8,590 matches
-
am apărut urcînd cu pași mari treptele. — Unde e? le-am strigat. La naiba, a fost aproape s-o violeze acolo. Ați văzut-o intrînd? Cele trei se holbară una la alta, apoi Începură să chicotească În cor, cu mințile rătăcite pe tărîmul amfetaminelor. Una dintre ele Îmi atinse obrazul, de parcă ar fi Încercat să liniștească un copil. Am căutat În toaleta femeilor, Împingînd toate ușile separeurilor, apoi am pornit pe dibuite printre mesele din restaurantul cufundat În beznă, Încercînd să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Charles, am văzut deja știrile. Și oricum e oprit curentul. — Știu. Cum era Anne? Am Înțeles că lua droguri la greu. Nici vorbă, spuse Paula. În orice caz, nu după povestea cu supradoza. Nu știu ce-și injecta. (Privirea Îi rătăci pe deasupra acoperișurilor Însorite ale Estrellei de Mar.) Era o fată de viață. Odată a călărit o cămilă prin Plaza Iglesias, Înjurîndu-i pe taximetriști cu un tupeu de ziceai că-i vreo torera. Într-o seară, la Clubul Nautico, a pescuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să plec. Mă gîndeam că poate vă uitați la televizor. Își regăsise autocontrolul, iar acum, sprijinită de BMW, fuma un trabuc miniatural, dar se ferea să privească la clădire. Se desprinse de mașină și o porni tacticos În direcția piscinei, rătăcind printre scaunele de pe terasă. Mi-am Închipuit că era În căutarea locului exact În care se afla În momentul cînd izbucnise incendiul. Sprijinit de pervaz, am rămas admirînd-o, Încercînd În același timp să-mi lărgesc puțin gulerul ortopedic. Am privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
avîntîndu-se pe șoselele mărginite de palmieri din jurul proprietății Hollinger. Plecarea lui parcă ne lăsase iar complet expuși la ororile conacului ars. Paula strîngea În mîini volanul, cînd Încleștînd, cînd relaxîndu-și degetele. Casa rămînea În spatele nostru, dar știam că ei Îi rătăceau gîndurile prin Încăperile distruse și că făcea propriile-i autopsii mentale asupra victimelor. Încercînd s-o liniștesc, i-am Înconjurat umerii cu brațul. S-a Întors cu fața la mine și mi-a zîmbit neatent, ca o doctoriță doar pe jumătate conștientă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și rezolv eu. — Nu vă faceți griji... pot să aștept. S-ar putea să dureze ceva. A pledat vinovat. Andersson trase din țigara Însăilată. Firișoare de tutun aprins răbufniră din vîrful incandescent și străluciră efemer În dreptul bărbii lui. Privirea Îi rătăci prin atelier, evitîndu-mi chipul. — Vinovat? Frank are un simț al umorului cu totul aparte. — Nu-i nici o glumă. SÎntem În Spania și i-ar putea da douăzeci sau treizeci de ani. Nu credeți că el a provocat incendiul? Andersson Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
era ziua de lungă să tot Învîrtesc scenarii care să dovedească nevinovăția lui Frank, dar țesătura se destrăma de cum o lăsam din mînă. În căutarea Plazei Iglesias, am tot cotit pe diverse străduțe și nu după mult timp m-am rătăcit În labirintul de alei. M-am oprit Într-un scuar cît o curte modestă, cu o fîntînă plasată lîngă o cafenea În aer liber. Mă tenta să merg pe jos pînă la Clubul Nautico și să plătesc un portar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
prin geam bancheta din spate a Citroënului, În vreme ce buzele i se mișcau parcă murmurînd numele cuiva. — Pot să vă ajut cu ceva? l-am Întrebat Îngrijorat, ieșind din mașină. Doctor Sanger...? — Îmi caut o pacientă. Se poate să se fi rătăcit. Ați văzut pe cineva pe drum Încoace? — O femeie tînără? Nu. — N-ați văzut-o? insistă el privindu-mă drept În ochi, nesigur dacă să aibă sau nu Încredere În mine. Slăbuță, cu părul foarte scurt și cu inel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
albă, și Își ducea Într-o mînă valijoara medicală. Bucuros s-o revăd, i-am făcut cu mîna de la fereastra biroului - deși, cu expresia aceea pe chip, dezaprobatoare și copleșită de vinovăție, semăna tot mai mult cu un medic-cerșetor care rătăcea prin Împărăția sănătății În căutarea vreunui bolnav care să-i fie pacient. Se Înscrisese În clubul sportiv la insistențele mele și adesea venea să Înoate dimineața devreme, dîndu-și drumul pe sub luciul apei În timp ce ultimii cheflii ai nopții plecau cu mașinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
