7,323 matches
-
dată, pariul regizoral a vizat translarea în termeni filmici a unei variante scenice anterioare, de răsunător succes național și internațional. Asumată, teatralitatea opresivă situează filmul în zona unui experiment stilistic de certă anvergură, susținut de interpetarea de tip expresionist a protagoniștilor . În sfârșit, recentul Ana, se cuvine privit, fără urmă de îndoială, ca o superbă profesiune de credință. Un film poliedric, de o frumusețe vrăjită, cu imagini care îți taie respirația, cu sensuri ascunse străfulgerând între replici aparent banale, cu personaje
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
subsol al Teatrului Giulești, spațiu "neconvențional" cel puțin pentru teatrul romanesc, "avant la lettre" un spațiu la dimensiunile omului, așa cum este cel locuit de țăran. Un spațiu doar pentru patru personaje, stabilit de la început ca un raport de familiaritate între protagoniști și public, spectatorul trăind efectiv, în prim-plan, drama personajelor. O mare importanță, datorită unghiului de amfiteatru al gradenelor destinate spectatorilor, construite special pentru acest spațiu și acest spectacol, câștigă solul, pe care l-am dezvoltat acoperind cimentul original cu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
din ce în ce mai bun, din ce în ce mai expresiv de la rol la rol; nici Dorina Lazăr (Ecaterina)... (Aurel Bădescu) [...]Regizorul a structurat energic și inspirat textul, operând câteva montaje binevenite în sprijinul cadrului de acțiune proces [...] Un moment de performanță îl constituie prima tăcere a protagoniștilor. Putem studia în voie expresia feței fiecăruia, în adevărate cadre de prim-plan: realizăm, de pildă, privirea vinovată a Ecaterinei (Dorina Lazăr), dar ipocrit, convențional vinovată. [...] tandemul de atâtea ori verificat în scurta sa carieră comună dintre Alexa Visarion și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
dincolo de condiția umilă și timidă a vechilor interpretări și-l face demn de condiția unui adevărat vânzător de "suflete moarte". Noaptea furtunoasă regizată de Alexa Visarion la Teatrul Giulești, sala "Majestic", se încheie într-o bolboroseală larvară, spre dimineață, când protagoniștii sunt epuizați de dimensiunile "dramei pasionale" prin care au trecut, picotesc și citesc hipnotizați elucubrațiile demagogice ale unui Rică Venturiano lucid și sadic. Ca toți demagogii care se respectă. (Adrian Dohotaru) ... Și nu întâmplător, desigur, cu această piesă își continuă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Este drept, tonul dominant al unor "capitole" iese din raza tragismului în stare pură, mergând până la accente caricaturale... dar regizorul extrage esențe și idei din toate aceste stări contradictorii; "capitolele" disparate ale filmului... Nu numai pentru regizor, ci și pentru protagonist, Mircea Albulescu în rolul lui Gherlaș, Înghițitorul de săbii este unul din "filmele vieții". Frumos spunea actorul despre acest personaj al său: "un rol care dacă se poate concepe cu mintea, nu se poate face decât cu sufletul, deoarece Gherlaș
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
liniile de contur, alte nuanțe și reliefuri, le apropie și depărtează, le caută incompatibilitățile, dar și atingerea nefastă căci, iată, într-un univers ros de mizerie (socială, morală)... Popasurile scamatorului justifică... întretăierea mediilor, alternanța spațiilor închise... filmul "pregă tește" moartea protagonistului, condamnat întâi la dezamăgire..., apoi la umilință și, în cele din urmă, la pierzanie. Pistolului cu care colonelul amețit de șampanie și romanțe va doborî în joacă porumbelul scamatorului îi corespunde sabia ucigașă, dar "adevă rată" a celui care nu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
origi nalitate ale regizorului, în sfârșit, eveniment actoricesc, poate mai coerent spus, acea fastuoasă demonstrație, necontestată de nimeni, de glorii ale teatrului bucureștean, ce și-au dat întâlnire, printr-o fericită întâmplare, în numele aceluiași film. Nu mă gândesc strict la protagoniști, Mircea Albulescu, Ștefan Iordache, Victor Rebenciuc, George Constantin, ci la întreaga cohortă de actori talentați, distribuiți în roluri secundare și episodice, veniți la Buftea pe frig și zloată nu pentru bani, ci din solidaritate de breaslă, care de care mai
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
al comporta mentelor, Anca este amenințătoare prin însăși prezența ei. Hăituit fără încetare, Dragomir disimulează manifestându-se violent, destructiv, încercând cu disperare să obțină cu sila ceea ce știe că nu poate obține cu nici un preț. "Umbra" lui Dumitru, de care protagoniștii vorbesc adesea, apare în film la fel de insistent ca și în ochii minții lor. La fel se va întâmpla cu viziunea lui Ion. Și regizorul face ca visul, nălucirea, imaginarul să capete drept de realitate, să se configureze și să irumpă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
