7,814 matches
-
psihiatria, ambele considerate ca domenii practic-aplicative, diferențiate prin obiect și metodă, în abordarea vieții sufletești. Sperăm ca efortul depus la revizuirea și completarea noii ediții să se fi realizat într-o direcție pozitivă, conformă cu intențiile noastre, dar și cu rigorile disciplinei psihopatologiei. Ca și prima ediție, prezenta versiune a Tratatului de psihopatologie este dedicată studenților mei de la Facultatea de psihologie a Universității din București, care au audiat cursurile predate și au participat la dezbaterile teoretice și a analizei cazurilor clinice
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de către K. Jaspers și E. Minkowski. Din acest moment întreaga metodologie psihopatologică devine o complexă și nuanțată reflecție filozofică, care urmărește descifrarea semnificației interne a manifestărilor psihice morbide. Un pas important metodologic, care adâncește și introduce un grad suplimentar de rigoare, este reprezentat de „analiza hermeneutică” a „faptului psihiatric” introdusă de H. Tellenbach. Se poate afirma din acest moment că psihopatologia se înfățișează ca o disciplină bine individualizată, care-și definește în mod clar obiectul și metodologia în raport cu psihologia și psihiatria
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
proces are loc o „întâlnire” sau o punere „față-n față” a două „subiectivități umane”, a două „conștiințe”, aspecte absolut esențiale și specifice cercetării științifice în aceste domenii de cunoaștere. Din acest motiv cercetarea științifică în psihologie și psihopatologie, dincolo de „rigoarea științifică” trebuie să țină seama și de „normele morale” ale „întâlnirii subiect/experimentator”. Or, tocmai aceste aspecte particulare constituie „etica cercetării” în aceste domenii. Primul lucru la care trebuie să ne gândim, în cazul proiectării unei cercetări în psihologie sau
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
studiului proiectat. În sensul acesta se va căuta să se stimuleze curiozitatea, interesul subiectului/subiecților, făcând ca între cercetător și subiect să existe o atmosferă de înțelegere, cooperare și orientare comună. Acceptarea de către subiect, acordul acestuia, de a se supune rigorilor cercetării științifice este prin urmare absolut esențială. O cercetare făcută asupra unor subiecți împotriva voinței lor, neinformați sau greșit informați, va duce la erori, conflicte, deformând rezultatele. În al doilea rând, cercetătorul științific trebuie ca înainte de a începe cercetarea științifică
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ale inconștientului colectiv, sau aspirații ale Supra-Eului spiritual și moral. Raportate la reprezentările și miturile colective, specifice unei comunități social-umane, comportamentele ritualizate reprezintă modalități de „refugiu” sau de „descărcare”, un catarsis colectiv care completează sau compensează protectiv viața cotidiană cu rigorile ei, cu sistemele și normele sociale, precum și cu tabu-urile socio-culturale și moral-spirituale impuse ca obligativități. Nu vom insista asupra acestor manifestări, ci ne vom referi la relațiile dintre aceste conduite ritualizate și nebunie. Rolul nebuniei în cazul ritualurilor culturale
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bolilor psihice devine o necesitate logică de ordonare a unor cunoștințe în conformitate cu o „ordine rațională”. Psihiatrii, nu pot accepta o „persoană diferită”, ca mod de a gândi, de a acționa sau de a se comporta altfel decât în concordanță cu rigorile realității fizice, socioculturale și sufletești-morale, admise ca norme în cadrul unui grup social de referință. Tot ceea ce iese din „cadrele” acestui tip de persoană este de domeniul patologicului, reprezentând „persoana bolnavă psihic”. Separând nebunii de celelalte categorii de indivizi eliminați de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
aspecte specifice care pot fi sintetizate în următoarele: a) incapacitatea adaptării lor sociale, b) imposibilitatea acestor indivizi de a putea duce o viață în comun cu alții, c) psihopații se dovedesc inapți pentru viața de familie, se simt constrânși de rigorile cuplului conjugal datorită iritabilității lor, indiferenți sau chiar total inafectivi, cu pervertirea apetențelor și instabili, d) inadaptabili la viața și programul de disciplină școlară, ei sunt „elevii problemă”, greu educabili, instabili, nedisciplinați, leneși, indiferenți, incapabili de efort, e) inapți pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
afective, stări complexuale, pe care le proiectează asupra celorlalți. În momentul în care conținutul conflictual-nevrotic este descărcat proiectiv asupra celuilalt, persoana cu „probleme psiho-morale” dispare. Dar existența ei va continua în același mod. Este cazul de a face precizările de rigoare, față de discuția de mai sus, în ceea ce privește suferințele psiho-morale și personalitățile psihopatice. Personalitățile psihopatice sunt structuri organizate „caracteriopatic”, pe când „suferințele psiho-morale” se dobândesc și se dezvoltă pe parcursul vieții individului, în raport cu condițiile specifice la care am făcut referință mai sus. În plus
