7,155 matches
-
încheierea spectacolului, după dezbaterile filosofice ce i s-au părut sterile, frumoasa curtezană a avut o criză mistică, a simțit dezgustul față de viața ei, ceea ce a motivat-o să-și părăsească casa, să renunțe la bogății, să-și împartă averea săracilor, să-și ardă podoabele și să se retragă în pustiu. Împreună cu starețul Pafnutie, Thaïs a părăsit Alexandria, s-a oprit în Libia, la mânăstire, sub ocrotirea maicii Albina. A intrat într-o chilie ce rămânea pecetluită până ce Iisus, în semn
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
decât ușoare interpolări, dar contrazicând în mod intenționat, prin transpunerea scenică, viziunea autorului. În timp ce Wyspianski plasează drama la catedrala din Cracovia, dându-i un aspect oniric, Grotowski îi substituie acestei viziuni de vis coșmarul unui lagăr de concentrare. Acest "teatru sărac" se caracterizează printr-o despuiere absolută, printr-un refuz masiv al tuturor elementelor de spectacol, decoruri, mașinărie, jocuri de lumină, costume, machiaj, muzică, bruitaj. Eliminând în mod gradat ceea ce a fost dovedit ca fiind în plus, am găsit că teatrul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
societății fusese un element de susținere a culturii religioase În epoca piramidelor. Sfărâmarea și apoi dispariția acestui punct de sprijin duce și la nevoia revizuirii sensului experiențelor religioase. Lumea este răvășită: „țara se Întoarce ca roata olarului.”; „Cei bogați jelesc, săracii sărbătoresc.”; „Cerșetorii au ajuns stăpâni de comori, cel care nu-și putea face Încălțări, astăzi deține bunuri”. Aceste formulări luate din Plângerile lui Ipuwer 1 dau mărturie despre o revoluție socială care a răsturnat raportul tradițional Între clase. Dar ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
același simț al moralității 2: Eu am făcut patru lucruri bune În cuprinsul orizontului. Am făcut cele patru vânturi, pentru ca fiecare om să poată respira prin ele ca și tovarășul său, la vremea lui... Am creat marea revărsare, pentru ca și săracul să aibă drepturi la fel ca și cel important... Am făcut orice om la fel ca pe aproapele său. Eu nu le-am poruncit acestora să facă rău, dar inima lor este cea care a Încălcat ceea ce le-am spus
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Așertu este cea care Încearcă să-l seducă pe zeul furtuniixe "zeul furtunii". Există atestări și despre relații ale zeilor cu oamenii și animalele: În mitul lui Illuyankaxe "Illuyanka", zeul furtuniixe "zeul furtunii" procreează un fiu cu o femeie („fiica săracului”), pentru a se răzbuna, iar zeița Inaraxe "Inara" se unește cu omul ¾upașiya pentru a obține ajutorul acestuia; Într-o povestire despre zeul-Soarexe "Soare", o vacă și un pescar, zeul-Soare este cuprins de dorință pentru o vacă incredibil de frumoasă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
doua versiune, balaurul, după ce Îl Învinge pe zeul furtuniixe "zeul furtunii", Îi scoate acestuia ochii și inima. Pentru a le putea recupera, zeul se folosește de instituția matrimonială În vigoare În Anatolia; dobândește un fiu de la o muritoare („fiica celui sărac”), care, după ce devine adult, intră În casa balaurului ca ginere, căsătorindu-se cu fiica balaurului, și face În așa fel Încât să primească drept dar de nuntă inima și ochii tatălui său. Zeul, din nou puternic, Îl ucide pe balaur
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
uzanță a reprezentat probabil o inovație și este greu de presupus că s-a desprins din apariția unei etici religioase reale. Este semnificativ În acest context faptul că A. Meillet (1925, p. 70), a afirmat, nu fără temei, că mișcarea „săracilor”, pe care el o vede la originea mesajului din G³th³ (cf. mai jos, subcapitolul 2.8), a avut loc cu puțin Înainte de instaurarea monarhiei iraniene ca ordine mondială. Comparația indo-iraniană permite deci reconstruirea unor trăsături esențiale ale lumii religioase iraniene
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
rămâne doar amintirea, În Grecia se Întâlnesc jertfe umane chiar În plină epocă istorică: În zonele periferice ale lumii grecești se practica un sacrificiu cu caracter de ispășire, În care victima, indiferent dacă Își dădea sau nu consimțământul, era un sărac, care, după ce era hrănit timp de un an pe cheltuială publică, era Încărcat cu toate păcatele orașului și ucis cu barbarie. Hipponax vorbește despre acest rit ca despre unul foarte bine cunoscut cititorilor săi. Chiar și la Roma, În plină
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