perso najele ei", în tensiunea autoanalizei și în transformarea de sine a acestor personaje. Și fiindcă în filmele noastre comuniste personajele importante mergeau fără să înainteze, Alexa Visarion (regizor iubitor de Cehov și de Dostoievski) a fost mereu atras de protagoniștii care înaintează stând pe loc; și nimeni nu poate face acest lucru mai bine ca personajele dramelor de tip analitic. Nu trebuie să trecem cu vederea faptul că dificila pozițio nare pe care Alexa Visarion și-o impune față de protagoniștii
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
protagoniștii care înaintează stând pe loc; și nimeni nu poate face acest lucru mai bine ca personajele dramelor de tip analitic. Nu trebuie să trecem cu vederea faptul că dificila pozițio nare pe care Alexa Visarion și-o impune față de protagoniștii săi impune și spectatorului o poziționare deosebită, fiindcă acest regizor nu forțează un raport intelectual cu spectatorul dar nici nu vrea să manipuleze emoțiile acestuia. Pornind deci de la niște efecte date (acțiuni întâmplate, devenite deja obiective), spectatorul e lăsat să
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
deci Alexa Visarion impune o căutare individualizată (a fiecărui spectator, în lăuntrul său), căutare care nu mai poate fi dirijată de nici o eventuală cenzură (spre cauzele scontate/manipulate de aceasta). Prin urmare, spectatorul intră în poveste și o trăiește odată cu protagonistul, pendulând pirandellian între agonia suferinței existențiale (expresivizată cu grație extatică de regizor) și extazul revelației salvatoare (expresivizat de regizor cu lirism detașat, deloc patetic). Ca orice cineast al neliniștii morale, Alexa Visarion își duce spectatorul spre abisurile conștiinței, fiindcă de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
dramaturgic al teatrului de tip analitic alcătuiesc, după părerea mea, matrixul tuturor filmelor sale: retrospecția analitică/ narativizarea (punerea în intrigă și anihilarea teatralului exterior), dialogul cu funcție dramatică (specific filmului mai mult sau mai puțin teatral, nu teatrului filmat), personajele /protagoniștii cu evoluție analitică (întrupați de actori capabili să alterneze instantaneu concretețea naturalistă cu stilizarea expresionistă). Numai un regizor total, polivalent, poate pune în confluență cele două limbaje, cu o variabilitate estetică atât de mare încât orice stereotipii rețetare sunt excluse
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
sec. XII) biserica apare cu chip de femeie, iar pentru Durand, episcopul de Mende, ea simbolizează micro cosmosul și sufletul omenesc. În alte viziuni biserica e simbolizată de o corabie. Și acest simbol figurează în film, la final. Cei doi protagoniști plutesc pe un fel de bastiment deasupra căruia, ac un catarg, se află eboșa unei turle de biserică. Bărbatul și femeia Manole și Ana stau alături, sub înalta cupolă, privind largul apelor. Visul de creație s-a împlinit. Mai sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
sugerat de criticul George BANU În colecția Colocvialia a apărut: Bogdan ULMU, Pagini dintr-o istorie subiectiv-anecdotică a teatrului românesc 1 Discret, în notă de subsol un mic secret dezvăluit pe jumătate: într-o scurtă scenă din Luna verde, alături de protagonistul jucat de Tudor Istodor și de părinții ficționali ai acestuia, Maia Morgenstern mama reală a junelui Istodor (amănunte familiale deloc întîmplătoare), au mai apărut regizorul Radu Afrim, dar și, fugitiv, o fetiță blondă de 9 sau 10 ani. Solicitați să
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
categorie și care influențează considerabil deznodământul fericit al intervenției respective. Dintre acești factori comuni amintim: empatia, căldura neinvazivă, respectul, acceptarea celuilalt, atitudinea încurajatoare etc. Este vorba de calități ce aparțin de „alianța terapeutică”, aceea care se instituie între cei doi protagoniști (psihoterapeutul și pacientul), și a cărei importanță se configurează ca un laitmotiv în orice terapie. Mai apoi, nu putem oculta nici un alt aspect important în circumscrierea acestei paranteze de amorsare și anume că succesul terapiei (apud Bergin și Garfield, 1994
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
a nașterii, comunicarea dintre mamă și viitorul copil este multifațetată și neîntreruptă, motiv pentru care, mai întâi, pe filieră hormonală apoi și prin albia psihologică, toate trăirile mamei rezonează și asupra fetusului. Vorbind despre traumele intrauterine, vom menționa că ambii protagoniști, respectiv și mama și copilul pot traversa experiențe traumatizante în această perioadă. Pentru a detalia această chestiune, vom începe cu analiza posibilelor evenimente traumatice, așa cum se prezintă ele la femeia gravidă în această etapă fragilă din existența ei. Discuția este
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
lipsă de orizont și de imaginație se etalau în câmpul diplomatic, cât de puțin se învăța din trecut, cât de adânci erau, de multe ori, discrepanțele dintre realități și percepții în actul diplomatic. Mă revolta nonșalanța, cinismul cu care mari protagoniști ai politicii mondiale își disimulau adevăratele intenții, prezentându-și interesele egoiste drept cerințe ale "comunității internaționale", frecvența cu care statele mici și mijlocii erau silite, sub presiunea celor puternici, să adopte poziții care, pe fond, le contraziceau năzuințele și pozițiile