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ordine ritualizată”. Bolnavii se comportă, gândesc, acționează, în așa fel încât să fie permanent în siguranță. Orice abatere de la această „ordine” îi tulbură profund în interiorul lor. Departe de a fi niște persoane ordonate și riguroase, ei sunt sclavii ordinii și rigorilor sterile pe care și le impun, deși adesea le recunosc absurditatea și caracterul constrictiv. Totul este ca o situație închisă din care nu mai pot ieși. Aceste persoane au sentimentul unei constrângeri interioare de care doresc să se elibereze, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
persoane. Aceste aspecte caracterizează psihozele individuale, așa cum sunt ele întâlnite și etichetate drept tablouri clinice în psihiatrie. Se poate desprinde din cele de mai sus că în ceea ce privește conceptul clinico-nosologic de psihoză, acesta are un caracter net determinat și delimitat în conformitate cu rigorile raționamentului impus de normele diagnosticului clinic. El este un produs al gândirii medicale. În ceea ce privește psihozele colective problema se pune în mod diferit, deși similitudinea denumirii poate conduce ușor la confuzii sau la o suprapunere de concepte medico-psihiatrice peste un concept
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
obțină o catedră la București, la Liceul „Mihai Viteazul”, unde ține orele de filosofie la clasa regelui Mihai I. Profesează apoi în orașul natal, până la al doilea război, este mobilizat abuziv în 1942, la Tecuci, iar în 1945, după ce cunoscuse rigorile detenției, se vede îndepărtat de la catedră de autoritățile comuniste, care îi trec numele la index. Se stabilește la București, unde publică rar, după 1960, și tot aici se stinge din viață, fiind înmormântat la cimitirul mănăstirii Cernica. Primele sale articole
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285599_a_286928]
-
filosofie și știință, pe de o parte, și poezie, pe de alta” (Despre eseu), sunt unitare atât ca fond, cât și în plan stilistic, expunerea întrunind în egală măsură calitățile expresiei adecvate, devenită uneori chiar aforistică, și pe cele ale rigorii teoretice. Seria studiilor esențiale, susceptibile de a alcătui viitoare cărți, începe cu afirmarea unei viziuni românești asupra timpului, întemeiată pe intuiția ritmurilor cosmice (Reforma calendarului, 1924), eseurile lui B., mai ales cele din revista „Gândirea”, accentuând asupra rolului pe care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285599_a_286928]
-
am acordat o atenție sporită sportului de performanță, datorită constatărilor care reclamă o lipsă de coerență a acestui microsistem educațional. Dincolo de problemele de organizare sau de ordin financiar, constatăm aici lipsa unei viziuni care sa plaseze sportul de performanță sub rigori pedagogice precise. Mai mult, problematica comportamentală a sportivilor de performanță, precum și relația profesor (antrenor) elev/student este în acest fel lipsită de o componentă pedagogică. Acestea sunt câteva din argumentele care ne au determinat să explorăm acest vast domeniu de
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Nicolae Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_789]
-
important. Apreciem însă, că disfuncția primordială constă în lipsa unei viziuni de natură educațională, pedagogică, în relație cu aspectele legate de procesul de pregătire motrică și sportivă de performanță, care ar trebui sa fie, în fapt, un act didactic supus tuturor rigorilor domeniului educațional. Se discută mult prea puțin sau de loc despre concepte de genul: didactica antrenamentului sportiv, formația pedagogică a antrenorului, comunicare didactică în antrenamentul sportiv, spațiul motric ca spațiu educațional, aspecte formative ale antrenamentului sportiv, aspecte psihopedagogice ale relației
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Nicolae Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_789]
-
noi modalități de proiectare și de desfășurare a lor În relație directă cu posibilitățile reale ale elevilor, astfel Încât să poată veni În Întâmpinarea cerințelor pe care elevii respectivi le resimt În raport cu actul educațional (acest proces presupune, pe lângă continuitate, sistematizare, coerență, rigoare și accesibilizarea conținuturilor, un anumit grad de Înțelegere, conștientizare, participare, interiorizare și evoluție În planul cunoașterii din partea elevilor). Altfel spus, cerințele educative speciale solicită abordarea actului educațional de pe poziția capacității elevului deficient sau aflat În dificultate de a Înțelege și
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Lidia BÂRCĂ, Viorica MANOLACHE, Gianina POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2131]
-
serios pe Pedro Calderon de la Barca (1600-1681) cu ideile sale din celebra Viața este vis. Realitatea e construită de visele noastre. Fiind poveștile pe care le inventăm, fiind posibilele și imposibilele noastre, visele noastre sunt realitatea. A fi constructivist, cu rigoare și sinceritate, înseamnă a avea curajul să-ți asumi teza scandaloasă a lui George Berkeley (1685-1753) asupra căreia vom insista. Numai simpla pronunțare a numelui său provoacă o puternică reacție de respingere, iar teza sa e în continuare obiectul preferat
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
