7,470 matches
-
Unele surse susțin că aproximativ 32000 de persoane au fost încarcerate numai în lagărul de la Goli Otok. Pe 26 iunie 1950, Adunarea Națională a sprijinit o lege importantă scrisă de Milovan Đilas și Tito despre „autogestionare” ("samoupravljanje"): un tip de socialism independent bazat prin participarea la beneficii a muncitorilor în întreprinderile conduse de stat. La 13 ianuarie 1953, au stabilit că legea privind autogestionarea a stat la baza întregii ordini sociale în Iugoslavia. De asemenea, Tito l-a succedat pe Ivan
Iosip Broz Tito () [Corola-website/Science/303150_a_304479]
-
transporturile. Aceste sectoare economice angajau majoritatea muncitorilor din zonele urbane. În timpul NEP-ului, unitățile industriale erau destul de libere în luarea deciziilor economice care le privea în mod nemijlocit. Perioada Noii Politici Economice (1921-29) a fost de fapt o perioadă a "socialismului de piață" asemănătoare cu politica inițiată în Republica Populară Chineză după 1978, În timpul perioadei NEP-ului, nivelul producției agricole nu numai că a egalat performanțele atinse mai înainte de izbucnirea revoluției bolșevice, dar chiar le-a depășit. Desființarea moșiilor din perioada
Istoria Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302281_a_303610]
-
în procedurile partidului, moartea lui Lenin din 1924 a dezlănțuit o luptă acerbă între diferitele facțiuni pe tema soartei Noii Politici Economice. Opoziția de stânga condusă de Troțki era împotriva NEP-ului din mai multe considerente practice și ideologice. Sistemul socialismului de piața începuse să creeze rezultate negative specifice capitalismului: inflație, șomaj și apariția unei clase a îmbogățiților. Ei au folosit "Criza foarfecii" pentru a câștiga lupta politică împotriva aripii moderate a partidului, (care era sprijinitoarea NEP-ului), condusă de Nicolai
Istoria Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302281_a_303610]
-
ambelor facțiuni și a conceput o cale de dezvoltare a țării care a integrat într-o oarecare măsură ambele politici economice. Stalin a adoptat poziția "stângistă" care se opunea agriculturii private, dar a adoptat și poziția facțiunii de "dreapta" a "socialismului într-o singură țară", care se concentra pe dezvoltarea internă mai mult decât pe exportul de revoluție. Stalin a încurajat exporturile de produse agricole și de materii prime, veniturile din export fiind folosite pentru importu de tehnologie occidentală necesară pentru
Istoria Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302281_a_303610]
-
linie comună, oarecum unitară, inspirată atât din laconismul dialectic al lui Bertolt Brecht, cât și din experimentele avangardiste ale "Grupului Vienez" sau a poeziei muzicii rock. Atitudinea politică a grupului nu a fost una principial anti-comunistă, ci doar critică față de socialismul real-existent".. În România socialistă acest cenaclu a tinerilor studenți a fost bine văzut la început, ceea ce s-a schimbat însă după numai trei ani. Acțiunile represive contra Grupului de Acțiune Banat au fost inițiate ca urmare a unei sesizări care
Grupul de Acțiune Banat () [Corola-website/Science/302302_a_303631]
-
de două ore în care a respins programul aripii socialiste a partidului. Pentru Hitler dușmanii adevărați a populației Germaniei erau evreii, nu capitaliștii. Goebbels s-a simțit deziluzionat: “Mă simt devastat”, scria el. Era oripilat de caracterizarea lui Hitler a socialismului ca fiind "o creație a evreilor", a declarației că Uniunea Sovietică trebuie distrusă și de afirmația că proprietatea privată nu va fi expropriată de un eventual guvern nazist: "Nu mai cred în Hitler cu adevărat" Hitler, însă, a recunoscut talentele
Joseph Goebbels () [Corola-website/Science/302287_a_303616]
-