devota, ce trebuie comparat cu ver sacrum. Alții Înțeleg „sacru” cu sensul de „scelerat” și „sacrileg”. În orice caz, expresia Își are originea Într-un obicei al galilor. De fiecare dată când locuitorii din Marsilia erau loviți de ciumă, un sărac se oferea să fie hrănit un an Întreg, cu cea mai bună hrană, pe cheltuială publică. Apoi, acesta, Împodobit cu ramuri și veșminte sacre, era purtat prin tot orașul, Însoțit de blesteme, pentru ca astfel să ia asupra lui toate păcatele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unități monetare suplimentare descrește odată cu creșterea cantității de unități monetare disponibile. Mai simplu, un leu generează o utilitate marginală mai mare pentru un om sărac decât pentru un om bogat. De aici statul ar trebui să redistribuie de la bogați către săraci. footnote>: „Nu există nici o metodă prin care să putem testa magnitudinea satisfacției unui individ A în raport cu satisfacția unui individ B” [Robbins, 1932, 1945, pp. 139, 140]. Ulterior, noii economiști ai bunăstării, recunoscând importanța problemelor descoperite de Mises și Robbins, renunță
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
Iorga a scris, a rescris sau a republicat mai multe cărți despre viețile și faptele marilor eroi naționali ca să-i însuflețească pe cititori. Iorga a scris nu mai puțin de șapte volume despre Mihai Viteazul, șapte despre Tudor Vladimirescu, "Apărătorul săracilor", două despre Kogălniceanu și cîte unul despre Cuza-Vodă, Constantin Brîncoveanu și Constantin Cantemir. Iorga a pus o întrebare interesantă: a existat oare un Ev Mediu bizantin? (Y a-t-il eu un moyen age Byzantin?, București, 1927). Plus o serie de conferințe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
era cel mai scăzut din Balcani. Guvernul promulga moratorii tot mai avantajoase în privința datoriilor țăranilor, dar aparatul represiv de colectare a taxelor acționa cu o cruzime pe care ținuturile românești nu o cunoscuseră de pe vremea domniilor fanariote. Mulți dintre cei săraci au fost deposedați de averile lor care au fost vîndute la licitații publice. Un anunț tipic din publicația oficială "Monitorul oficial" referitor la o asemenea licitație este elocvent: "La 11 septembrie se va organiza o licitație publică a două cămăși
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Ibidem, vol. 43, Document 55. O scrisoare, datată din 3 august 1906, îi comunica lui Iorga multiplele abuzuri ale lui Mochi Fischer. În același an, Iorga a scris o carte simbolică despre apărătorul (spiritul haiducesc) țăranilor săraci: Un apărător al săracilor Domnul Tudor din Vladimir, București, 1906 179 O viață de om așa cum a fost, vol. II, pp. 156-157 180 "New York Herald", 24 martie 1907 181 O viață de om așa cum a fost, vol. II, p. 157 182 Gordon Wright, France
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
perioadei interbelice fuseseră efectul direct al crizei economice și a costurilor ei sociale era general acceptată În anii ’40. Atât fascismul, cât și comunismul Își trăgeau seva din disperarea socială și din prăpastia imensă care Îi separa pe bogați de săraci. Pentru ca democrațiile să-și revină, trebuia ridicată problema „condiției poporului”. Cum spunea Thomas Carlyle cu o sută de ani mai devreme, „dacă nu facem ceva, acel ceva se va face singur Într-o bună zi și Într-o manieră care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
beneficii și includeau numai muncitorii bărbați, excluzând soțiile și alți membri ai familiei. În Anglia interbelică, dreptul la ajutorul de șomaj se stabilea prin evaluarea mijloacelor de subzistență ale individului (Means Test). Procedeul se baza pe un principiu din Legea Săracilor din secolul al XIX-lea, care Îi obliga pe cei care solicitau ajutor să-și demonstreze sărăcia. Nicăieri nu era stipulată obligația statului de a garanta un anumit sistem de servicii tuturor cetățenilor, fie ei bărbați sau femei, angajați sau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fie acoperite de taxe pe veniturile salariale, precum și prin impozitarea progresivă a Întregii populații lucrătoare. Consecințele au fost semnificative. Femeile care nu lucrau au obținut pentru prima dată o asigurare proprie de sănătate. Umilința și dependența socială impuse de Legea Săracilor sau de Means Test au fost Înlăturate: În rarele (de presupus) ocazii când cetățeanul statului asistențial ar fi avut nevoie de asistență socială, acesta era dreptul său inalienabil. Serviciile medicale și stomatologice au devenit gratuite, pensia a devenit universală și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
orientate spre redistribuirea veniturilor În scopuri sociale (unele mai mult decât altele), aceste state nu erau câtuși de puțin revoluționare: ele nu Îi „jupuiau” pe cei bogați. Dimpotrivă: deși pe termen scurt cel mai mare avantaj era resimțit de cei săraci, pe termen lung, adevărații beneficiari ai sistemului aveau să fie cei cu profesiuni liberale și comerciale din clasa de mijloc. Cel mai adesea, slujbele acestora nu le garantaseră asigurări sociale de sănătate, șomaj sau pensii: Înainte de război, fuseseră obligați să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