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
unele dintre elementele evocate reprezentau contribuții directe ale României la crearea condițiilor necesare pregătirii și întrunirii acestei conferințe. Desigur, această contribuție nu trebuie exagerată. Convocarea Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa era înainte de toate rezultatul unor înțelegeri între principalii protagoniști ai scenei europene și mondiale, anume Statele Unite și Uniunea Sovietică. În baza unor astfel de înțelegeri, deveneau posibile negocierea și încheierea cunoscutelor tratate dintre URSS și RFG, dintre RFG și Polonia, RFG și Cehoslovacia, RFG și RDG, tratate care, între
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
de la Geneva, care fusese deja convenită. În felul acesta, consensul trecea un test important, fiind păstrat în litera și spiritul definite prin regulile de procedură. "Scenariul maltez" avea să se repete la faza 1 a Conferinței, cu deosebirea că acum protagonist era Dom Mintoff, prim-ministru și ministru de externe al Maltei. Acesta cerea ca miniștrii de externe ai țărilor mediteraneene să fie invitați să-și expună pozițiile încă din această reuniune de început a Conferinței. Se făceau din nou auzite
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
Sunt interdicții legate de r]nirea animalelor, adic] baterea, mutilarea, însemnarea cu fierul roșu, supraînc]rcarea, îngr]direa libert]ții și înfometarea. Consumul de carne este strict interzis deoarece presupune uciderea animalelor. Aceste preocup]ri situeaz] populația Jaina printre primii protagoniști ai „eliber]rii animalelor”, dep]șindu-i pe budiști și hinduși pe aceast] treapt] moral] și în ceea ce privește explicarea vegetarianismului (Jaini, 1979, p. 169). Mai mult, aceasta era atât de sensibilizat] de uciderea materiei vii, fie ea intenționat] sau accidental], încât strecurau
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
primenește, nu? de ce să se dea la fund, și soareaua își consumă scenariul sub cele mai bune auspicii, mîine o să vuiască urbea. Fugisem din Filarmonică să nu-mi scape clou-ul. Toată societatea, numai ochi și urechi la cei doi protagoniști, pardon? la cei trei, e și Chiriță, vorba aia, gazda, autohtonul, fostul dar mereu actualul Chiriță-Chirițescu, madam Chiriță nu stă o clipă, țese, înnoadă, combină, ce, e fraieră? alții cum?... soareaua se derulează magnific. În timp ce invitații (și dom Chiriță) se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și producerea, pe bandă, a surogatelor elogiind impostura unui regim impus prin tancurile rusești și dăinuind prin sloganele unui neaoșism găunos. Contingentele imnografilor de serviciu se întrec în campanii din ce în ce mai grotesc onomastice și se-nfig, prin rotație, la bucate. Printre protagoniști, și inși dotați, dar autoanulîndu-se prin chiar dezerție morală. Pentru modalitatea onorabilă, adesea demonstrativ onorabilă, optează acea parte de breaslă care nu vrea să abdice de la condiția ideală, singura în stare să producă opera. Autentica operă. Chiar dacă artiști din această
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
radicalism comportamental au fost (și sînt) practicate de marea formațiune democrată din țară, necedînd, deși cu riscuri electorale, din capitalul preluat de la cei ce s-au confruntat direct cu sistemul terorii de inspirație bolșevică. În fond, ce reprezintă cei doi protagoniști ai recentei deriziuni propuse de glumeața Academie (care, de altfel, stă ca un junghi în coasta reumatică a regimului), mai exact ce forțe stau în spatele discursului lor politic? Ca să înțelegem stilul ce-i desparte atît de tranșant pe "premiați". Dacă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
prodigă. Ce nu-i pe masa locantei! (locantă blazonată cu parafraza la " Somnoroase păhărele", aducîndu-ne lăutărește aminte că în cotloanele astea voroveau Creangă cu Eminescu). Dar ce nu-i pe masa oferită nouă, amicilor indigeni, de demult plecatul din țară, protagonistul serii! Pianist briant, cozeur șarmant, revenind mereu între noi, oferindu-ne cîte un concert realmente reconfortant (cel din această seară, evident, reconfortant), tînjind incurabil, acolo, departe, după compania noastră, nealterată, ca-n anii junelor nebunii. Antren de lume subțire, prosperă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-mă... sînt mereu tentat, n-am încotro, să compar: ce mai! românul e incomparabil mai cult, mai... și dă-i, și dă-i cu românismul. Stupoare. Mascată (la mese, mă rog, figuri subțiri), dar stupoare. Pe la patru, în pisoar, cu protagonistul serii, rupînd el tăcerea actului, jenantă: mă, aici... la noi, totul pute. Zbaang! Năzdrăvan post t.v., preluat, prin releu (echidistant) și de eterul bahluian. Emisiuni trăsnet, ca-n 7 Păcate. E-acolo o adunătură pe sprînceană, făcînd eforturi transpirate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]