1943, moment după care Arnata Roșie a recâștigat inițiativa strategică. După moartea lui Lenin, Uniunea Sovietică a fost prinsă în mrejele luptei pentru putere, care a avut ca efect abandonarea politicii lui Troțki de „revoluție mondială” în favoarea abordării staliniste a „socialismului într-o singură țară”. Mulțumită controlului asupra Partidului Comunist al Uniunii Sovietice și birocrației de stat, Stalin a reușit să-l îndepărteze pe Troțki din funcția de Comisar al Poporului pentru armată în 1925. Politica de diseminare a revoluției comuniste
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
sovietică, luptând în schimb cot la cot alături de conaționalii lor împotriva a ce au considerat a fi inamicul comun. Mulți comuniști finlandezi se mutaseră în Uniunea Sovietică în deceniul al patrulea al secolului al XX-lea să participe la "construirea socialismului". Cei mai mulți dintre ei sfârșiseră ca victime ale marilor epurări staliniste, ceea ce a dus la o deziluzie totală și chiar la dușmănie fățișă împotriva Moscovei printre socialiștii din Finlanda. Alt factor a fost stadiul înalt de dezvoltare al societății și sistemului
Războiul de Iarnă () [Corola-website/Science/302312_a_303641]
-
umane și să depășească represiunea și opresiunea, care există ca reminiscențe istorice în orice societate. Chomsky a declarat că preferințele sale personale „sunt unele anarhiste tradiționale, în bună măsură cu originea în iluminism și în liberalismul clasic” și că apreciază socialismul libertarian . Este un simpatizant al anarhosindicalismului, prin care înțelege un sistem descentralizat de asocieri libere între instituții economice și sociale. Chomsky consideră că există două sarcini intelectuale importante în sfera politică și socială. Prima este de a imagina o societate
Noam Chomsky () [Corola-website/Science/302380_a_303709]
-
naționalitate. Țăranii maghiari condamnă scârbiți spânzurarea țăranilor români, iar groparul Vidor, fiica sa și primarul din Făget îl înconjoară cu o afecțiune sinceră pe românul Bologa, condamnat la moarte. Scriitorul integrează stările de spirit noi apărute în contextul războiului, precum socialismul și anarhismul, promovate de ofițeri ca locotenentul Gross în preajma izbucnirii Revoluției din Rusia. Cuvintele sale se referă la iminența revoluției antiburgheze, la înfrățirea popoarelor într-o societate viitoare și la pedepsirea celor responsabili de măcelul mondial: "„Statul!... Statul care ucide
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
reunificare fără să se consulte cu partenerul de coaliție, FDP-ul, sau Aliații Occidentali. În februarie 1990, el a vizitat Uniunea Sovietică pentru a primi garanția lui Mihail Gorbaciov că URSS va accepta Reunificarea Germaniei. O lună mai târziu, Partidul Socialismului Democratic — redenumit SED — a fost zdrobit la alegerile din 1990 de către puternica coaliție a lui Kohl prin propaganda partidului său în Germania de Est, care dorea o reunificare rapidă. În primăvara anului 1990, economia Germaniei de Est ajunsese aproape în
Helmut Kohl () [Corola-website/Science/302102_a_303431]
-
a Iugoslaviei (AVNOJ) în orașul Bihaci, din nord-estul Bosniei (zonă cu populație majoritar musulmană) în care se proclamă sprijinul pentru democrație, drepturile grupurilor etnice, respectul pentru proprietatea privată și dreptul la inițiativa economică privată, conturându-se astfel viitoarele principii ale socialismului titoist. A doua reuniune a Consiliului are loc în noiembrie 1943, în Bosnia Centrală, în orașul Jajce adoptă o serie de hotărâri importante: proclamă Consiliul drept instituție executivă a Iugoslaviei și pe Iosip Broz Tito drept prim ministru, demite guvernul
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
schimbat, depășind barierele ideologice și limitându-se la a fi un simplu gen muzical, și de aceea își numesc muzica „black metal”. National Socialist black metal (NSBM) este un subgen al black metalului în care artiștii promovează și glorifică Național Socialismul (naziștii) sau credințe identice prin versuri și imagistică. ideologia acestora se compune dintr-un amestec de pagânism, supremație rasială, separatism rasial și antisemitism. Însă, unele formații asociază mai degrabă elemente din satanism și ocult decât din pagânism. NSBM nu este