în sinea mea, răsuflu ușurată. Nu, nu-i nici urmă de îngâmfare în zâmbetul lui, mi s-a părut doar, aseară, când îl credeam inaccesibil și antipatic. Și chipul meu e ud acum. E ud și de la stropii de ploaie rătăciți pe fața mea, și de la mâna lui udă care a poposit pe obrazul meu în treacăt. Hm, încă o simt pe obraz. Mă scutur iar, înfrigurată. — Hai, ochelaristo, să intrăm undeva, îmi spune el, luându-mă de mână, văd că
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mai ușor și a evita coșmarul acela. Se gândea la Anda. Avea în minte dinții ei albi, care știau să muște cu atâta poftă din buzele lui, ca dintr-un măr roșu. Mai erau și alte chipuri feminine care îi rătăceau prin minte, suprapunându-se ca niște măști peste același trup de femeie - invariabil, trupul Andei. Zăcea în pat cu ochii închiși și decupa meticulos din corpurile lor, așeza în mintea încețoșată bucăți din alte trupuri peste trupul gol al Andei
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de lume la mare în zilele alea, normal. Doar că am avut ghinion, cum spuneam, a plouat cu găleata până în noaptea de Paște. Nici n-am ajuns la plajă decât duminică pe la prânz, înainte de plecarea înapoi. Erau doar câțiva inși rătăciți la țărm, tot felul de schilozi, și m am cru cit când am văzut că înota cineva în mare, pe frigul ăla. Era o fată, țin minte, ne-am crucit cu toții, normal, când am văzut-o. O inconștientă! Clara își
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nu și-l do rește. Nu îndrăzni să și-l scoată de la gât. Era gros ca o zgardă. Dar dacă și-l scotea de la gât simțea că va uita cine este, va uita unde îi este casa, și se va rătăci. Ce zăpăcită sunt! îi zise. Am uitat de ziua mea și de petre cerea noastră de la restaurant! Seara aveau petrecere la restaurantul preferat al domnului Ionescu. Clara mai invitase două perechi, pe lângă nelipsita fa milie Neacșu, pentru a nu-și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mică, dar cochetă și înțesată de tablouri care înfățișau oameni. Oameni în mișcare, în diverse atitudini, oameni văzuți mereu foarte de aproape, stilizați, dar cu o expre sie de încrâncenare pe chipuri. în rest, încăperea era goală. Nici un vizitator nu rătăcea prin ea. Nici Bobo nu se zărea, nică ieri. Oare o mințise tânărul mustăcios când îi spusese că acolo își face veacul Robert Scarlat? Clara începu să se plimbe prin galerie, cercetând tablourile mai întâi cu un aer impacientat, îmboldit
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de a-fi-prezent, o abilitate În a mânui timpurile verbale pe care scriitorul din mine știe că nu o va stăpâni niciodată; parțial din cauza propriilor neputințe, parțial pentru că există timpuri verbale pe care limbajul oamenilor mai trebuie Încă să le inventeze. Rătăcim dintr-o dumbravă În alta. Una spre sud este acum Împrejmuită de un țarc, pentru că Societatea pentru Conservarea Naturii dorește să observe ce efect va avea Împiedicarea pășunatului oilor de Moorland, a boilor și a poneilor sălbatici. Vegetația la nivelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
mare estem la noi, toți Și eu, atunci, l-am alinat, zicând cum că: nu e mare foame, de vreme ce avem apă și scoarță de brad, iar alții au dus-o mai rău decât noi, de pildă cei ce au fost rătăciți de soarta lor pe Apa sărată a mărilor și pe țărmuri de mare, pustii și seci, fără de izvoare, fără de verdeață... Ci aceia se află, în adevăr, în disperată situație, fiindcă nu le este nimeni prin preajmă, să le brâncească restriștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cercetându-mă prin întunecime, s-a interesat, întrebându-mă cu voce firavă: ce faci, Bade Ștefane, că nu ai astâmpăr? Iar eu i-am răspuns că Ali Străilaș se teme să nu ne întreacă foamea și să facem precum corăbierii rătăciți de soartă pe mare, care răbdând ei, dincolo de puterile omenești și răzbiți fiind de nemâncare, se hotărăsc a-l trage, pe cel mai gras dintre ei, la sorți și omorându-l îl taie și-l mănâncă, așa izbutind să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu o imensă politețe, ceremonioasă și comică, bălăbănindu-și lent încărcăturile uriașe, nepăsătoare la răcnetele zidarilor de jos, angrenați totdeauna în competiții stahanoviste simulate, maimuțărindu-l pe Taylor, americanul ăla caraghios, care nu știe că pe la chindii, proletari în salopete, rătăcindu-se unul de altul, trebuie să dispară discret, care-ncotro, pentru a se reîntâlni în jurul halbelor de votcă. Atracția cârciumilor mereu pline, devansând interesul față de orice altă întrecere, plonjează totul într-un deșert dezolant, cu dune din cărămidă spartă, betoniere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
