [Corola-website/Science/300140_a_301469]
-
-lea una din cele mai mari din Palestina, si la oamenii de litere care au trăit și muncit la Rehovot: Moshe Smilanski, fratele acestuia Meir „Siko” și nepotul S.Izhar, poetul și traducătorul de limbă idiș Yehoash, poetul Shin Shalom, poeta Rahel Bluwstein, poeții Alexander Pen și Avraham Halfi care au lucrat în livezile Rehovotului, Nahum Gutman și Binyamin Tamuz care au lăsat povestiri despre aceste locuri („Enigmă vacanței mari”, „Nisipurile de aur”), textierul și traducătorul Dan Almagor și mulți alții
Rehovot () [Corola-website/Science/300221_a_301550]
-
lui Cloșca, născut în satul Cărpiniș, iar în timpul revoluției din 1848 Avram Iancu a avut aici pe Simion Balint, unul din cei mai devotați revoluționari. Aici s-a născut și a copilărit Iulia Faliciu, soția lui B.P. Hasdeu și mama poetei Iulia Hașdeu. B.P. Hasdeu a cunoscut-o în anul 1865, în casa protopopului Simion Balint. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor este de religie ortodoxă (3.322 locuitori). Urmează religia romano-catolică cu 154 de credincioși. Alte religii, precum și ateismul
Roșia Montană, Alba () [Corola-website/Science/300270_a_301599]
-
a născut la 23 iunie (11 iunie stil vechi) 1889 la Bolșoi Fontan, lângă Odessa. Tatăl ei, Andrei Antonovici Gorenko, era inginer mecanic în flota Mării Negre. După un an de la nașterea Annei, familia se mută la Țarskoe Selo, unde viitoarea poetă își va petrece copilăria până în 1905. Ambianța locului se va reflecta în lirica ei de mai târziu. În autobiografia sa, poeta nota: Se pare că tinerețea ei nu a fost foarte fericită. Andrei Gorenko și-a abandonat familia în 1895
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
inginer mecanic în flota Mării Negre. După un an de la nașterea Annei, familia se mută la Țarskoe Selo, unde viitoarea poetă își va petrece copilăria până în 1905. Ambianța locului se va reflecta în lirica ei de mai târziu. În autobiografia sa, poeta nota: Se pare că tinerețea ei nu a fost foarte fericită. Andrei Gorenko și-a abandonat familia în 1895, când poeta avea 6 ani. Primele versuri le-a scris la vârsta de 11 ani, inspirate de scriitorii ei preferați la
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
va petrece copilăria până în 1905. Ambianța locului se va reflecta în lirica ei de mai târziu. În autobiografia sa, poeta nota: Se pare că tinerețea ei nu a fost foarte fericită. Andrei Gorenko și-a abandonat familia în 1895, când poeta avea 6 ani. Primele versuri le-a scris la vârsta de 11 ani, inspirate de scriitorii ei preferați la acea vârstă, Jean Racine, Aleksandr Pușkin și Evgeni Baratînski. Cu acest prilej și-a luat pseudonimul Ahmatova, pentru a-l îmbuna
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
scris la vârsta de 11 ani, inspirate de scriitorii ei preferați la acea vârstă, Jean Racine, Aleksandr Pușkin și Evgeni Baratînski. Cu acest prilej și-a luat pseudonimul Ahmatova, pentru a-l îmbuna pe tatăl ei, care considera că o „poetă decadentă” ar putea constitui o dezonoare pentru familie. Numele era cel al unei străbunici a poetei, Praskova Fedoseevna Ahmatova, decedată în 1837. După tată, Praskova Ahmatova se trăgea dintr-o veche familie nobilă, care își putea trasa ascendența până în secolul
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
Aleksandr Pușkin și Evgeni Baratînski. Cu acest prilej și-a luat pseudonimul Ahmatova, pentru a-l îmbuna pe tatăl ei, care considera că o „poetă decadentă” ar putea constitui o dezonoare pentru familie. Numele era cel al unei străbunici a poetei, Praskova Fedoseevna Ahmatova, decedată în 1837. După tată, Praskova Ahmatova se trăgea dintr-o veche familie nobilă, care își putea trasa ascendența până în secolul al XVI-lea, iar după mamă se trăgea din familia de cneji tătari Ceagadaev. Anna Ahmatova
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
ulterior prilejul de a constata că avusese dreptate să considere că rămânerea Ahmatovei în Rusia bolșevică era mult mai mult decât o imprudență. Mai târziu, el a reprezentat-o în mozaicul galeriei naționale din Londra, iar desenele sale, în care poeta era zugrăvită ca Sfânta Ana, au fost donate catedralei lui Christos Împărat în orașul irlandez Mullingar. După Boris Antrep au plecat din Rusia, una după alta, persoane care erau apropiate de Ahmatova, printre care А. Liurie și prietena ei din
