8,144 matches
-
de noapte când, mute, morile de vânt, înalte, cu aripi lungi, uscățive, deșirate, palide, îmi apar în vis mergând la pas, călări pe Rosinante hamletiene, alături de morile de apă, mici, bondoace, bătute-n cap și bonome, păstrând în ochi o poftă de viață pe cât de neghioabă, pe atât de inteligentă. Și atunci, în acest secol al vizualului al cărui rob sunt, constat înfiorat că mă aflu în fața Cavalerului - Moară de Vânt și a scutierului său - Moară de Apă. Sunt ei. Și
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
nu era comandantul hitlerist, ci un fel de adjunct al său, colonelul român, numit Iliescu, avea toate păcatele lumii, de la servilism până la crimă - după proiecție, nu am mai putut mânca zile întregi și am intrat la ideea de cancer, lipsa poftei de mâncare fiind, pentru mintea mea, un simptom al bolii necruțătoare. Tovarășii mei mă îndemnau să pun ceva în gură, că „altfel iar te prăpădești” (criticul devenise grijuliu cu mine...) - îmi era clar, văzându-i cum se delectează cu bucatele
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
pe cele americane; i-am zis cât mai vesel cu putință: Volga, Volga! La care el, tot așa, scherzando, îmi răspunse: niet, niet, Moscva-Kiev! Și ieși lăsându-mă brusc cu o asemenea pace în suflet încât am mâncat, chiar cu poftă, al doilea șnițel, amintindu-mi bine de schița aceea a lui Babel în care cavaleriștii lui cuceresc un sat al albilor, deshamă caii și vor să se odihnească, dar el, politrucul, vrea să le citească Pravda, nici unul nu se poate
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
dă o felie de pâine sau fetelor n-aveți ceva dulce sau cine-mi pasează un măr, eu voiam să fiu prima pe fază și să le sar în întâmpinare. Ceva-ceva tot am câștigat până-ntr-a patra: ori de câte ori aveau poftă să mai molfăie sau cronțăne una-alta, veneau ață la mine, nu întrebau în neant. Fiindcă cel mai abitir se înfrupta Gigel Drăghici; începând dintr-a doua, copiii nu mă mai beșteleau Andibandicacarandi, Chiști sau Pișpi, ci mă strigau Penelopa
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
rost să mai venim o dată. Nu trebuie decât să aduc căruciorul înapoi a doua zi și rezolvă el restul. După ce vârâm comoara în pivniță, Mircea pleacă acasă. În loc să mă prăbușesc, simt din senin că prind puteri și mă apucă o poftă năpraznică de acțiune, de parcă aș fi Superman. Înșfac căruciorul, zdroncănesc cu el prin toate gropile până pe Fucsik, unde dau o comandă scurtă lui Rigo și Cristi hai încărcați tot mă descurc singură, în timp ce Teri îmi face o cafea adevărată din
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
avorta, sub diverse pretexte - cel mai adesea fictive, fără risc -, sub supraveghere medicală sau puteau recurge, ceva mai eroic, la două cezariene, pentru ca apoi să poată curma venirea pe lume a unor copii nedoriți... Filipicele mele nu au ocolit nici pofta de înavuțire a medicilor, nici lipsa de solidaritate a bărbaților. În acel moment, am primit din partea uneia dintre prietene o replică dură: „Tu nu ai de ce să te plângi!“ - și un semn ușor cu piciorul pe sub masă de la soțul meu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
am adus acasă la Moșica, noaptea, după ce am traversat calea ferată în cartierul CFR“. Și pe urmă, când copila negruță îi cere, îi mai spune și că are semnul acela de peștișor pe șoldul stâng, pentru că i-a fost mereu poftă de pește când era gravidă cu ea, iar doamna făcea mereu merlucius pe grătar, împrăștiind fumul prin tot cartierul de case cochete... Nu-și mai amintea nimic din acele zile; memoria a pus frumos în acele sertărașe poveștile duioase ale
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
lui, cu formule și necunoscute. Daniel avea vise ca și ea. Umbla pe străzi, ca un om liniștit, însă mintea îi fulguia aiurea, prin niște ținuturi prin care nici nu călcase vreodată în viața lui. Când îi povestea, întotdeauna avea poftă să mai pună câte ceva de la el, întocmai ca și ea. Din camera de cămin, și-l imagina lângă ea, în genunchi, cu coatele pe calorifer, privind apusul acela sălbatic, soarele zdrențuit de brazii întunecoși. În buzunarul ascuns al poșetuței caraghioase
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
