15,122 matches
-
de potop, cu atât mai vârtos că aveau turetci care îngropau în ele pantalonii individului conținut îndată ce timpul devenea problematic. Umbra eroului nostru dispărea prin șiroaiele ploaiei, care dederă capului său aspectul unui berbece plouat, și te mirai ce mai rezistă torentelor de ploaie - hainele lui ude - sau metafizica. De prin crâșme și prăvălii pătrundea prin ferestele cu multe geamuri, mari și nespălate, o lumină murdară, mai slăbită încă prin stropii de ploaie ce inundase sticlele. Pe ici pe colo trecea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
său. O lume întreagă de închipuiri umoristice îi umpleau creierii, care mai de care mai bizară și mai cu neputință. El băga de samă că gândirile lui adesa se transformau în șiruri ritmice, în vorbe rimate, și atunci nu mai rezista de-a le scrie pe hârtie... mai ales garafa goală era în stare de a-l umplea de cugetări melancolice... Ah! garafa pântecoasă doar de sfeșnic mai e bună Și mucoasa lumânare sfârâind săul și-l arde Și-n această
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
a cultiva simțiri, căci fiecare din ele își găsesc marginile în puterile celui ce le ave, când o asemenea inimă și-ar ridica aspirațiunile până la tine, și le-ar ridica fără voință, luptând spre a le năduși, neputând să le reziste, ce-ar simți un asemenea om? Întristare? Asta nu-i {EminescuOpVII 109} întristare! Desperare? Asta nu-i desperare! E o agonie a sufletului, o luptă vană, crudă, fără de voință. Desperarea ucide, această simțire muncește. Martir este numele amorului meu. În
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ca purpura. Dar el o cuprinsese, îi mângâia fruntea ei albă de-i dete pălăria jos și-i lăsă să izvorască pe umeri în jos valurile de păr blond... apoi îi luă amândouă mânuțele în mînele lui... ea nu mai rezista... se uita le ele, îi săruta degetele.. ea nu mai rezista... Mario, mă iubești tu? ? Dar dacă nu m-ar chema Maria? zise ea sub inspirația unei fulgerătoare maliții. ? Cum dar? - Da! da! Maria, zise ea cu glăscior argintos, dar
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de-i dete pălăria jos și-i lăsă să izvorască pe umeri în jos valurile de păr blond... apoi îi luă amândouă mânuțele în mînele lui... ea nu mai rezista... se uita le ele, îi săruta degetele.. ea nu mai rezista... Mario, mă iubești tu? ? Dar dacă nu m-ar chema Maria? zise ea sub inspirația unei fulgerătoare maliții. ? Cum dar? - Da! da! Maria, zise ea cu glăscior argintos, dar taci, nu ți-e iertat să vorbești... nu ți-e iertat
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
îi datorește rana, sa. Fugi... te rog! Pot să te urmărească încă-n astă noapte. Ce-i și mai trist: contele voiește să se logodească cu mine în starea în care se află și nu am nici o putere de-a rezista!... Dar te iubesc. Crede că nu voi supraviețui nenorocirea mea. Rămâind aici; nu m-ai scăpa, ci m-ai face numai să mor de îngrijire... paserea mea! Fugi, și poate că... ah! unde-i o speranța de care să mă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cultiva simțiri, căci fiecare din ele își găsește marginile în puterile slabe a celui ce le are, când o asemenea inimă ș-ar rădica aspirațiunile până la tine, și le-ar rădica fără voință, luptând de a o oprima, neputând să reziste amorului ce ar simți un asemenea om. Întristare? Asta nu-i întristare. Desperare? Asta nu-i desperare. Este moartea de viu, este marginea gîndirei, este o luptă vană, crudă, fără de voință și fără de speranță. Desperarea ucide, această simțire nimicește. Martiriu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cui îi datorește rana sa. Fugi... te rog! Pot să te urmărească încă-n astă noapte. Ce-i mai trist, contele vrea să se logodească cu mine în starea în care se află și nu am nici o putere de a rezista!... Dar te iubesc. Crede că nu voi supraviețui nenorocirea mea... Rămâind aici nu m-ai scăpa, ci m-ai face să mor de îngrijire, paserea mea... fugi și poate că... ah, unde-i o speranță de care să mă țin
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
îi datorește rana sa. Fugi... te rog! Pot să te urmărească încă-n astă noapte. Ce-i și mai trist: contele voiește să se logodească cu mine în starea în care se află și nu am nici o putere de-a rezista! Dar te iubesc. Crede că nu voi supraviețui nenorocirea mea. Rămâind aici, nu m-ai scăpa, ci m-ai face numai să mor de îngrijire.. poate că... ah! unde-i o speranță de care să mă țin?... nu vezi că
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
