11,011 matches
-
vechi slave. Există în Oltenia și două toponime Dîmbova (un pîrîu și un sat), care provin dintr-un sl. dǔbova (< dǔb „stejar“ + sufixul toponimic -ov). Dîmbovița nu poate fi derivat diminu tival romînesc de la Dîmbova, deși sufixul -ița, împrumutat din slavă, este de multă vreme funcțional în limba romînă, accentul pe radical nefiind caracteristic diminutivelor romînești, apelative sau toponime, ci elementelor lexicale formate în slavă. Dacă ar fi fost derivat în limba romînă, toponimul Dîmbovița ar fi trebuit să fie accentuat
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
-ov). Dîmbovița nu poate fi derivat diminu tival romînesc de la Dîmbova, deși sufixul -ița, împrumutat din slavă, este de multă vreme funcțional în limba romînă, accentul pe radical nefiind caracteristic diminutivelor romînești, apelative sau toponime, ci elementelor lexicale formate în slavă. Dacă ar fi fost derivat în limba romînă, toponimul Dîmbovița ar fi trebuit să fie accentuat pe sufix (precum Craiovița, Dunărița etc.). Toponimele Dîmbu(l), Dîmbău, Dîmburele, Dîmbureni, Dîmburi, Dîmbloaca, Dîmba, care ar putea părea înrudite etimologic cu Dîmbovița, au
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
fonetic nu există. Din nou ar fi fost greu de explicat sincoparea lui o (*Dohoteana > Dofteana). Ca și în alte cazuri, este recomandat cu etimologia „să-nceapă de la coadă“, adică de la sufix. În limba romînă, sufixul -eana este de origine slavă (sufixul adjectival -eno; -ena) care indică „materialul din care e făcut un obiect sau care abundă într-un loc“, (de exemplu v. sl. pesŭkŭ, „nisip“ + -ena > pesučana > peșteana „de nisip, nisipos“, cum se numesc unele văi din țara noastră). Toponimul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
reflexul fonetic sud-slav, întîlnit și la alte toponime din zonă (Cîmpina, Prahova, Slănic, nu *Cumpina, *Porahova, *Salonic, cum ar fi sunat în varianta estică), iar o în loc de e apare și în formele maghiare Döjtëne, Döjtöne. Un apelativ maghiar de origine slavă, deget, „păcură de uns carul“, justifică de asemenea unele forme intermediare, de la *degŭtĕna la Degtena. Toponimul Doftăneț are la bază adjectivul slav, sub formă masculină, *degŭtĕnŭ, „cel cu păcură“ (la început însoțind unul dintre substantivele dolŭ, „vale“, sau potokŭ, „pîrîu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Bacău), Dornești (un pîrîu, afluent de stînga al pîrîului Romîni, un sat în județul Neamț și unul în județul Suceava), Dornișoara (un afluent de stînga al Dornei și un sat în județul Suceava). Baza o constituie entopicul romînesc de origine slavă (așa cum o indică sufixul -na), dornă, pentru care au fost consemnate sensurile „vîrtej de apă, bulboană, vîltoare“; „cădere de apă; un loc adîncit format din căderea apei“; „lac format artificial prin oprirea apei curgătoare“; „locul unde peștii depun icre și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și de la acestea, prin transfer, la celelalte categorii de toponime. Nu e imposibil ca unele dintre omonime să se fi format de la sensul privind „piatra de hotar“, apropo de Dorna de piatră. În legătură cu acest sens, care poate veni din baza slavă a lui dornă (apelativul dor, „spărtură“, + sufixul -na), ne putem gîndi și la un entopic romînesc dispărut dor, rămas ca o fosilă în Dealul Dorului și Izvorul Dorului din județul Prahova, precum și în aparent ciudatul Vîrful cu Dor din Bucegi