analize temeinice, la despicarea firului în patru sau la divagații de reflecție, își scapără imaginația, care li se aprinde pălălaie, închipuindu-și că tocmai muncitorul lat în spate ar fi cel cu păcătosul gând de a-i răpi fecioria tinerei rătăcite printre ruine. Ridicându-și cu hărnicie mâinile lor de mame, de soții, de surori sau de simple tovarășe de muncă, iau parte fermă și fățișă pramatiei, ce rămăsese zbătându-se în căngile de oțel ale campionului de lupte greco-romane, crezându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
utilitatea nu poate fi îndeplinită tocmai în asemenea dificile momente!), populând suplimentar, cu fantasme, primejdii și vătămări, penumbrele mirosind a dărâmătură și a urină proletară, Mircea practică, plin de fervoare, intuiția galeriilor, ce păreau aidoma unor hățișuri de cărămizi sparte, rătăcind pe versante de tencuială sfărâmicioasă, care se afundau în întuneric. Prin albia secată a unei cișmele de răspântii de altădată, având siluetă de fontă grea și muștiuc din bronz, strivite prin căderea peste ea a unui perete masiv, tânărul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dar l-au luat cu forța pe tata, urcându-l într-un Willis, o mașină militară, captură de război. Înșfăcat de soldații cu steaua roșie la bonetă, nu l-am mai văzut pe tata niciodată. Niciodată! Am rămas în București, rătăcind pe străzi străine și întunecate, neștiind al cui sunt, nici de unde sunt. Din toamnă, trebuia să merg la școală. Am rătăcit pe străzi, până m-a cules, târziu, în noapte, o doamnă cu pălărie. Ce știam eu? Orice tanti cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
soldații cu steaua roșie la bonetă, nu l-am mai văzut pe tata niciodată. Niciodată! Am rămas în București, rătăcind pe străzi străine și întunecate, neștiind al cui sunt, nici de unde sunt. Din toamnă, trebuia să merg la școală. Am rătăcit pe străzi, până m-a cules, târziu, în noapte, o doamnă cu pălărie. Ce știam eu? Orice tanti cu ifose și cu pălărie nu putea fi decât o doamnă. Această doamnă, doamna cu pălărie, care s-a aplecat cu milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
iar femeile au fost și ele ridicate, ulterior, evaporându-se cu toții în neant. Una dintre acestea trebuie să fi fost chiar mama mea. Astfel se explică faptul că nu m-a mai căutat nimeni, atunci, rămânând stingher în București și rătăcit în viață. Am plecat din Pleșești, cu simțământul că de acolo mă trag, dar și cu senzația că e posibil să greșesc. Trase cu sete din țigară și începu să declame răsunător: "Astăzi chiar de m-aș întoarce / A-nțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
vom ști că se află mai mult spirit într-o stâncă mare decât în pietricica umilă în talie. Se opri o secundă, pe urmă reluă cu glas nostalgic: Ție îți zic, Albert, neștiutul meu frate: strămoșii mei cei din stele, rătăciți fără de întoarcere, au izvodit cândva o rostire astfel de concis alcătuită, încât împărtășește, cu iscusință de pravilă și cu viers de descântec, nevăzuta legătură dintre miezul lucrului și spiritul său. Un fulger negru scăpără subit din ochi de Fată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ca și cum graiul de felină al Fetei i-ar fi stimulat precauțiile, O'Piatră se afundă într-o muțenie atât de neclintită și de îndelungată, încât Profesorul crezu că nu-i va fi dat niciodată să mai asculte cuvintele pravilei strămoșilor rătăciți din stele. Într-un târziu, însă, Vânătorul tuși, dregându-și vocea, de câteva ori, urmându-și rostirea: Albert, m-ai ascultat când am spus că o piatră mai mare dispune de mai mult spirit decât o piatră pipernicită. Vânătorul tuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
câteva ori, dar nu față de toți turiștii îngrijorați, ci numai aparte, când în apropiere se afla numai soția marelui absent. Manechinul gonflabil se repezi și el cu reproșurile: Lumea vă caută de ore bune, ca pe un copil care se rătăcește în Galaxia Andromeda și, când colo, domnia-ta, de unul singur, o porniseși, hai-hui, prin pădure, prin brădui... Flăcăul cel blond își jucă mușchii de pe torsul cu bicepși arătoși și privi în juru-i să vadă ce efect au spusele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]