9,377 matches
-
sau la școală ni se insuflau alte valori. Bunicul era un om de o rigoare morală extraordinară, dar, în același timp, un om bun. Ca toată armata română, fusese până la Stalingrad și avea o mulțime de povestiri de pe frontul de RĂsărit, povestiri care nu erau deloc eroice, ci foarte umane. Istorioarele astea m-au impresionat mult - pentru că totuși e o deosebire între fete și băieți în felul în care ascultă povestirile de război. Eu am fost o fată foarte băiețoasă, dar
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
îna‑ poi vânzătoarei, care singură se înșelase, nu îl furaserăm. Acest gen de scrupule erau cu totul extraordinare. V.A. : Dar de unde veneau ele ? Era credincios ? Avea o educație strict religioasă ? A.M.P. : BĂnuiesc că, după ce venise de pe frontul de RĂsărit, nu mai era câtuși de puțin religios. Și nici bunica mea nu era credincioasă. Era însă regalist, dreapta monar‑ histă. Am crescut ascultând alegerile la Radio France, urmărind când câștiga dreapta sau când câștiga stânga. Dar, în comportament, era un
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
care a avut-o cu Bush senior la Malta, la un moment dat, președintele i se adresează secretarului general : „Dumneavoastră cunoașteți bine estul Europei și deci dumneavoastră trebuie să acționați acolo“, adică aveți mână liberă. Americanii, ca de obicei vedeau răsĂritul Europei cam în ceață. A.M.P. : Exact. Și nici nu prea erau interesați de chestia asta cu România. SĂ nu uităm că și de Gaulle i-a spus lui Ceaușescu, când era la București, tot o trăsnaie, cum că îl
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Un exil autoimpus, ca la Caragiale ? A.M.P. : Cu certitudine că eu n-am vrut să plec niciodată. În 2006, am primit invitația să aplic la o poziție acade‑ mică la Oxford, care avea ca focus Europa Centrală și de RĂsărit. Acolo aveam cunoscuți oameni cu care lucrasem în proiecte internaționale și ei m-au chemat. Atunci nu știam dacă intrăm la 1 ianuarie 2007 în Uniunea Europeană. Citind setul de formulare trimis de englezi, m-a frapat o precizare : „Dacă nu
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
încredere. V.A. : Cred că trebuie să fim interesați și de ce fel de președinte vom avea, cu ce priorități în relațiile cu stră‑ inătatea. Va menține el relațiile noastre privilegiate cu Uniunea Europeană și cu Statele Unite sau se va îndrepta spre RĂsărit ? A.M.P. : Aici nu am niciun fel de grijă, spre deosebire de restul lumii. Sunt absolut convinsă că, oricine vine, inclu‑ siv domnul Ponta, lucrurile vor fi absolut la fel. Chestia asta că să nu iei investiții din China e o copilărie
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
e singura evoluție a civilizației omenești în care scepticismul nu are ce căuta, realizările întrecând de multe ori visurile celor mai optimiști.” Cuvântul Adevărului Cuvântul Adevărului, 1906, Cernăuți (Din rubrica „Reviste și ziare” primită la „Doina”; revista Societății Tinerimii Române Răsăritul din Burdujeni, județul Botoșani, nr.2 august 1906. *Cuvântul Țărănimii este ziarul care apare la Cernăuți, anunțat de Glasul Bucovinei nr.920 din 17 februarie 1922, „redactat de un oarecare domn Aurel Hutu, tatăl său fiind din Câmpulung”, cum ni
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
puteri, reaprinzând candela speranțelor românilor. * * Când contingentele 1917-1956 își mai spălau ochii privind unele manuale, ori în paginile de literatură, lucrarea lui Nicolae Grigorescu „Gornistul”, puțini știau că acesta continua să rămână până în 1956 prizioner în Rusia - vecina noastră de la răsărit. * 58 * Ziarul din 27 iunie, 1937, sub semnătura D. Moldovanu publica articolul „Ctitorul bisericii din Arsura cu fotografia dr. Nicolae Lupu, vicepreședintele partidului național țărănesc. Era vorba despre biserica din Arsura „un sat aproape de Prut, în județul Fălciu”, construită după
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
o rubrică: CENZURAT ori CONFISCAT. „Urgisirea ziaristicii se face nu numai prin confiscare, ci și prin procese de presă și un bombardament întreg de rectificări „ scrie editorialul din 10 august 1903, după „sistemul dacă voi scrieți că soarele apare la răsărit, eu pot rectifica și scrie: nu este adevărat, soarele răsare de la apus și voi trebuie să publicați rectificarea”... Proprietar editor la Deșteptarea în această perioadă era Eusebi Ștefanelli iar redactor responsabil George Bor. La 1 februarie 1921, purtând numărul 1
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
și din lipsă de fonduri. În raport cu „Foaia Societății”, Aurora Română n-a fost un pas înainte. * După ani, revista Doina nr. 4-5, octombrie-noiembrie 1906 (Burdujeni, Suceava) aducea mulțumiri „eruditului scriitor bucovinean C.S. Preotul Const. Morariu pentru următoarele volume donate bibliotecii „Răsăritul” din Burdujeni: Istoria Școalei Greco - orientale Cernăuți; Istoria lumii - în 3 volume; Părți din istoria Românilor din Bucovina; Herman și Dorotheea; Poezii germane; Virtutea creștină; Omiliile părintelui nostru Ion Gură de Aur; August Herman Frencke, toate operele sale.” V. Teodor