stăteam în casă. La un moment dat mă contactează Catălin care îmi spune că are ceva de lucru și plec la muncă. Lucrez în hală ,,la fiare”, iar după ce termin, după vreo 7-8 ore constat cu surprindere că-mi revenise pofta de mâncare. În drum spre casă îmi cumpăr un salam, merg acasă și stau la masă în condiții normale. Nu-mi venea să cred ! A fost numai unul din multele episoade care mi-au adus bănuielile inițiale la stadiul de
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
grijă, oameni buni,/ (n-o să vă- necați)/ niciodată nu voi reuși să spun/ totul“. Adică eram revoltat, scîrbit și superior. Disprețuiam tot ce era 43 omenesc, considerînd că aparține anima lității. Desigur, cele mai înfierate erau lucrurile ce țineau de „poftele trupești“, vorba lui Genny Fields. Am scris o „poezie“ intitulată „Cîntec campestru“, care era dată, integral, între ghilimele, adică, vezi bine, nu era discursul meu, ci al lor : „«Sîntem păstorii turmei/ Ai turmei de țîțe și craci.// Cu ea împreună
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
burtă, m-am făcut că n-am băgat de seamă că mi se dăduse iama prin sanctuarul meu secret. Peste o săptămînă, „poe zia“ a reapărut în dosarul meu, deși eu îi schimbasem acestuia ascunzătoarea. Cît despre mine, disprețul pentru „poftele trupești“ - dispreț pe care-l resimțeam cu toată ființa și-n care credeam cu strășnicie - era fabricat doar pentru latura mea spirituală, adică pentru scris. În realitate, mă masturbam într-o fericire. Asta nu mă împiedica, precum spun, să mă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
meu spre Oradea, și am început să mă delectez cu pizza mea, sorbind din ochi feliile mari de ciuperci cu care era presărată. Încă de când am cumpărat-o, era tăiată în 4 bucăți și am început să mănânc cu poftă. La un moment dat s-a apropiat de mine un cerșetor, șchiop, cu cârje, la vreo 45 de ani. Avea piciorul stâng tăiat pe sub genunchi, și avea acolo un bandaj alb, destul de curat. Avea o haină lungă maronie, jegoasă și
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
filmau diverse lucruri interesante, în mod special din orașele cu mulți etnici germani. Tocmai în vremea acelei expoziții din 1994 era în Reșița o astfel de echipă de filmare, condusă de Adrian Drăgușin, un om foarte interesant și cu multă poftă de viață. Acesta, vizită expoziția deschisă la Casa de Cultură, tocmai când eram și eu acolo, ca să văd cine mai este amator de artă naivă. Astfel că ne-am întâlnit și am stat de vorbă chiar în fața tablourilor mele. Din
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
în umbra cireșului. Avea și el ramuri groase, dese și care se intersectau cu ramurile cireșului. Iată scara naturală de urcare la „cer”. Azi așa, mâine așa până într-o zi când, în timp ce stăteam relaxat pe o bifurcație, servind cu poftă gustoasele cireșe care erau în jurul meu și fără să mă țin de ceva am simțit cum se rupe o parte din bifurcație. Totul s-a întâmplat așa de rapid că nu am mai reușit să mă agăț de ceva și
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
băiat din clasele ciclului II. Îmi întinde o jumătate de lămâie, probabil știa că îmi plac lămâile și, mă trimite s-o mănânc în fața suflătorilor din fanfară. Eu neștiind ce urmări va avea acest fapt am început să mănânc cu poftă din lămâie în fața fanfarei. Vă dați seama ce s-a întâmplat. Nea Omescu când a auzit sunetele fanfarei, căci suflătorii văzându-mă cum mănânc cu poftă din lămâie, salivau deja, s-a întors brusc spre publicul care a râdea în
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
fanfară. Eu neștiind ce urmări va avea acest fapt am început să mănânc cu poftă din lămâie în fața fanfarei. Vă dați seama ce s-a întâmplat. Nea Omescu când a auzit sunetele fanfarei, căci suflătorii văzându-mă cum mănânc cu poftă din lămâie, salivau deja, s-a întors brusc spre publicul care a râdea în hohote și când m-a văzut cu lămâia în mână, a sărit de pe postamentul de pe care dirija, s-a îndreptat spre mine și am simțit usturimea
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
nestoarse și pline de draci, pe care le aveam eu și Boancă la plecarea din Oradea. Acum în schimb regreta că drumul se apropia de sfârșit, iar noaptea petrecută împreună a fost ceva de neuitat și a râs cu multă poftă. Abia atunci le- am povestit și noi pățania noastră arătându-le dicționarul. Mirarea a fost enormă, peste un sfert de oră a fost o liniște de mormânt în momentul când ne-a văzut fețele în cuprinsul cărții. Neștiind ce să
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
