10,656 matches
-
care este ca o respirație și care revine tot atât de sigur ca și nefericirea lui, este ceasul conștiinței. În fiecare din aceste clipe când părăsește înălțimile, coborând pas cu pas către vizuinile zeilor, este superior destinului său. E mai puternic decât stânca lui. Acest mit este tragic pentru că eroul său e conștient. Într-adevăr, care ar fi chinul lui dacă la fiecare pas ar fi susținut de speranța în izbândă? Muncitorul de azi îndeplinește în fiecare zi din viața lui aceeași muncă
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
există destin care să nu poată fi depășit prin dispreț. Astfel, dacă coborârea se face uneori în durere, ea poate să se facă și în bucurie. Cuvântul acesta nu-i de prisos. Mi-l închipui pe Sisif întorcându-se către stânca sa și că la începutul drumului era durerea. Când imaginile pământului se îngrămădesc prea năvalnic în amintire, când chemarea fericirii e prea îmbietoare, se întâmplă ca tristețea să se trezească în inima omului: e victoria stâncii, e stânca însăși. Uriașa
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
Sisif întorcându-se către stânca sa și că la începutul drumului era durerea. Când imaginile pământului se îngrămădesc prea năvalnic în amintire, când chemarea fericirii e prea îmbietoare, se întâmplă ca tristețea să se trezească în inima omului: e victoria stâncii, e stânca însăși. Uriașa mâhnire e o povară prea grea. Sunt nopțile noastre de pe muntele Ghetsimani. Dar adevărurile zdrobitoare pier când sunt cunoscute. Astfel, Oedip ascultă mai întâi de destinul său fără să știe. Din clipa în care știe, începe
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
-se către stânca sa și că la începutul drumului era durerea. Când imaginile pământului se îngrămădesc prea năvalnic în amintire, când chemarea fericirii e prea îmbietoare, se întâmplă ca tristețea să se trezească în inima omului: e victoria stâncii, e stânca însăși. Uriașa mâhnire e o povară prea grea. Sunt nopțile noastre de pe muntele Ghetsimani. Dar adevărurile zdrobitoare pier când sunt cunoscute. Astfel, Oedip ascultă mai întâi de destinul său fără să știe. Din clipa în care știe, începe tragedia lui
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
lume un Dumnezeu care pătrunsese în ea o dată cu insatisfacția și cu gustul pentru durerile inutile. Ele fac din destin o problemă a omului, care trebuie rezolvată între oameni. Toată bucuria tăcută a lui Sisif e aici. Destinul său îi aparține. Stânca lui este lucrul lui. Tot astfel, omul absurd, când își contemplă chinul, face să amuțească toți idolii. În universul dintr-o dată întors la tăcerea sa, se înalță miile de voci uimite ale pământului. Chemări inconștiente și tainice, invitații ale tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
cel puțin, există doar unul singur, pe care el îl socotește fatal și vrednic de dispreț. Cât privește restul, el se știe stăpânul zilelor sale. În acea clipă subtilă când omul se apleacă asupra vieții sale, Sisif, întorcându-se la stâncă, contemplă acel șir de fapte fără legătură care devine propriul său destin, creat de el, unit sub privirea memoriei sale și, în curând, pecetluit de moarte. Astfel, încredințat de originea pe deplin omenească a tot ce-i omenesc, orb care
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
sub privirea memoriei sale și, în curând, pecetluit de moarte. Astfel, încredințat de originea pe deplin omenească a tot ce-i omenesc, orb care vrea să vadă și care știe că noaptea nu are sfârșit, el nu se oprește niciodată. Stânca se rostogolește încă și acum. Îl las pe Sisif la poalele muntelui. Ne întoarcem întotdeauna la povara noastră. Dar Sisif ne învață fidelitatea superioară care îi neagă pe zei și înalță stâncile. Și el socotește că totul e bine. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