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
statistică sanitară specifică, un studiu privitor la pelagră în ținutul Sucevei. * Calendariu Calendariu apare în anii 1809, 1811, 1812, 1813, 1814, 1816, 1820, 1824. În 1812 își schimbă titlul în Calendarul pentru casă, iar în 1824 în Calendariul a Bisericii Răsăritului (Vezi Ioan V. Cocuz - Anuarul Muzeului județean Suceava). * Calendariu... Calendariu... întocmit pe gradurile și clima Ungariei, Transilvaniei, Moldovei și Ungrovlahiei. Apare la Buda în 18171818, 1825, alcătuit și editat de Z. Carcalechi, ferlegherul cărților românești în Crăiasca tipografie a Universității
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
împotriva unor boli ale vitelor.” I. Nistor, în „Istoria bisericii din Bucovina, București, Casa școalelor, 1916, susține că V. Tântilă a publicat un Tabelar vecinic calendar pentru 100 ani, „calendar în care se află toate sărbătorile cele mari ale bisericii răsăritului, alcătuit cu ajutorul lui Dumnezeu, după mâna lui Damaschin de un iubitor de această știință, nu pe un an, o sută sau o mie de ani, ci de la început și până la sfârșitul lumii, numai iubitul cititor să știe ce slovă a
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
cuvântă: de Nicu Vlădulescu, lecții-dialog cu elevii în clasă de prof. F.M. Marcinovschi. Unele lecții priveau istoria neamului românesc. Lumea noastră era o revistă destinată și orientării și apărării intereselor elevilor surdo-muți care făcea schimb de publicații cu altele asemănătoare: „Răsăritul nostru” din Focșani, de exemplu. Erau popularizate cărțile școlare pentru elevii surdomuți aflate în librării ori direct la autorii lor. Redacția era în corespondență cu cititorii din Canada, Siret, Târgu Ocna, Ploiești, Vama (Bucovina), Timișoara, Focșani. „Limbajul mimic al surdomuților
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
indică și opțiunea personală a lui Wikander: de partea lui Schlegel, adică mereu, iluzoriu sau nu, de partea neutralității științifice. La începutul anului 1944, și Münchenul, și Wüst ajunseseră pentru Wikander elemente de trecut - în februarie pleacă spre Frontul de Răsărit, de unde se va întoarce în Suedia abia peste un an, asistând, nu știm cum, la sfârșitul războiului. Nici cu Wüst, nici cu Höfler nu va mai păstra vreo legătură, iar Münchenul nu-l va revedea, irecognoscibil după distrugerile războiului, decât
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
transferabile peste un cod mitic deja existent, înscris în normele imaginarului. Pentru construirea noilor imagini se apelează la mărturie. Sînt cunoscute mărturiile mirobolante ale scriitorilor, întorși din vizitele în patria sovietelor, de la Sadoveanu, pentru care lumina, în sfîrșit, vine de la Răsărit, pînă la ultimul fruntaș în producție, copleșit de cele descoperite în țara lui Stalin. De semnalat că această cale de impunere a noilor mituri și imagini prin mărturie are o vechime respectabilă: apostolilor, Iisus le cerea să meargă și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
trecut care ne urmărește încă. (Caietele de la Durău, nr. 6, septembrie, 1998) CUM ÎȘI CÎNTAU POEȚII CONDUCĂTORII COMUNIȘTI Timp de aproape cinci decenii, poeții, bine stipendiați de partidul unic, au cîntat în versurile lor: mărețe realizări ale cincinalelor, cîrmaci de la răsărit, dar și autohtoni, întrecerile stahanoviste, "eroii" comuniști, agricultura socialistă, omul nou, lupta pentru pace și ura împotriva imperialismului aflat, nu-i așa? permanent pe buza prăpastiei, în pragul prăbușirii iminente ș.c.a.l. Mai toți, în afara onorariului, echivalent pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
În exil editează cîteva publicații și colaborează la majoritatea ziarelor românești din străinătate, în special la "Carpații" lui Aron Cotruș. Va fi primul care atrage atenția occidentalilor asupra gafelor săvîrșite prin cedarea în sfera de influență sovietică a țărilor din răsăritul Europei. Cartea sa, Pax Americana o Pax Sovietica (2 volume, Madrid, Editura Marsiaga, 1947), era un veritabil semnal de alarmă asupra pericolului sovietic, din păcate fără impact asupra unui Occident gauchist și dezinteresat de soarta popoarelor aflate sub ocupația bolșevică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
țării (...) încît cu cei peste 400 de deputați poți oricînd să scobești galerii de mine, să tragi din pămînt țiței, să ari pămîntul, să semeni, să culegi, să ridici clădiri, să studiezi natura, să vindeci pe cei bolnavi, să cînți răsăritul soarelui și faptele oamenilor". Se arată capabil a scrie ca un trepăduș partinic: "Orice scriitor se va găsi, urmînd chemarea pe care Partidul Muncitoresc Român a făcut-o, nu de mult, prin primul său secretar, artiștilor "de a făuri opere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