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Zeuriniensis, Zeurin, Zeuren, Zereniensis, Zewryn, Zeurend, Zewrum, Zewrend. Cei mai mulți cercetători cred că la origine se află un antroponim slav, *Severŭ, *Severa + sufixul toponimic -in, respectiv -ovac, -ov-ci. Sufixul -in a funcționat și în limba romînă pe lîngă hipocoristice împrumutate din slavă (ca Bratin, Budin, Dobrin, Rodin, Vlașin). De altfel, antroponimul Severin a funcționat și funcționează în limba romînă (astăzi ca nume de familie, dar în trecut și ca prenume). Forma maghiară e ulterioară, dezvoltîndu-se din cea romînă (invers nu e posibil
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
a primelor două silabe, d(t)u+na, sugerează proveniența formelor Duna, Tuna, Tune din sl. Dunaj (evoluția aj > a fiind normală în maghiară, tc. Tuna < magh. Duna, iar alb. Tune < tc. Tuna). S-a avansat ideea că nu mele slave Dunav și Dunaj provin din forme cauzale diferite ale variantei gotice *Dú(ò)nawi (nominativ) > Dunav, *Dú(ó)nau jos, -jai, -ja (dativ) > Dunaj. Forma Danuvis din greaca modernă și rom. Dunăre pot proveni din bg. Dunav, transformarea o - u
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
o formă compusă cu apelativul *vari, avînd sensul de „rîu“. După sec. al III-lea și al IV-lea, Dăna(vi) - vari > *Donare, cu transformarea ă > o, i și de aici Dunăre. Din tema aceasta dun(a), preluată de populațiile slave de dincolo de Nistru, s-au putut forma numele Dnestr (Duna-istró > Dŭnéstró > Dnestr) și Dnepr (Duna - ipro > Dŭnépró > Dnepr). Cele mai multe dificultăți le ridică finalul re din forma romînească, diferit de toate celelalte variante, altfel similare. Acesta a primit multiple explicații, pornindu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ele spre sensul originar al Grădiștii, „așezare fortificată, cetate“. Apelativul vechi slav gradiște are tocmai acest sens, fiind format, cu sufixul -iște „loc acoperit cu...“, de la rădăcina sl. gradŭ, „oraș, cetate“. Emil Petrovici a dovedit că un apelativ împrumutat din slavă sub forma gradiște, devenit în romînă grădiște a putut forma toponimele, destul de numeroase, ori cel puțin o parte dintre ele care astfel, au putut fi create de romîni, cu apelative luate de la slavi (alte exemple cunoscute sunt Jariștea, Predeal, Pociovaliște
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
este posibil ca măcar o parte dintre omonimele Grădiștea, cele mai vechi, să fi fost date de slavi sau de populația bilingvă romîno-slavă, înainte de-a fi asimilate de către romîni. După aceea romînii au devenit ei înșiși „creatori de toponime slave“, cum a formulat Petrovici. Dovada că unele toponime din familia discutată de pe teritoriul nostru au putut fi date de slavi o reprezintă variantele, unele dialectale (din perspectiva limbii slave) Grădeț, Horodiște, Horodnic, Horodoc etc., întîlnite în țările slave. Cel puțin
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
romîni. După aceea romînii au devenit ei înșiși „creatori de toponime slave“, cum a formulat Petrovici. Dovada că unele toponime din familia discutată de pe teritoriul nostru au putut fi date de slavi o reprezintă variantele, unele dialectale (din perspectiva limbii slave) Grădeț, Horodiște, Horodnic, Horodoc etc., întîlnite în țările slave. Cel puțin unele dintre toponimele Oradea, Orăștie, Oșorhei, Vărădia, Feldioara, Sighișoara, Timișoara etc. conțin în structura lor semantică originară componenta semantică „oraș“, conferită de baza apelativă maghiară vár, „oraș“, implicată în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de toponime slave“, cum a formulat Petrovici. Dovada că unele toponime din familia discutată de pe teritoriul nostru au putut fi date de slavi o reprezintă variantele, unele dialectale (din perspectiva limbii slave) Grădeț, Horodiște, Horodnic, Horodoc etc., întîlnite în țările slave. Cel puțin unele dintre toponimele Oradea, Orăștie, Oșorhei, Vărădia, Feldioara, Sighișoara, Timișoara etc. conțin în structura lor semantică originară componenta semantică „oraș“, conferită de baza apelativă maghiară vár, „oraș“, implicată în structura lor etimologică, fiind, adică, mai mult sau mai