îi datorește rana sa. Fugi... te rog! Pot să te urmărească încă-n astă noapte. Ce-i și mai trist: contele voiește să se logodească cu mine în starea în care se află și nu am nici o putere de-a rezista!... Dar te iubesc. Crede că nu voi supraviețui nenorocirea mea. Rămâind aici, nu m-ai scăpa, ci m-ai face numai să mor de îngrijire... pasărea mea! - Fugi, și poate că... ah! unde-i o speranță de care sa mă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
înfloriți își plecau ramurile îngreunate de flori albe și roza pe frunțile noastre - parfumul îmbătător al primăverei {EminescuOpVII 199} împluse cu suflarea sa răcoare și virgină piepturile noastre, gură-n gură îi sorbeam suflarea, ea, cu genele jumătate închise, nu rezista de fel dezmierdărilor mele melancolice... numai luna veghea ca un dulce soare de argint asupra îndelungului nostru amor! A doua zi, sculîndu-mă fericit de pe patul meu cel vârtos de paie și aninîndu-mi mantaua de umere, începui să colind stradele orașului
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-i previe dorințe le... Și ea pricepu din mina lui ce luase o rară espresie de inocență, din mina lui de copilă-namorată... că el, cu toată neenergia mișcărilor lui, murea de amor... L-ar [fi] putut omorî acuma fără ca să reziste, fără ca s-o simtă chiar, atât era cuprins de iubire... așa cum fluturul s-aruncă-n foc... așa cum efemeridele mor în atingerea lor amoroasă... Ea-l duse acasă... El era beat, turburat, abia se ținea pe picioare... Ca pe un copil somnoros ea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o scânteie de durere și voluptate... Toți ceilalți cum erau ei?... agresivi, dulci, complementatori, afectați, lăudăroși, înamorați... Acesta se lasă iubit... își lasă sufletul frământat de cugetările și îmbrățișările mele ca o bucată de ceară de-o vergină albeță... și rezistă... Cu atâta frăgezime și slăbiciune unește atâta intensivă putere de rezistență... floarea mea cea tânără... parcă mi-e milă să te smulg... Ah! sunt nebună... Ce-aș da eu ca această simțire să ție vecinic în noi; în curând va
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
natura voiește a-l împlini prin aceea c-a îmbrăcat acel bobocel de fată cu naivitate si grații... un băiețel... o fetiță, aerul odăiei apăsat de voluptatea patului conjugal... un pat cu cerșafuri cari trebuiesc foarte des schimbare... N-a rezistat mult îngerul, nu-i așa... Se grăbea natura să-și împlinească scopul ei măreț, reproducerea neamului omenesc, și și-a asigurat această împlinire pin îmbrățișări multe, pin dulci rezistențe, pin vorbe cu două înțelesuri... O! O! pfui! hahaha! Ei, ce
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
tine... atunci, se-nțelege, se sfârșește totul... atunci știu că vei trebui sau să mori, sau să nebunești. Ea-l juca pe genunchii ei, își băga mînile-n sânul lui și el simți înnegrindu-se lumea-naintea ochilor lui... - Ah! aș rezista de mi-ar fi cu putință, zise el cu durere... dar acum... acum când aș [da] toată lumea pentru o sărutare a ta și viața mea-mpreună... acum e prea târziu, diavol de femeie ce ești... - Voluptatea cea crudă a dorinței
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
orice paradigmă explicativă adoptată de către comunitatea științifică la un moment dat se confruntă cu o serie de fapte pe care nu le poate explica; • unele dintre faptele neexplicate vor deveni, printr-un efort de rafinare a paradigmei, explicabile. Altele însă rezistă cu încăpățânare eforturilor de absorbire explicativă în paradigma existentă. Acestea sunt denumite anomaliile respectivei paradigme; • anomaliile sunt deci fapte care rezistă eforturilor de explicare și, din acest motiv, fără a infirma paradigma ca atare, devin o sursă în creștere a
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
le poate explica; • unele dintre faptele neexplicate vor deveni, printr-un efort de rafinare a paradigmei, explicabile. Altele însă rezistă cu încăpățânare eforturilor de absorbire explicativă în paradigma existentă. Acestea sunt denumite anomaliile respectivei paradigme; • anomaliile sunt deci fapte care rezistă eforturilor de explicare și, din acest motiv, fără a infirma paradigma ca atare, devin o sursă în creștere a insatisfacției față de ea; • acumularea de anomalii nu generează automat abandonarea paradigmei existente, dar îi zdruncină credibilitatea; • doar în momentul în care
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