nu are sfârșit, el nu se oprește niciodată. Stânca se rostogolește încă și acum. Îl las pe Sisif la poalele muntelui. Ne întoarcem întotdeauna la povara noastră. Dar Sisif ne învață fidelitatea superioară care îi neagă pe zei și înalță stâncile. Și el socotește că totul e bine. Acest univers rămas fără de stăpân nu-i pare nici steril, nici neînsemnat. Fiecare grăunte al acestui munte plin de întuneric alcătuiește o lume. Lupta însăși contra înălțimilor e de-ajuns spre a umple
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
1996; Tratat despre Ochiul Orb, București, 1996; Podul sau Dictatura ochiului, Timișoara, 1997; Gheara literei, București, 1998; Scrisul agonic, Botoșani, 1999; Cultură și literatură în ținuturile Sătmarului. Dicționar 1700-2000, postfață Nae Antonescu, Satu Mare, 2000; Nord, și dincolo de Nord, Cluj-Napoca, 2001; Stânci nupțiale, Iași, 2003. Ediții, antologii: La ce bun poeții, Piatra Neamț, 1994; Lucian Blaga, Saeculum - Metafizică și... polemică, Piatra Neamț, 1995; Constantin Noica, Poeme, pref. Nae Antonescu, Piatra Neamț, 1995; Ștefan Munteanu, Poeții beau din apa cerului, pref. edit., Satu Mare, 1998; Ștefan Teodorescu
VULTURESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290671_a_292000]
-
sau reviste („Cronica” lui Tudor Arghezi, „Noua revistă română”, „Flacăra”). Poeziile din sumar pun în evidență eclectismul publicației: G. Bacovia (Pastel, semnată V. G. Bacovia), G. Topîrceanu (Cântec), Mihai Codreanu (Somnul rozelor), B. Fundoianu (Iarnă, „Charme dangereux”), Enric Furtună (De pe stâncă), Al. Dumbravă, I. Davidescu (Cântec), Al. Vâjâianu, C. R. Ghiulea, B. Lăzăreanu, Dinu B. Arbore, Mihai I. Bantaș. Cu titlul Fragment din „Marea epopee”, Al. Macedonski figurează cu o traducere a capitolului Epoda roșie din romanul Thalassa. Alături de Pagini dintr-un
ZARI SENINE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290711_a_292040]
-
caracteristic fiecărei specii în parte este înscris în zestrea ereditară a indivizilor. Fiecare specie de păsări are cuibul său caracteristic, construit în funcție de nevoile și adaptările speciei. Cuiburile pot fi așezate în scorburile arborilor, în galeriile săpate în sol, în crăpăturile stâncilor și ale arborilor și de multe ori pot fi construite pe crengile arborilor, în forma unor cuiburi deschise sau chiar simple adâncituri în nisip sau pietriș. Unele specii nu-și construiesc cuiburi, ci ocupă cuiburile altor păsări, iar cucul (Cuculus
Aspecte ecologice ale avifaunei din unele parcuri ieşene : valorificarea instructiv-educativă a studiului avifaunistic by Magdalena Dorina Culbec () [Corola-publishinghouse/Science/335_a_652]
-
semiumbrite, prevăzute obligatoriu cu bănci, etc. În cazul bolnavilor de plămâni se recomandă utilizarea de specii care degajă uleiuri eterice și fitoncide, vegetația fiind sub formă de boschete umbrite, colțuri liniștite sau labirinturi din plante, treiaje acoperite cu plante agățătoare, stânci cu cascade sau fântâni arteziene cu apă aromatizată pentru inhalații. În apropierea ferestrelor se vor planta arbori care vor asigura o oarecare umbră, iar speciile floricole utilizate vor fi lipsite de arome și moderat colorate. De asemenea, sunt indicate alei
ARHITECTURA PEISAJULUI CURS PENTRU LICENŢĂ by SANDU TATIANA () [Corola-publishinghouse/Science/328_a_625]
-