populare) au alte trăsături decît cele prin care sînt exprimate conceptele științifice. În comparație cu termenii științifici, cuvintele vorbirii comune manifestă aproape întotdeauna o anumită lipsă de precizie, ele fiind deseori vagi și insuficient de bine definite și, ca atare, inadecvate unei rigori logice. Constatarea unor diferențe între propria limbă maternă și o limbă străină poate avea însă nu numai asemenea consecințe teoretice, ci și o accentuată latură practică, în sensul producerii unor modificări ale limbii proprii. Pătrunzînd în secretele unei limbi străine
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
atingerea exigențe-lor de acceptabilitate din punct de vedere lingvistic, implică mai multe tipuri de competențe, corelate între ele și subordonate acelorași obiective comunicative: a) competența lingvistică, care presupune selecția corectă a unităților discursive ale limbii și înlănțuirea lor potrivit anumitor rigori, b) competența referențială, adică aplicarea corectă a limbii la domeniul de realități la care se referă textul, c) competența textuală, ce reprezintă realizarea unei coerențe din perspectiva conținutului comunicării, a cerințelor retorice etc., d) competența interpersonală, bazată pe relațiile dintre
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
sistemului. Concluzii Una dintre trăsăturile distinctive ale dezbaterilor din domeniul relațiilor internaționale din ultimul sfert de secol este încercarea de a dezvolta teoria sistemică. Teoria sistemică oferă explicații generale, parcimonioase ale tiparelor de comportament din politica internațională și promite disciplinei rigoarea logică și intuiția explicativă cerute de statutul ei de știință socială modernă. Totuși, dezbaterile dintre neorealiști și instituționaliști devin tot mai neproductive, atât teoretic, cât și empiric. Chiar și participanți importanți la dezbatere recunosc de mult timp că aceasta "tinde
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
integrării, ce indică modul prin care Germania este capabilă să modeleze preferințele altor state implicate în procesul de integrare. Exemplul cel mai potrivit este UME, care "exportă" norme și instituții interne germane dincolo de graniță, în timp ce îndeamnă alte state să "importe" rigoarea monetară germană. Această externalizare a caracteristicilor interne ale Germaniei prin politica sa externă îi permite să mobilizeze părtiniri instituționale în favoarea instituțiilor care îi corespund intereselor. De asemenea, urmărirea de către Germania a lărgirii UE reflectă o încercare explicită de a modela
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
se verifică indiferent de condițiile evocate?), dar nici cu adevărat concesivă (faptul indicat de regentă nu are loc în ciuda unuia, a unora sau a tuturor faptelor menționate în circumstanțial(ă), ci în oricare din acele condiții)13. Am putea, la rigoare, considera că, prin explicitarea tuturor circumstanțelor posibile drept condiție (redundantă) a faptului evocat în regentă, se anulează expectația ca numai unele din aceste circumstanțe să-i asigure realizarea; ceea ce propunem a fi considerat CI ar rămâne un tip cu totul
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
sensu, și proza lui Alain Robbe-Grillet, a lui Michel Butor, a Nathaliei Sarraute și a altor reprezentanți ai Noului Roman. Încă de la începuturile artei apar caractere ce vor individualiza, la timpul lor, stilul realist și, cu specificările și rezervele de rigoare, se poate vorbi de un r. primitiv, preistoric, oriental, greco-latin, medieval, cu atât mai mult de un r. al Renașterii, al clasicismului și al romantismului. Promotorii mișcării romantice franceze de la mijlocul secolului al XIX-lea își revendicau ca precursori, între
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
au lucrat inspirați de modelul oferit de lucrările arhitectului Loos, în care utilul și ornamentul erau strict despărțite. În liniile sale mari, proiectul inițial i-a aparținut lui Engelmann. Dar el a încăput apoi în mâinile lui Wittgenstein. Pasiunea și rigoarea implicării sale au fost aceleași ca și în celelalte activități cărora li s-a consacrat până atunci. Sora lui, Hermine, a caracterizat rezultatul, o construcție de o extremă sobrietate, drept hausgewordene Logik (logică devenită casă). Ea își amintea: „Engelmann a
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
cetățean german. Dacă s-ar fi întors în Austria, risca să nu o mai poată părăsi. Dincolo de repulsia pe care i-o provoca gândul de a deveni supusul unui stat totalitar, era, ca nearian, supus și primejdiei de a suferi rigorile legilor de la Nürnberg. Ceea ce putea face era să renunțe la cetățenia germană și să o solicite pe cea britanică. Nu era totuși o hotărâre ușor de luat. Însemna să renunțe să-și mai vadă țara natală și familia poate pentru
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
asupra educației copiilor sau cea mai accesibilă și populară istorie a filozofiei occidentale. Ca cercetător, Russell a contribuit prin lucrări ce se disting prin acribia lor conceptuală, putând fi comparate doar cu cele ale lui Frege, la consacrarea standardelor de rigoare și claritate ce disting practica filozofică analitică, devenită dominantă în a doua jumătate a secolului trecut, cel puțin în țările de limbă engleză. Cercul extrem de restrâns al cititorilor scrierilor lui Russell consacrate fundamentelor logicii și matematicii contrastează puternic cu cel
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]