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
zi cu zi. Ei urmăresc calea biblică a strădaniei de a se purifica, în care încercările fac parte din procesul de purificare. Analizând opera Ahmatovei, filozoful V. Frank scria: Valoarea poeziilor Annei Ahmatova nu împiedică autoritățile sovietice să declare că poeta avea o orientare "burgheză și aristocratică", și să o condamne pentru temele poeziilor ei, pe care le vedeau restrânse la credință și la dragoste, caracterizând-o pe poetă ca fiind pe jumătate călugăriță și pe jumătate prostituată. Din 1923 au
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
scria: Valoarea poeziilor Annei Ahmatova nu împiedică autoritățile sovietice să declare că poeta avea o orientare "burgheză și aristocratică", și să o condamne pentru temele poeziilor ei, pe care le vedeau restrânse la credință și la dragoste, caracterizând-o pe poetă ca fiind pe jumătate călugăriță și pe jumătate prostituată. Din 1923 au început să apară o serie de articole critice la adresa ei, urmărind distrugerea ei ca scriitoare. Un prim articol foarte provocator a fost cel al lui Kornei Ciukovski " Две
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
fiind o metodă științifică: Alți autori care au scris articole critice la adresa ei au fost Valerian Obolenski, A. Selivanovski, Serghei Bobrov și chiar G. Lelevici, care publicase un panegiric al ei în 1922. Toți au demascat-o ca pe o poetă de salon, „cu o ideologie străină de noile elemente ale literaturii proletare”. În 1925 a fost aprobată și publicată hotărârea Comitetului Central al Partidului Comunist (bolșevic) al Uniunii Sovietice "Despre politica partidului în domeniul literaturii artistice", care o demasca pe
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
biografice ale acestei perioade, dar nu prezintă evenimentele ca atare, ci o analiză a sentimentelor care o măcinau pe Ahmatova, în care face analogii la situații biblice asemănătoare. Deși o operă foarte personală, volumul se pretează la generalizare, pentru că descrierile poetei sunt în fond în conformitate cu simțămintele a zeci de mii de femei în Rusia acelor vremuri. Rusia anilor 1930 este asemănată cu infernul lui Dante. "Recviem" ocupă un loc aparte în șirul de lucrări care au încercat să zugrăvească groaza reprimărilor
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
prietenilor ei până la sfârșitul vieții. În camera ei au fost instalate aparate de ascultare, frecvent i s-au făcut perchiziții. Hotărârea a fost inclusă în programa analitică a școlilor și câteva generații de elevi au învățat că Ahmatova era o poetă decadentă. În 1949 a fost arestat din nou Lev Gumiliov, care luptase pe front și ajunsese cu armata roșie până la Berlin. Pentru a-și salva fiul din închisorile lui Stalin, Ahmatova a scris un ciclu de poezii în care îl
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
era motivată de dorința ei de a-l îndupleca, determinându-l să-i elibereze fiul din exilul său în Siberia. Poemele Ahmatovei din ciclul „Slavă păcii”, al căror ton este foarte formal și cu totul diferit de celelalte scrieri ale poetei, au fost omise din edițiile publicate în U.R.S.S. după moartea lui Stalin. Încercarea ei nu a reușit și Lev Gumiliov a fost eliberat abia după moartea lui Stalin, în 1956, când Hrușciov a ajuns la putere. Tot în aceeași
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
utopismul lor. Acmeiștii propovăduiau un ideal de "claritate apolinică" (de aici și numele revistei lor "Apollo") în contrast cu "frenezia dionisiacă" a simboliștilor. Cei mai activi dintre ei s-au dovedit a fi Serghei Gorodețki, Viaceslav Ivanov, Maksimilian Voloșin precum și Anna Ahmatova. Poeta americană Jane Kenyon, o traducătoare a poeziilor Annei Ahmatova, explică viziunea acmeismului în modul următor: acmeiștii consideră că „un trandafir este frumos prin el însuși, nu pentru că simbolizează ceva”. Grupul acesta de tineri organiza cursuri pentru studiul prozodiei și al
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