pentru o grădină de piatră, plină cu flori, este un loc liber, cu perspectivă bună, orientat spre sud (după A.F. Iliescu, 2003). Dacă amplasarea grădinii alpine se face în apropierea unei ape, efectul decorativ sporește prin utilizarea acesteia între stâncile artificial create, și în plus umiditatea atmosferică va fi mai mare. Grădinile alpine. Sunt deosebit de apreciate în spațiile verzi proiectate în stil peisager, ele numindu-se astfel grădini alpine peisagere; în acest caz se acceptă situarea lor și în apropierea
ARHITECTURA PEISAJULUI CURS PENTRU LICENŢĂ by SANDU TATIANA () [Corola-publishinghouse/Science/328_a_625]
-
de piatră, a scărilor, a zidurilor rostuite, a pietrelor, asigurând un punct de observație asupra grădinii alpine. Totuși grădina alpină este o îmbinare de elemente și de stiluri diferite, în cadrul căruia unul dintre stiluri are un rol dominant. Amplasarea rocilor (stâncilor) se va face astfel : mai întâi se realizează săparea și extragerea pământului pe o adâncime de cel puțin 50-60 cm, sol care va fi ulterior folosit între rocile amplasate. în concavitatea rezultată se așează un strat de 30 cm de
ARHITECTURA PEISAJULUI CURS PENTRU LICENŢĂ by SANDU TATIANA () [Corola-publishinghouse/Science/328_a_625]
-
exemplu la Hedera helix, Campsis radicans, ș.a.; cârcei sau tulpini volubile de exemplu la Polygonum aubertii, Wisteria sinensis, Lonicera japonica, Clematis sp. ș.a.) care le dau posibilitatea să se sprijine și să se ridice pe suporturi rigide, cum ar fi stâncile, zidurile, tulpinile arborilor, coloanele, pergolele, treiajele etc., pornind de la câțiva metri până la cca. 25 m lungime. Subarbuștii sunt plante cu tulpina lemnificată parțial, mai mult în apropierea coletului, iar partea superioară rămâne erbacee. Această parte, de cele mai multe ori degeră peste
ARHITECTURA PEISAJULUI CURS PENTRU LICENŢĂ by SANDU TATIANA () [Corola-publishinghouse/Science/328_a_625]
-
este doar unul dintre miile de detalii abjecte ale acestei piețe a muncii!...) mai spumoasă, la o Posadă în care peste toate speranțele tale de normalitate, progres, civilizație, economie de piață, bunăstare, dorință de muncă să fie prăvăliți bolovani și stânci ale nesimțirii, cruzimii și ipocriziei. Estimp, lumea politică din Absurdistan dezbate înfrigurată o întrebare fundamentală: cine a bătut recordul la mită depășind baremul de 6 milioane de lire sterline? Cine? Scârbit și neputincios, Codruț 10 iunie 2006 La colocviu (sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
în rol de talisman benefic ori din contră,-n funcție de culori. Altminteri, nu și-ar da niciuna din prințese, cică, ultrasecreta-i pietricică. Excepție: cea care mănâncă cât șapte (zeci) și este încă înfometată: Papagnasse, a cărei pietricică e o stâncă“. DINȚI DE LAPTE: „Ținuți cu grijă și sub lacăt, deoarece un șoarece în treacăt ți-i șterpelește de sub nas. Dinții de lapte ai prințesei Papagnase pot fi văzuți până la 7 seara,-n muzeul principeselor din Rennes. Sunt vizitați de multă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
regiunea Vermont din Noua Anglie, SUA. În calitatea sa de șef de echipă, avea în sarcină trasarea șinelor de cale ferată. Regiunea era una stâncoasă și singura metodă de nivelare consta în provocarea de explozii. El conducea acțiunea: se perfora stânca la o adâncime de 1 metru, se umplea spațiul cu explozibil, legând fitilul. Un muncitor umplea locul respectiv cu nisip, iar Phineas îl îndesa cu un drug de fier. În ziua de 13 septembrie 1848, nu s-a astupat gaura
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
exemplul (d)), corelate cu distincția inergativ/inacuzativ −: (c) Floarea se cațără pe gard; floare cățărată pe gard Ion se cațără pe gard ca să culeagă vișine; ?om cățărat pe gard ca să culeagă vișine (d) Ion se prăvălește pe covor de oboseală/Stânca se prăvălește peste doi copaci; om prăvălit pe covor, stâncă prăvălită peste doi copaci Ion se prăvălește cu mare naturalețe, este un actor foarte bun; *actor prăvălit cu mare naturalețe. Multe dintre verbele de mișcare nu au, în niciun context
