8,125 matches
-
relativ egale, dar privirea ei continuă să mă sfideze. Trec zece secunde în care nu mai aud decât gălăgia celor două sute de voci din curtea interioară. Doar n-o să stăm așa, ca statuile. Ce e? Se uită în dreapta, spre holul pustiu, apoi pornește intempestiv către ușa clasei. O urmez fără să mai spun nimic. Intrăm în clasă, iar ea merge în banca ei și-și scoate ghiozdanul. Îl pune încet pe bancă, cu gesturi precise. Îl deschide, scoate o cutie mică
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Mă întorc și văd o fetiță blondă, cu ochelari, care mă privește sfios. Mă scuzați, am ieșit să ud buretele. Dau ușor din cap, apoi plec spre cancelarie. Aglomerație Trăiam cu tine într-o căsuță de lemn, pe o plajă pustie, la malul oceanului. În fiecare zi eu plecam în larg, cu barca, iar seara mă întorceam cu un pui de somn. Apoi făceam focul pe plajă și tu găteai puiul de somn. După ce mâncam, ne scobeam în dinți cu așchii
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
și-ai noștri, și cu surorile mele, și-ale tale, și-ale noastre, și-ale tuturor, noi o să ne rugăm pentru tine și o să-ți vindecăm durerea. Hai, soră Petronela, lasă răul să iasă afară și să se ducă pe pustie. Acum, am zis, acum. Chiar acum. Nu, stai puțin, încă nu-mi spune nimic. Uite, pun mâna pe răul din tine. Stai să văd unde e răul. Lasă-mă să simt, soră. Lasă-mă să te-ating, soră. Stai puțin
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Iar eu, prin puterea cu care am fost investit, am să mut răul de la tine, Petronela. O să folosesc această simplă bancnotă, această bucată de hârtie, această frunză moartă, o s-o folosesc ca să alung răul. Iar apoi o să l arunc în pustie, să piară și să nu se mai întoarcă niciodată. Acum închide ochii, Petronela. Ține bine bancnota, surioara mea. Ține-o bine, ține-o strâns. În bancnota asta se află tot răul din tine. În bancnota asta se află însăși Boala
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
ochii. Înceeet. Înceeet. Priviți, frații mei. Priviți, surorile mele. Petronela zâmbește. Chiar acum. Iată lucrarea Domnului, înfăptuită chiar acum și aici, sub ochii voștri. Iată cum toate grijile și necazurile au plecat de la Petronela. Unde s-au dus ele? În pustie. Departe s-au dus. S-a zis cu ele. Izbăvit fie sufletul tău, soră Petronela, și bucuros să fie sufletul tău de-acum înainte și pururea și-n vecii vecilor. Amin. Dragii mei. Ați fost martorii unei izbăviri. Sub ochii
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
poartă, un carton mare pe care scrie AICI CAZARE. Pedalez în voie. Încetinesc în dreptul unor limitatoare de viteză, fac stânga și ajung la linia ferată. Nu vine nici un tren. Trec peste șine, fac dreapta. Văd o fâșie lungă de asfalt. Pustie. Pedalez. O Dacie de pe vremea lui Ceaușescu trece încet, în sens invers, încărcată cu damigene. Liniște. Bubuitul se aude foarte încet, undeva departe, în spatele meu. Prind viteză. Îmi desprind ușor mâinile de pe ghidon. Trec vreo douăzeci de secunde. Vântul îmi
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
cre că vro cinșpe euro, cam așa. Mă rog, or să iasă și-n ediții d-alea limitate, de dizain, ca să-și ia și irineii ca să se dea-n bărci la disco. Să filmeze pipițele la separeu. Parcul e aproape pustiu. Cred că e vreun meci important la televizor. Am rămas numai eu și cu omul ăsta cu chef de vorbă. Îl întreb dacă vine des prin parc. Hai mă, fii serios, ești sonat? Mi s-a bulit compiutăru și-a
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
a așezat pe o bancă și se uită la noi. Afară e încă lumină. Și-am încălecat pe-o șa Pedalez. Mi-am uitat iPod-ul acasă, dar reușesc să țin un ritm constant. Toate aparatele sunt libere, sala e pustie. Sunt doar eu, singur, pe bicicletă. Nu știu de ce i se spune așa. Eliptică. Bicicletă eliptică. Probabil vor să spună că e un fel de bicicletă prescurtată. Bicicleta pe care parcurgi zece kilometri, stând țintuit pe o bucată mică de
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Mai aveți mult? Aș încerca și eu o tură. Mă uit la ecranul digital. Am alergat douăzeci și trei de minute. Îi zâmbesc amabil și-i spun că termin imediat. Oliver îmi zâmbește și el, apoi se uită prin sala pustie. Peste un minut, cobor de pe bicicletă și merg la vestiar. Ferdinand nu se vede nicăieri. Probabil că face duș. Îmi schimb hainele, apoi îmi iau rucsacul și ies din vestiar. Trec prin sală și l văd pe Oliver stând în