Black metal () [Corola-website/Science/302175_a_303504]
-
franceză și olandeză, a emigrat în primă instanță în Canada că mai târziu să se stabilească în Statele Unite, în orașul Two Harbors, Minnesota. Deși de origine Româno Catolică, el și-a exprimat întodeauna convingerile ateiste cu mai multă simpatie pentru socialism. Acest lucru însă, nu îl împiedică să se căsătorească cu o devotată practicanta Româno Catolică, May Vandenboom de origine olandeză, stabilită în Marquette, Michigan. Louise și May au avut patru fii, dintre care al doilea, Frank tatăl lui Eugene, s-
Seraphim Rose () [Corola-website/Science/302541_a_303870]
-
marxism la Universitatea „Constantin I. Parhon”; - la o dată neprecizată: a devenit șef al catedrei de Istoria Partidului Comunist al Uniunii Sovietice la Școala superioară de științe sociale „A. A. Jdanov”; - în momentul înființării revistei comuniste internaționale „Probleme ale păcii și socialismului” Pentru pacea trainică, pentru democrație populară"), a fost numit, pentru scurt timp, reprezentantul Partidului Muncitoresc Român în redacția publicației respective; - 1958: pentru atitudinea sa „fracționistă” își pierde funcția pe care o avea la Editura de Stat pentru Literatură Politică; - din
Leonte Tismăneanu () [Corola-website/Science/302573_a_303902]
-
una dintre lucrările sale astfel: „În 1957 s-a făcut un efort de a reînființa o instituție internațională pentru consultații și colaborare la nivel teoretic între partidele comuniste. Astfel, a fost fondată la Praga revista, publicată lunar, „Problemele păcii și socialismului” (cunoscută și sub numele de „World Marxist Revue”), primul redactor-șef al acesteia fiind ideologul sovietic Alexei Rumianțev, membru al C.C. al P.C.U.S. Reprezentantul francez era Jean Kanapa, inițial un fanatic doctrinar stalinist, ulterior una dintre principalele voci ale eurocomunismului
Leonte Tismăneanu () [Corola-website/Science/302573_a_303902]
-
al C.C. al P.C.U.S. Reprezentantul francez era Jean Kanapa, inițial un fanatic doctrinar stalinist, ulterior una dintre principalele voci ale eurocomunismului. "În prima fază, reprezentantul comuniștilor români a fost tatăl meu, Leonte Tismăneanu, la vremea aceea șef al Catedrei de socialism științific de la Universitatea din București și director adjunct al Editurii Politice (directorul editurii era Valter Roman. Între redactori au avut loc discuții aprinse cu privire la noul program al Ligii Comuniștilor din Iugoslavia (1958) și la recentele divergențe chinezo-sovietice. Tatăl meu a
Leonte Tismăneanu () [Corola-website/Science/302573_a_303902]
-
omului nou" împotriva "vechii societăți retrograde, a societății exploatării omului de către om, plină de capitaliști și moșieri care sug sângele poporului muncitor". Tema multor filme era: "clasa retrogradă, burghezo-moșierească", prin "cozile lor de topor" vrea să zădărnicească noile obiective ale "socialismului victorios"; dar aceste nu vor reuși întrucât "Partidul Muncitoresc Român (mai târziu Comunist)" prin "activiștii" săi vor îndruma, după caz muncitorii sau țăranii, spre victorie. Aceleași teme se găsesc și în documentare și jurnalele de actualități. Tot ce se prezenta
Filmul românesc după 1948 () [Corola-website/Science/302589_a_303918]
-
a Difuzării Filmelor(D.R.C.D.F)”", sub îndrumarea Ministerului Culturii. Scopul acesteia era să promoveze o politică unitară privind sălile de cinema din țară, "controlul și îndrumarea muncii politico-ideologice cu filmul, difuzarea filmului funcție de cerințele politico-ideologice din diversele etape ale construirii socialismului", cât și planul economico-financiar de îndeplinit. Reoganizările vor continua, astfel că în anul 1971 se înființează "„Centrala România-Film”", care are în subordine "C.P.C. Buftea", finanțarea producției de film prin "cinci case de producție", import-exportul și difuzarea filmelor în cele 40