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cațără pe gard; floare cățărată pe gard Ion se cațără pe gard ca să culeagă vișine; ?om cățărat pe gard ca să culeagă vișine (d) Ion se prăvălește pe covor de oboseală/Stânca se prăvălește peste doi copaci; om prăvălit pe covor, stâncă prăvălită peste doi copaci Ion se prăvălește cu mare naturalețe, este un actor foarte bun; *actor prăvălit cu mare naturalețe. Multe dintre verbele de mișcare nu au, în niciun context, comportament inacuzativ: a alerga, a călători, a se balansa, a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
part. asudat, -ă nom. asudarea, asudatul A CURGE Dunărea curge de la est la vers; Sângele curge pe podea part. curs, -ă nom. curgerea, cursul A EXPLODA Bomba explodează part. explodat, -ă nom. explodarea, explodatul A IZVORÎ Râul izvorăște de sub o stâncă part. izvorât, -ă nom. izvorârea, izvorâtul A TRANSPIRA Ion transpiră din cauza emoțiilor part. transpirat, -ă nom. transpirarea, transpiratul A ȚÂȘNI Apa țâșnește din asfalt part. țâșnit, -ă nom. țâșnirea, țâșnitul B. DERIVATE (a) SCHIMBARE DE STARE REFLEXIVE A SE ABURI
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
plimbă pe bulevard tranz.: Ion plimbă cățelul pe bulevard part. plimbat, -ă nom. plimbarea, plimbatul A SE PRĂBUȘI Ion se prăbușește în prăpastie tranz.: Ioana îl prăbușește pe Ion de pe cal part. prăbușit, -ă nom. prăbușirea, prăbușitul A SE PRĂVĂLI Stânca se prăvălește la vale tranz.: Ion prăvălește stânca la vale part. prăvălit, -ă nom. prăvălirea, prăvălitul A SE ROSTOGOLI Împiedicându-se de o piatră, Ion se rostogolește tranz.: Ion rostogolește o piatră peste casa Ioanei part. rostogolit, -ă nom. rostogolirea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
bulevard part. plimbat, -ă nom. plimbarea, plimbatul A SE PRĂBUȘI Ion se prăbușește în prăpastie tranz.: Ioana îl prăbușește pe Ion de pe cal part. prăbușit, -ă nom. prăbușirea, prăbușitul A SE PRĂVĂLI Stânca se prăvălește la vale tranz.: Ion prăvălește stânca la vale part. prăvălit, -ă nom. prăvălirea, prăvălitul A SE ROSTOGOLI Împiedicându-se de o piatră, Ion se rostogolește tranz.: Ion rostogolește o piatră peste casa Ioanei part. rostogolit, -ă nom. rostogolirea, rostogolitul A SE ROTI Ion se rotește în jurul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
din cea infinit mai amplă, mai veche, mai „Înjositoare”, a nevoii de „zei vizibili”! Și, În clipa, În ceasurile În care Moise, cel care renunțase la privilegiile faraonului pentru a-și mâna congenerii Într-o aventură fără Întoarcere, singur printre stâncile, norii și vulturii acelui loc, Într-un proces de-o fulguranță sintetică și vizionară fără egal, urma „să coboare” cu acele legi morale pe care urma să se așeze, să se sprijine nu numai comunitatea mică și dureros rătăcită Între
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mai ales Într-o vreme ca aceea!... Dar știm noi oare care e vremea potrivită pentru izvodul unei siluete regale, princiare, a artei, nu e oare mai degrabă seceta, momentul când un Moise tânăr și elansat lovește cu bagheta sa stânca neîncrederii veșnic mic-burgheze, ticăloșite, nu este oare apa, luciul calm și verzui al apei, terenul pe care să calce Învățătorul, chemându-ne la el, chiar dacă ne scufundăm până la glezne, apoi până la genunchi, mereu Îngreunați de fireștile noastre reflexe de bun-simț
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]