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
ușa, dar îl opresc. Îi spun că am sunat și mai devreme. Cu răbdare, repet povestea cu cauciucurile. Bătrânul mă privește cu suspiciune. Apoi, brusc, văd în ochii lui o luminiță palidă. Te-a trimis Hari? Întorc capul spre strada pustie, ca și cum aș aștepta ca de-acolo să apară o soluție. Apoi mă întorc din nou spre bătrân. Îi spun că nu știu cine e Hari. Îi spun că eu vin din partea lui Victor. În timp ce vorbesc, îl desenez pe Victor, cu mâinile, prin
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Pasărea tace. Încerc să-l văd pe copilul care se juca cu piesele de Lego, acum vreo patruzeci de ani. E încă acolo. Doar că are o barbă rară, plină de fire albe. Ridic oglinda, arunc o privire pe străduța pustie, iau piciorul de pe frână și apăs ușor accelerația. Ready or Not Îl salut și dau să mă așez pe scaunul din fața lui. Omul se ridică și-și întinde mâna dreaptă spre mine. Bine ați venit. S-a ridicat doar pe
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
fără grabă, dar sunt momente în care am senzația că o să mă lovesc de plafonul de rigips. Nu mă lovesc de nimic, dar încerc totuși un sentiment de claustrofobie. Măcar e bine că nu e nimeni pe-aici. Chiar e pustiu. Nici măcar muzica nu se-aude, probabil că la ora asta personalul e în pauza de țigară. S o fi terminat discul și nu-i nimeni pe lângă player ca să apese butonul play. Cu atât mai bine. Am ajuns la vârsta la
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
firea. Mă așez pe un scaun de plastic mai din spate și mă uit pe geam. Oraș gri. Era bine să-mi fi luat iPodul, ar fi fost un life-saver bine-venit. Oricum, n-am de ce să mă plâng, tramvaiul e pustiu la ora asta. Mai e doar un nene cu mustață de Țiriac. Puțin mai în față. Are o sacoșă cu sifoane. Nu știam că mai există sifoane. La prima stație se urcă o femeie. La vreo cinzeci de ani. Poate
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
La stația următoare cobor și-l las pe Țiriac singur în tramvai. E o cofetărie aici, aproape. Am poftă de o înghețată de ciocolată. Sau de un tort Krantz. Sau de amândouă. O poveste cu doi moși pe o plajă pustie Bagajele sunt gata. Coborâm, îi dau recepționerei cheia și-i mulțumesc. Drum bun. Ajungem la mașină. E o zi mohorâtă, dar, inexplicabil, e exact ce-mi trebuie acum. Constanța în luna aprilie. Blocuri, blocuri, blocuri. Stă să plouă peste blocuri
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
mare. Semnalizez. Apoi văd câteva utilaje și indicatoare cu oameni la lucru. Străduța e blocată, se toarnă asfalt. Merg înainte, întorc la primul giratoriu. Găsesc o altă străduță perpendiculară pe șosea. Fac dreapta. În capătul străduței e marea. Faleza e pustie. Asfaltul e decupat pe ici, pe colo, cu precizie geometrică. Fâșii dreptunghiulare lipsesc din drum. Fac slalom printre dreptunghiuri, cu 20 la oră. Recunosc hotelul în care am stat acum șase ani. N-are nici un etaj. Doar parter. Și multe
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
că zâmbesc, dar nu sunt sigur.) Un timp ascultăm valurile. Mi-e frig la mâini, așa că mi le bag în buzunarele de la geacă. Ai putea să scrii o poveste despre ziua asta. O poveste cu doi moși pe o plajă pustie. Râde. Uite, nu e nimeni aici. Îi spun că nu pot să am un subiect atât de banal, cititorul s-ar plictisi rapid. Și îi spun că, oricum, nu suntem singuri. Îi arăt cu degetul silueta unui om, la distanță
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
frăție. Ușile troleibuzului se închid. Mă uit după el, îmi zâmbește prin geam. Mă scarpin după ureche și mă apropii de buticul din stație, ca să-mi iau un pachet de țigări. Șezătoare Stau la etaj, într-un separeu. Camera e pustie, sunt singurul client. Am terminat de mâncat. Mi am scos laptopul meu cel străvechi. Încerc să scriu ceva. Tastatura lui mi-e foarte dragă, i-am pipăit reliefurile de zeci de mii de ori. Aud pași pe scări. Multe tocuri