vorbește nici despre ea însăși, nici despre o femeie anume, ci zugrăvește o femeie universală aflată în lumi particulare. În poeziile ei de dragoste, imaginile nu provin din experiențe personale, din întâmplări trăite, totul vine de la o puternică fascinație a poetei, dintr-o cultură a erosului. Ea mizează, în versurile sale, pe senzorialitate. Simțurile ei nu percep doar atmosfera generală care o înconjoară, ci și micile detalii ale lumii, obiectele cele mai disparate. Poeta absoarbe materialitatea și o traduce în gând
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
totul vine de la o puternică fascinație a poetei, dintr-o cultură a erosului. Ea mizează, în versurile sale, pe senzorialitate. Simțurile ei nu percep doar atmosfera generală care o înconjoară, ci și micile detalii ale lumii, obiectele cele mai disparate. Poeta absoarbe materialitatea și o traduce în gând poetic. Anna Ahmatova prezintă evoluția feminității, de la vârsta candorii la cea a femeii îndrăgostite. La Ahmatova se percepe în permanență o conjuncție între imaginarul nocturn și cel diurn. Dizolvarea ființei se face prin
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
prin despărțiri de persoana iubită. Simțămintele generate de despărțire revin mereu în lirica ei, astfel încât ea pune accentul pe durerile pe care le poate provoca dragostea. Cel mai dureros sentiment, cel al despărțirii, palpită în nedumerire și întrebări fără răspuns: Poeta reușește să-și estompeze gândul că iubitul ei se află în preajma altor femei, pe care le numește "gâsculițe": În multe poeme, Anna Ahmatova speră revenirea iubitului, pe care îl așteaptă cu stoicism. Eul liric feminin nu condamnă celălalt sex, chiar dacă
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
Eul liric feminin nu condamnă celălalt sex, chiar dacă acesta i-a adus suferințe. Tema bărbatului ține de nostalgie, și nu de obsesie. Ahmatova, totuși, nu se limitează la sfera iubirii. Ea recurge la percepția de poet și cetățean, fiind prima poetă care își dezvăluie drumul tragic, anunțat încă din poezia „Muzei”, "Музе" Муза-сестра заглянула в лицо...), scrisă în 1911: De asemenea, în 1924, în poezia "Муза (Muza)", ea accentua același motiv. În continuare, Anna Ahmatova explorează alte sentimente decât cele ale
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
arătau că ea nu era legată de vremuri, de evenimentele din jurul ei. În ultimele decenii ale vieții, Ahmatova s-a ocupat de tema timpului, de scurgerea lui. „Куда девается время?” - „Unde rămâne timpul?”, era problema care o preocupa puternic pe poetă, gândindu-se la Rusia dinainte de Revoluție. Aceste sentimente filozofice nu au fost înțelese de mulți dintre contemporanii ei, care erau obsedați de caracterul sângeros al trecutului recent. Astfel, Nadejda Mandelștam o acuza pe Ahmatova că se desprinde de realitate și
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
insufle ascultătorilor un sentiment de speranță în izbăvirea care va urma ispășirii din prezent. Viziunea ei era probabil idealistă, având în vedere că, la doar câteva săptămâni de la citirea acestor versuri, începea revoluția rusă care nu era izbăvirea la care poeta se gândea. Dar sentimentele ei de dragoste față de pământul natal nu au fost zguduite de regimul sovietic, și la începutul celui de-al doilea război mondial ea a căutat să se implice activ în apărarea patriei. Ahmatova mai considera că
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
(n. 1962) este o poetă din Republica Moldova, născută în satul Antonești, raionul Cantemir) . Considerată o poetă din generația postmodernistă, este cunoscută și ca jurnalist, cu articolele sale despre artă și diverse probleme ale culturii, publicate în special în săptămânalul "Literatura și Arta", dar și ca
Irina Nechit () [Corola-website/Science/301021_a_302350]
-
(n. 1962) este o poetă din Republica Moldova, născută în satul Antonești, raionul Cantemir) . Considerată o poetă din generația postmodernistă, este cunoscută și ca jurnalist, cu articolele sale despre artă și diverse probleme ale culturii, publicate în special în săptămânalul "Literatura și Arta", dar și ca dramaturg și traducător. Este unul dintre puținele nume basarabene care au
Irina Nechit () [Corola-website/Science/301021_a_302350]