apelînd la mitologia clasică, rapsodiile fiind "de bunăseamă simple păcate ale tinereții". Este admirată lupta țării în munți, contra ocupanților, trecerea de nevoie de la "a opune provocării înțelepciunea, violenței violența înțelepciunii". Occidentul va fi vituperat pentru indiferența afișată față de suferințele Răsăritului. Numeroase erau dovezile indiferenței Apusului la atrocitățile noilor stăpîni ai Răsăritului, atmosferă care îl determină să-și prețuiască destinul de exilat și de om liber. Atunci, în iulie 1957, a realizat, încă o dată că, "fraternitatea virilă dintre noi și destinul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
tinereții". Este admirată lupta țării în munți, contra ocupanților, trecerea de nevoie de la "a opune provocării înțelepciunea, violenței violența înțelepciunii". Occidentul va fi vituperat pentru indiferența afișată față de suferințele Răsăritului. Numeroase erau dovezile indiferenței Apusului la atrocitățile noilor stăpîni ai Răsăritului, atmosferă care îl determină să-și prețuiască destinul de exilat și de om liber. Atunci, în iulie 1957, a realizat, încă o dată că, "fraternitatea virilă dintre noi și destinul nostru, ce trebuie convertit în libertate, nu e un cuvînt, ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
prilejul de a marca un adevăr care, în țară, abia după decembrie '89 va fi, în sfîrșit, afirmat: Dumitru Stăniloaie "este, înainte de toate, un învățat teolog, unul dintre cei mai de seamă pe care îi are în clipa de față Răsăritul ortodox"; și aceasta mai ales pentru monumentala Dogmatică ortodoxă. Lucrare care, ne atenționează Virgil Ierunca, îndeamnă și invită la o meditație filosofică. Scriind despre Cristian Moraru, Virgil Ierunca se va pronunța pentru necesitatea "revizuirilor" în cultura și literatura noastră ieșită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mod urgent și cu precădere să ne propuneți ce anume cadou (se vede că moda cadoului pentru conducătorul iubit nu a fost o invenție ceaușistă, ci a fost preluată și perpetuată, în toată perioada regimului comunist, de la marele vecin de la răsărit, n.n.) ați putea oferi tov. I.V. Stalin (de pildă, dacă între timp ați editat un almanah pe anul 1949, iar în lipsa acestuia un caiet literar sau un volum cu conținut progresist de dată recentă al unui membru al Filialei Dvs.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
abjecțiile staliniste". Aflăm, la finalul Memoriilor lui Revel (apărute la Paris, în 1997), cum subliniază Monica Lovinescu, un elogiu disidenților acum cînd în Occident moda lor a trecut, iar în Est s-ar spune că nici n-a existat: "Disidenții Răsăritului s-au dovedit cu atît mai eroici cu cît n-au fost doar amenințați cu exterminarea de regimurile lor, dar și calomniați de stînga occidentală. Faptul că acești bărbați și aceste femei, crescuți, închiși în sistem, și-au putut păstra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
reabilitat și redat societății, care te așteaptă cu brațele deschise!" Și mi-am început viața de reabilitat stînd ca un străin în propria mea casă, confiscată". Un erou este Dumitru Ganez (n. 1919), agricultor din Ionășeni-Trușești. Întors de pe frontul de răsărit, unde a cunoscut pe întinsa Rusie, în direct "binefacerile" comunismului, se va organiza cu alții din sat, dintre acei ce-i împărtășeau convingerile, pentru a lupta în contra comunismului. Cum era de așteptat, Securitatea, prin informatori, i-a depistat și arestat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Constantin Rădulescu-Motru nota în jurnalul său pe 28 decembrie 1947: "N-am crezut să ajung a trăi într-o epocă în care să se realizeze ceea ce Nietzsche numea "devalorizarea tuturor valorilor". Am început în credința că România este sentinela de la Răsărit a civilizației europene. Și astăzi sfîrșesc în mijlocul unei mulțimi de români terorizați, cărora li se impune credința că patria lor este sentinela dinspre Apus a civilizației moscovite. [...] Ce bătrînețe amărîtă mi-a hărăzit Dumnezeu!". Douăzeci și doi de academicieni se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
inițiată de el vor determina să se vorbească în Europa de o disidență românească. Astfel, cum remarca Monica Lovinescu, în anul 1978, "România a încetat să fie marea absentă de pe scena pe care se zbate convulsiv libertatea de conștiință a Răsăritului". Basarabean, din ținutul Orheiului, după 23 august 1944 se afla refugiat în România împreună cu familia. Hăituiți pentru a fi predați sovieticilor conform armistițiului, reușesc să rămînă în Țară. În ianuarie 1949, tatăl, învățătorul Goma împreună cu alții din satul Buia vor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]