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
întîlnim nume de locuri formate de la apelativul romînesc destul de vechi oraș (spre deosebire de cele formate de la sat, care sunt numeroase) se poate explica și prin apariția tîrzie a orașelor moderne, dar și prin umplerea acestui gol onomasiologic de către sinonimul provenit din slavă, grădiște. Hațeg Este numele unui oraș din județul Hunedoara, al unui sat din județul Alba, al altuia din județul Constanța (întemeiat, probabil, de imigranți din zona Hațegului) și al unui lac (aflat în Depresiunea Hațegului). Formate prin polarizare sunt topo
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
superfluă și ar însemna acceptarea unei formații hibride maghiaro-slave. Ialomița Așa cum observa Dragoș Moldovanu, Ialomița este singurul hidronim major (are o lungime de 414 km și o suprafață a bazinului de 10 000 km2) din țara noastră care provine din slavă (celelalte hidronime majore provin din substrat). În Antichitate rîul era denumit Naparis. Rîul a constituit, îndeosebi pe cursul său inferior, centrul teritoriului Sclaviniei, de unde, după o năvălire pustiitoare, populația autohtonă a fost obligată să se refugieze în alte zone, împreună cu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
substrat). În Antichitate rîul era denumit Naparis. Rîul a constituit, îndeosebi pe cursul său inferior, centrul teritoriului Sclaviniei, de unde, după o năvălire pustiitoare, populația autohtonă a fost obligată să se refugieze în alte zone, împreună cu numele străvechi al rîului. Populația slavă, stăpînă, a botezat cu un nume nou, slav, apa în bazinul căreia s-a așezat și a rămas ceva timp, pentru că a fost oprită din fluxul migrator spre sud de armatele bizantine care apărau Dunărea (secolul al VI-lea), întemeind
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
munți („sterpe“ sau unde pasc vitele „sterpe“), cîmpuri „sterpe“, unul singur (Ialovski potok în Slovenia) desemnînd o apă (sensul fiind, probabil, „pîrîul sterpelor“). Unele variante fonetice ale acestei „familii“ toponimice (Elovarsko, Elevarsko) au putut sugera și o altă bază apelativă slavă (*jelovú, „cu brazi“), mai ales pentru numele de munți și dealuri, care nu e potrivită însă și pentru rîul Ialomița, care are un tronson montan nesemnificativ (și care nu ținea de Sclavinia). Este adusă în discuție și o altă posibilă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
mai ales pentru numele de munți și dealuri, care nu e potrivită însă și pentru rîul Ialomița, care are un tronson montan nesemnificativ (și care nu ținea de Sclavinia). Este adusă în discuție și o altă posibilă bază entopică veche slavă (ilú „lut“), reprezentată frecvent în toponimia slavă de pe un teritoriu larg, inclusiv din Romînia (Jilowa, „cu albia argiloasă“, Ilovlija, „cu sol moale“, Ilova, Ilica, Ilovinac, Ilovul, Ilovița, Ilovăț, Ilovince, Ilovica, Ihlau). Geografic, rîul Ialomița ar motiva această etimologie (Bolliac aprecia
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
dealuri, care nu e potrivită însă și pentru rîul Ialomița, care are un tronson montan nesemnificativ (și care nu ținea de Sclavinia). Este adusă în discuție și o altă posibilă bază entopică veche slavă (ilú „lut“), reprezentată frecvent în toponimia slavă de pe un teritoriu larg, inclusiv din Romînia (Jilowa, „cu albia argiloasă“, Ilovlija, „cu sol moale“, Ilova, Ilica, Ilovinac, Ilovul, Ilovița, Ilovăț, Ilovince, Ilovica, Ihlau). Geografic, rîul Ialomița ar motiva această etimologie (Bolliac aprecia că este „cea mai galbenă gîrlă ce