sarcinile murdare ale istoriei! Ce a ajuns acest proiect, cum au evoluat oamenii noi atinși de "mirosul puterii și al dictaturii" știm cu toții. Serge Moscovici a intuit încă de atunci. El îi numește pe aceștia "broaște țestoase ale revoluției". Puțini rezistau persuasiunii "forțelor obscure, rupîndu-se de tentația intrigilor și a conformismului, care se insinua pînă în străfundul sufletelor". Descoperirea este amară: Atunci am întrevăzut eu sensul înscenărilor și al justificărilor care regizau lumea conducătorilor. Și tot atunci am văzut cum lucea
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ce se întîmplă nu atît la nivelul națiunilor, ci în partide, în Biserici, în secte ori în școli de gîndire: peste tot unul și același fenomen se răspîndește prin imitație în întreg corpul social și nici o mișcare nu-i poate rezista. Și tot așa revoluțiile triumfă, regimurile se succed, instituțiile trecutului se năruiesc în pulberi, numai ascensiunea conducătorilor își urmează în chip irezistibil calea. Sigur că întotdeauna au jucat un rol în istorie, dar rolul lor nu a fost niciodată atît
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
se amelioreze. Evacuată din economie prin tehnică și știință, iraționalitatea se concentrează în jurul puterii, devenind pivotul ei. Ea sporește pe zi ce trece, oamenii avînd tot mai puțin timp de pierdut cu treburile publice, tot mai puține posibilități de-a rezista presiunii colective. Rațiunea fiecăruia cedează în fața pasiunilor tuturor. Ea se dovedește neputincioasă în încercarea ei de a le domina, căci o molimă nu poate fi oprită printr-o simplă vrere. Insist, cu riscul de-a mă repeta. Politica clasică se
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și îngenuncherilor extaziate. Nu mai există exotismul idolatriei, nici uimire în fața succesiunii evenimentelor. Un popor trece cu viteză supersonică de la eliberare entuziastă la supunere necondiționată. Structura sa diluată se schimbă în structură concentrată în jurul unui ins. Rari sînt cei care rezistă sau măcar își dau seama de ce se întîmplă. Ca și cum masele și-au găsit bucuria și satisfacția într-un soi de impuls inconștient de a-și pleca grumazul. Cît despre Tarde, el afirma fără reticență: "S-a spus de nenumărate ori
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
centrală în cunoașterea contemporană a lumii, fie și cu titlul de supoziție"46. Pentru ea, democrația maselor însemna menținerea unei poziții de luptă împotriva forțelor naturii umane care se opun. Ea are nevoie de o generație care să știe să reziste presiunilor mediului. Capabili de un susținut și încăpățînat efort în slujba rațiunii, acești oameni ar trebui să poată exercita un anumit grad de constrîngere, chiar și într-o stare de libertate deplină. Într-o astfel de poziție de luptă, orice
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
incapabili să observe lucid"112. Cu alte cuvinte, dispariția caracterelor individuale, fuzionarea personalităților în grup etc. sînt aceleași, indiferent de nivelul de bogăție și cultură al membrilor săi. Ar fi fals să credem că păturile cultivate sau superioare ale societății rezistă mai bine influenței colective decît păturile ignorante sau inferioare și că patruzeci de academicieni ar reacționa altfel decît patruzeci de menajere. Un comentator o subliniază în mod special: "Exemplele și explicațiile sistematice dovedesc că Le Bon nu se gîndește doar
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
a critica și va încerca să-și verifice judecățile nu prin experiență, ci prin opinia majorității. Aceasta din urmă are întotdeauna cîștig de cauză în fața realității, căci are o extraordinară forță de persuasiune căreia individul din mulțime nu-i poate rezista. Confuzia sistematică dintre lumea interioară și lumea exterioară este specifică gîndirii automatice. Dacă pentru reflecție ea este un handicap, pentru practică este un avantaj. Căci permite trecerea directă de la idee la act, alunecarea de la imaginar la real. O dovedesc episoade
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
154. Dar astfel de cuvinte, formulele pregnante, "o Franță pentru francezi", "obidiții împotriva îmbuibaților" recreează, în jurul mulțimilor vizibile, prezența altor mulțimi invizibile, inamovabile, uneori neștiute. Aceste fantome reînviate "ca la comandă" exercită o presiune exorbitantă, căreia nu i se poate rezista. Infinit mai numeroși decît cei vii, spune Le Bon, morții sînt și infinit mai puternici. Ei stăpînesc imensa împărăție a inconștientului, acest regat invizibil care controlează manifestările inteligenței și ale caracterului... Generațiile atinse nu ne impun doar constituția lor fizică
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]