Filmul românesc după 1948 () [Corola-website/Science/302589_a_303918]
-
Valea”". Tema subiectului asemănătoare cu cea arătată mai sus. Ori la asemenea "bogată producție națională" erau necesare și alte filme în repertoriul difuzării. De aceea orientarea a fost către importul de filme tot din "țările care pornise pe drumul construirii socialismului". Multe din ele aveau tot ca noi o "bogată producție" și atunci orientarea a fost către "țara cu cea mai bună și educativă cinematografie din lume, U.R.S.S." De aici au fost aduse și prezentat filmele cu "un înalt conținut
Filmul românesc după 1948 () [Corola-website/Science/302589_a_303918]
-
textului constituției. Această impresie este creată și de notele lui zilnice. Decizia sa de a opta pentru național-socialism a apărut abia după "Legea de împuternicire" din 24 martie 1933."" Este greu de presupus că, fiind adept, chiar nedeclarat, al național socialismului, Schmitt s-ar fi implicat atât de mult în încercările de a împiedica ajungerea lui Hitler la putere. Alți cercetători pun în evidență faptul că Schmitt și-a oferit serviciile de consilier tuturor guvernelor, începând din 1930 până după război
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
schimbări bruște de direcție în relațiile sale cu Republica de la Weimar, cu Biserica Catolică, cu național-socialismul și cu alte entități care fac imposibilă o clasificare clară a convingerilor sale politice; c) este greu de evaluat semnificația adeziunii sale la național socialism în cadrul evoluției generale a gândirii sale: în ce măsură se încadrează în această evoluție și în ce măsură reprezintă un episod aberant. Indiferent de faptul că este apreciat sau combătut, fie în parte sau în întregime, gândirea sa politică nu este neglijabilă: ea a
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
inclus socialiști revoluționari, precum Rosa Luxemburg și Vladimir Lenin, lângă socialiști moderați ca și Eduard Bernstein și Karl Kautsky. După al doilea război mondial și Revoluția Rusă din 1917, democrația socială a fost asociat în exclusivitate cu o formă de socialism moderată și nerevoluționară, diferită de alte doctrine de stânga precum comunismul. Social-democrația modernă pune accent pe o reformă legislativă treptată a sistemului capitalist, cu țelul de a face acest sistem mai echitabil și uman. Doctrina social-democrată este astăzi răspândită prin
Social-democrație () [Corola-website/Science/302622_a_303951]
-
Ciubotaru (tapiseria "Istoria Teatrului") și Ion Nicodim. "Recarosarea" lui C. Lăzărescu a înlocuit modernismul clădirii originale, realizat în materiale de calitate, cu elemente realizate în materiale sărace, pseudo-clasicizante, tipice anilor în care s-a construit și Casa Poporului sau Victoria Socialismului, iar în Europa de vest era în plin triumf postmodernismul istoricizant. Capacitatea sălilor a fost parțial mărită (prin îndesirea scaunelor, așa cum s-a întâmplat și la Sala Palatului) și au apărut spațiile intermediare cu galerii de artă și cele "interstițiale
Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București () [Corola-website/Science/302653_a_303982]
-
tribunale militare, fără avocați, și procurorii au refuzat probele cu martori. Inculpații erau aduși în fața instanței după „pregătiri speciale”, siliți prin torturi și înfometare, să semneze mărturii mincinoase în care recunoșteau cele mai abominabile crime „împotriva poporului român și împotriva socialismului”. Sentințele Tribunalului Militar au fost deosebit de dure, între 6 și 25 ani de temniță grea. Președintele completului de judecată a fost generalul Alexandru Petrescu, cel care în anii 1940-1941, având gradul de locotenent colonel a condamnat la moarte evrei din
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]