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Ilovinac, Ilovul, Ilovița, Ilovăț, Ilovince, Ilovica, Ihlau). Geografic, rîul Ialomița ar motiva această etimologie (Bolliac aprecia că este „cea mai galbenă gîrlă ce avem în țara noastră“). Etimonul format pe această bază, *Ilavinica, a putut fi contaminat cu cealaltă rădăcină slavă discutată, *Ialovnița (așa cum s-a petrecut mai tîrziu în graiurile muntenești cu ialoviță, „vacă stearpă“ sau „grasă“, pentru care se folosește și varianta ialomiță, presupunere sprijinită de două atestări din secolele al XV lea și al XVI-lea (Elovnița, Elovnițov
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
grasă“, pentru care se folosește și varianta ialomiță, presupunere sprijinită de două atestări din secolele al XV lea și al XVI-lea (Elovnița, Elovnițov) și de evoluția ja > e din mediobulgară. Față de soluțiile de mai sus, care susțin plauzibil descendența slavă a hidronimului Ialomița (de la care s-au format choronimul Ialomița, adică numele județului, și cîteva nume „polarizate“, Ialomicioara, Cîmpia Ialomiței, Gîlma Ialomiței, Peștera Ialomiței), alte păreri, cum sunt cea a lui C. Diculescu privind originea veche germanică a acestui toponim
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Bălțați, Batoți, Beloți, Berhoți, Cacoți, Racoți, Cruciați, Gruiați, Gurguiați, Romanați, Arjoci, Basarabi, Bădoși, Băltăreți, Bulgari, Botorogi, Sîrbi, Urlați, Ursați etc. Există și toponime paralele, formate de la același antroponim, cu pluralul -i sau cu sufixul plural -ești: Cernați - Cernătești. În documentele slave numele apare cu finala s, nu ș (Iasoh, Iasî, Iaseh, Iaskomu, Iaskogo), iar în bulgara și în sîrba contemporană există nume ca Iasco, Iáse, Iásev, Iasa. În Croația există și un toponim Iaska. Lingviștii bulgari consideră aceste hipercoristice (de la care
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
alte cîteva hidronime traco-dacice (Argeș, Mureș, Olt, Timiș, Tisa etc.). Mai important este reflexul slav, Ibr, al originalelor străvechi, traco-dacice, care trebuie să fi existat și în Peninsula Balcanică și care s a păstrat în romînă (ca și alte forme slave arhaice), dar s-a pierdut în bulgară și sîrbă, prin mutațiile fonetice cunoscute petrecute în cele două limbi neoslave (vezi dobrii > bg. dobăr, srb. dobar). Astfel încît vechiul nume traco-dacic sună în limba romînă Ibru (cu desinența u, specifică toponimelor
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
srb. dobar). Astfel încît vechiul nume traco-dacic sună în limba romînă Ibru (cu desinența u, specifică toponimelor cu formă masculină, mai ales după grupul br, muta cum liquida, care în rostirea slavilor ar fi avut altă evoluție), iar în limbile slave balcanice Ibăr, respectiv Ibar. Posibilitatea existenței a două rîuri cu nume străvechi identice pe teritoriul romînesc este întărită de prezența a trei nume similare, dintre care două foarte apropiate, în ținuturile ocupate de slavi. Dificultățile acestei ipoteze nu lipsesc și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în latina dunăreană. Toponimul Abrud, considerat traco-dacic, o confirmă, ca și -bintervocalic menținut în dacicul abur, deși în toate elementele latine el a dispărut: caballus > cal. Alt toponim traco-dacic păstrat în teritoriul bulgăresc Cebrus, transmis deci prin romînii sud-dunăreni populației slave, apoi protobulgare, menține în forma actuală Țiber consoana b nealterată (evoluția Cebrus > Țiber se datorează parțial aromînilor, care locuiau acolo și care au transformat pe ć în ț, și parțial bulgarilor, care, potrivit legii fonetice a limbii lor, au introdus
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]