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Se chinuie puțin, dar reușește. Încă nu stăpânește bine butonul care schimbă vitezele și foile. Coborâm și prindem viteză. Aerul e bun și ploaia fină ne mângâie fețele. Văd că drumul continuă în linie dreaptă, fără nici o șerpuire. E chiar pustiu. Poate că italienii stau duminica doar în casă. Hai să mai mergem un pic. E prea mișto. Avem toată șoseaua numai pentru noi. Ajungem în Pianiga. Ea intră într-o biserică, iese peste un minut. Hai să mergem drept înainte
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Vacarmul năucitor îl întrecea pe cel de altădată. Circarii au mai inventat ceva: sub cupola de pânză unde aveau loc spectacolele de iluzionism au instalat discoteca. Nu departe au apărut și jocurile mecanice cu rachete teleghidate. Centrul orașului devenise iarăși pustiu. Lumea mergea din nou la bâlci. Cei în vârstă spuneau: Pe vremea noastră era mai frumos. Venea la bâlci toată protipendada...Acum n-a rămas mai nimic, nici fanfara, nici zidul curajului. Ce să vezi la bâlci!? Tinerii gândeau altfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
-mi dădea și mie ceva, nu aveați atâtea necazuri. Tata, ajuns lângă mine, mă săltă în brațe bucuros. Atunci îl văzu pe moșneag. Cum ai ajuns aici, nenorocitule, cum?! Credeam că o să-ți putrezească oasele și sufletul hain pe câmpia pustie. Nu-ți spun pentru că nu înțelegi. Ce să înțeleg? Că ești piaza rea? Eu am trecut râul cu barca, spuse moșul. Care barcă? Ești nebun... Barca pe care o țin ascunsă, o scot numai când am nevoie de ea. Mie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
pe rând, zarva creștea necontenit, câinii lătrau de zor la necunoscuții care, zornăind din clopoței, se apropiau voioși de ferestrele împodobite de sărbătoare. Glasurile vesele de copii, înfierbântate de iureșul urăturilor, răsunau pretutindeni, răzbeau până departe pe câmpia întinsă și pustie, albastră ca o mare liniștită după apusul soarelui. Doar la casa omului purtat fără voia lui prin locuri necunoscute de mârțoaga nărăvașă, ferestrele erau oarbe. Înăuntru, nevasta țăranului și copiii lui stăteau în jurul focului, așteptând. Cei mici de tot nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
adesea evocat în familia noastră: "Să îmbinăm utilul cu plăcutul". Eram în plină vacanță diplomatică. Oficialitățile locale respectau vacanța, misiunile diplomatice erau conduse temporar de înlocuitori ai ambasadorilor sau ai celorlalți șefi de misiune. Nicosia părea un oraș în întregime pustiu. Vârstnicii profitau de umbra celor câțiva lămâi sau portocali din modestele lor grădini și mai aruncau câte o privire de speranță spre albastrul cerului: poate o da Dumnezeu măcar câțiva stropi de ploaie. Zi după zi, arșița își făcea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
tot ea creează umbrele, impregnînd decorul de atmosfera irealului sideral. în călătoria sa astrală, magul călător prin stele întîlnește un călugăr rătăcitor ce intonează o melopee tristă pe coardele ruginite ale unei harfe de aramă. Orfeu inutil, bîntuind prin temple pustii din care zeii au dispărut, călugărul strînge în coarde toată durerea universului, dar raze luminoase îi mîngîie fruntea și îl alină în vis, un vis de înger: (Povestea magului călător în stele) Cumva pe aceeași linie, deși nenumită, despre acest
Despre sacralitatea sacrificială a lunii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
să facă instrucție cu noi tot drumul. Dumnezeu să-l ierte, că era ca un căprar rău cu noi. Parcă-l aud și acum, cum striga : Oi nauz, treci pi canal, câ pi șușă merg căruțâ șâ mașâni". Șoseaua era pustie, astea le inventa el, ca să ne facă zile fripte. Așa făcea Ion cu noi, degeaba protestam și ne revoltam, noi mergeam doar prin șanț sau pe canal, iar el pe șosea. Ba trebuia să ne ținem și de mână, când
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
din somnul atât de plăcut, a venit nebunul de oltean cu mortul lui de sub pat, care cine știe dacă era adevărat sau fusese vreo halucinație de-a lui, că era „dat dracului” de fricos. Am ajuns la gară, care era pustie, colegii noștri erau la distracție, sau cine știe pe unde se aflau, poate că-și conduceau și ei partenerele acasă.Nu ne simțeam bine și nu eram în siguranță nici în gară singuri, trăiam încă sentimentul acela de spaimă, ne
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]