obiceiul cu câte ceva de ale gurii, și nelipsind paharul ce-l avea în cameră în dotare. Imediat au început să apară și oficialitățile de la Cultură, petrecerea deja începuse, aici eram cu toții în largul nostru, mai comod îmbrăcați și cu o poftă mai mare de petrecere, știind că dimineață fiecare se îndrepta înspre locul de unde venise, astfel ultimele ore pe care le mai aveam de petrecut împreună doream să fie ceva frumos și de neuitat. Discuțiile au început să se aprindă din
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
clară că realizasem ce îmi propusesem cu ani în urmă pe când mă întorceam de la Timișoara. Dacă atunci aș fi vorbit cu glas tare să fiu auzit și de ceilalți colegi cu care călătoream, sunt sigur că ar fi râs cu poftă pe baza micului meu vis. Păstrând astfel tăcerea am crezut în acest vis care peste ani a devenit realitate. Cabana Gărâna Țăranul Confort 1 Cine pierde bocește mortul Moș Mitruț În așteptare Circarii La lumina felinarelor Păsările unui artist Sculptorul
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Promovarea Culturii Tradiționale Alba. ,,Creatorul de compoziții originale Costel Iftinchi ,, navighează” dezinvolt înscriind calități ascedente în drumul pe care și l-a propus. Autorul comunică prin intermediul picturilor sale propriile sentimente relevând o dată în plus sensibilitatea unui suflet nobil, o poftă năvalnică de a povesti în tablouri despre frumusețea lumii.” Arg. Dr. Florin George Topoleanu - Director general al Institutului de Cercetare Eco-Muzeale Tulcea. ,,...Domnul Costel Iftinchi dovedește un simt artistic deosebit în ceea ce privește tehnica lucrărilor sale. Ne referim în special la execuția
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
documentar de la TVR 2). Satul românesc este, de vreme îndelungată, subiectul unei continue mistificări. Sămănătoriștii îl vedeau populat numai de flăcăi drepți ca bradul, doinind din fluier și culegând floricele pentru mândrele lor neprihănite. Comuniștii arătau, prin anii ’50-’ 60, pofta de muncă a țăranului, fericit că a intrat în colectivă. Prin anii ’80, interpreții de muzică populară cântau mândria oamenilor muncii de la sate că trăiesc întro țară ca o floare. În tot acest timp, țăranii de la începutul secolului douăzeci își
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
câțiva care să dea în cap sau să înjunghie și alți câțiva care, „pe fondul neadaptării vitezei, să piardă controlul volanului“. Știrile cu mortăciuni - cum sunt numite cu voluptate prin televiziuni - îi energizează pe știriști și fac să le crească pofta de viață. Asta cu atât mai mult cu cât induc în rândul telespectatorilor, prin acumulare, sentimente care prefigurează Apocalipsa: mor oamenii ca muștele pe străzile patriei (în cazul accidentelor) și sa înrăit lumea, iar oamenii nu mai au nimic sfânt
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
buzele lui Începea să Înflorească un surîs ca al zeilor. Ulise vorbește despre o nevoie de statornicie pe care fiecare dimineață mi-o reamintește și mie pe acest țărm. La orizont se preling vapoare care nu deșteaptă În mine nici o poftă de drum. Dimpotrivă, sînt bucuros să stau la această fereastră; să văd aceeași mare și să strivesc Între degete aceleași frunze de oțetar de lîngă zidul casei. Mă Întreb dacă există vreo recompensă pentru cei care nu pot rătăci jovial
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mișcări spirituale care mă făceau să plâng. Odată terminată liturghia, la fel, și mereu cu voința de a nu avea nimic, rămânând liniștit toată ziua; și acolo unde la început credeam că voi zăbovi mai mult, m-a părăsit orice poftă, părându-mi-se clar un lucru, și anume a nu avea nimic.) Cântărind alegerile cu multă liniște și evlavie, mi se părea cu totul limpede că nu trebuie avut nimic, nici în parte, nici în întregime, și că pentru aceasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ca despre un lucru gata făcut, simțind o mare evlavie și primind anumite priceperi cu o oarecare limpezime a văzului, m-am așezat și am privit în mare faptul de a avea totul, în parte sau nimic, și mă părăsi pofta de a mai privi la vreo judecată; în aceasta am primit alte priceperi, și anume cum Fiul i-a trimis pe apostoli să predice în sărăcie, și apoi Duhul Sfânt, dându-le spiritul și darul limbilor, i-a întărit, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]