populare nu erau deloc nepopulare În rândul celor pe care pretindeau că Îi reprezintă. Dimpotrivă: distrugerea claselor de mijloc și expulzarea minorităților etnice au deschis perspective de ascensiune socială pentru țărani, muncitori și copiii lor. Oportunitățile abundau, mai ales pentru săraci și pentru funcționari: posturi de ocupat, apartamente de Închiriat la prețuri reduse, locuri În școli rezervate copiilor de muncitori și refuzate copiilor de „burghezi”. Competența conta mai puțin decât fidelitatea politică, slujbele erau garantate, iar birocrația comunistă În formare căuta
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
chiar exaltau violența ca instrument politic. George Sand descria cândva o plimbare pe malul Senei, În 1835, cu un prieten care pleda pentru o revoluție proletară urgentă și sângeroasă: numai când Sena va fi roșie, când Parisul va arde, iar săracii Își vor căpăta locul de drept, abia atunci adevărul și dreptatea vor triumfa. Un secol mai târziu, eseistul englez Peter Quennell descria În New Statesman „idolatrizarea cvasipatologică a violenței care Îi domină pe atât de mulți scriitori francezi”. Când bătrânul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
săraci cedau periodic În fața farmecului partidelor care ofereau alternative nostalgice sau ultranaționaliste la noul consens liberal. Cum era de așteptat, această problemă era acută În unele regiuni ale fostei Uniuni Sovietice, unde ruptura și dislocarea erau totale, iar democrația nemaivăzută. Sărac lipit, nesigur și plin de resentimente față de noua prosperitate afișată ostentativ de o minoritate, electoratul vârstnic - și mai puțin vârstnic - din Rusia și Îndeosebi din Ucraina era o pradă ușoară pentru politicienii autoritari. Dacă inventarea constituțiilor-model și a partidelor democratice
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În vreme ce liberalismul era un limbaj complet diferit. Chiar și fără similarități, comunismul sovietic și naționaliștii tradiționali aveau un dușman comun - capitalismul sau „Vestul” -, iar succesorii lor au manipulat cu măiestrie egalitarismul generalizat al invidiei („Măcar pe vremea aia eram toți săraci”), punând problemele perioadei postcomuniste pe seama imixtiunilor străinătății. Prin urmare, nu era nimic din cale-afară de ilogic În ascensiunea unui Corneliu Vadim Tudor, sicofant literar notoriu la curtea lui Nicolae Ceaușescu, specializat În ode Întru gloria Conducătorului, care a trecut de la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
numai câțiva kilometri depărtare de cele mai scumpe proprietăți imobiliare din lume, unele zone ale capitalei britanice Începeau să semene cu „Londra proscrisă” de la sfârșitului epocii victoriene 20. Dacă În trecut perioadele de creștere economică tindeau să-i propulseze pe săraci În slujbe mai sigure și mai bine plătite, acum acest lucru nu se mai Întâmpla. Cu alte cuvinte, o clasă defavorizată se ivea În mijlocul abundenței. După cum prognozase sociologul francez André Gorz În anii ’60, sfârșitul epocii industriale avea să ducă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
echivalentului său american, componența clasei defavorizate din Europa era determinată nu numai de sărăcie și șomaj (sau de gradul redus de ocupare), ci și de rasă: la mijlocul anilor ’90, rata șomajului printre tinerii de culoare din Londra era de 51%. Săracii, ca Întreaga Europă la acest sfârșit de secol, erau de o izbitoare diversitate etnică -„multiculturali”, cum sunt descriși de obicei, ca o recunoaștere a faptului că mulți olandezi, germani sau britanici de culoare sunt copiii sau nepoții imigranților marocani, turci
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din 2003 - gest care le-a amintit observatorilor străini că a treia cale a noilor laburiști era strâns legată de incapacitatea Regatului Unit de a alege Între Europa și Statele Unite. Iar faptul că În Marea Britanie, ca și În SUA, numărul săracilor a crescut mult (spre deosebire de restul Uniunii Europene, unde sărăcia a crescut modest sau deloc) strica tot farmecul modelului britanic. A treia cale avea un termen de garanție redus. Însuși numele ei implica prezența a două extreme - capitalismul extrem și socialismul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Pierre 58-59, 743 Lawrence, D.H. 349 Le Pen, Jean-Marie 633, 667, 677, 679, 732 Leclerc, Annie 440 Lefebvre, Jacques 681 Legea Ajutorului de Urgență pentru Iugoslavia 169 Legea de neutralitate (1937) 114 Legea Fundamentală a Germaniei 85, 250-251, 585 Legea Săracilor/ Means Test (britanică) 80, 82 Legile Fabricilor 82 legitimitate; ca funcție a capacității 725; ca funcție a teritoriului 725 Leonhard, Wolfgang 514 Leopold al III-lea (rege, Belgia) 85 Lepper, Andrzej 633 Letonia 589; colaboraționiști 637; declararea independenței 599; mișcări
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]