7,183 matches
-
poetul credea că poate comunica un sentiment autentic! Dar vorbele vagi, inexpresive, nu pot crea emoții prin ele însele, așa cum nu le puteau crea emoții, prin ele însele, cu câțiva ani în urmă, când în poezia noastră erau frecvente «salopete», «steaguri», «zorii roșii», «țărmuri ai zilelor de aur», «metale» etc. Omul nou, faptele sale concrete lipseau, așa cum lipsesc și în versurile pe care le-am citat acum și în altele ale lui E. Frunză. Din galeria acelorași preferințe pentru faze pompoase
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
limba facă-și cruce-n cerul gurii Noi n-am ales tânjeala somnoroasă Ci aspra veghe-a luptelor de clasă. Noi n-am votat... și-atât. Noi am jurat Dușmanul să-l lovim neîmpăcat, Să ne-avântăm, coloană ne-ntreruptă, Sub steagul comuniștilor, la luptă! Tovarăși, așadar să facem suma: Am fost puternici ieri, darmite-acuma! O sărbătoare a literaturiii noastre 76: „La sfârșitul lunii noiembrie 1952, în viața literară din R.P.R. s-a produs un eveniment important: 25 de scriitori au
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
manifestă poziții individualiste, care vin în contradicție cu ideile înaintate din versurile valoroase ale poetei, se manifestă ruptura ei de viața poporului. Vorbitorul a combătut în mod just încercarea nereușită a lui Cicerone Theodorescu, făcută în cadrul dezbaterilor, de a folosi steagul lui Maiakovski pentru a apăra poziția formalistă în literatură, precum și tendința de a «uita0╗ de lupta ideologică pe tărâmul creației din țara noastră. Traian Șelmaru a subliniat cu tărie că este sortită eșecului orice încercare de a împăca cele două
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
în felul cum unii dintre scriitorii noștri înțeleg să redea perspectivă viitorului (...). Tipic în acest sens e epilogul romanului Temelia de Eusebiu Camilar; trâmbiți răsună în văzduh, vântul poartă muzici de hore și la răsărit, și la apus, se înalță steaguri «mai sus decât pomii și acoperișurile». Nuvela În pragul primăverii de Aurel Mihale sfârșește în aceeași manieră: «Privirile lui se prinseră de steagurile fluturate...» (...). În unele poeme foarte valoroase ca În satul lui Sahia de E. Jebeleanu, imaginea vieții în
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
trâmbiți răsună în văzduh, vântul poartă muzici de hore și la răsărit, și la apus, se înalță steaguri «mai sus decât pomii și acoperișurile». Nuvela În pragul primăverii de Aurel Mihale sfârșește în aceeași manieră: «Privirile lui se prinseră de steagurile fluturate...» (...). În unele poeme foarte valoroase ca În satul lui Sahia de E. Jebeleanu, imaginea vieții în Gospodăria agricolă de stat a fost astfel «înfrumusețată» încât dacă n-ar apare și câțiva chiaburi decorativi la sfârșit am putea crede că
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
sau ucid (...). Șablonul ia uneori forma autorepetării. Tendința de a se repeta pe sine însuși, de pildă, în scrisul lui Victor Tulbure. Prea adesea - îndeosebi în poeziile mai vechi - întâlnim, fie că sunt cerute sau nu de conținutul de idei, steagurile care flutură în vânt, holdele de aur și alte imagini sărbătorești, care, prin unilaritatea lor, dau o imagine falsă despre realitatea vieții noastre plină de dramatism și arată înclinarea poetului de a rezolva problemele pe linia minimei rezistențe, înlocuind viața
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
care să lumineze secretul fericirii lor în dragoste și încheie astfel: Tu însă taina mea o știi/Asemeni mie/ Ți-a spus-o viața, zi de zi/ Cu trăinicie:/ Cum să se stingă al nostru dor/ O clipă, una.../ Când steagul roșu-i arzător/ Întotdeauna! Și în cea de-a doua poezie De fericit ce sunt, se străvede o anumită tendință de simplificare a complexității vieții sufletești a oamenilor, pentru a nu lăsa impresia că dragostea este privită doar ca un
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
oamenilor, pentru a nu lăsa impresia că dragostea este privită doar ca un simțământ intim «prea personal». Mult mai reușit este cel de-al treilea cântec de iubire al poetului, De va fi să fim vreodată: Despărțiți în calea grea/ Steagul luptei ne-nfricată/ Să-l urmezi, iubita mea./ Să nu uiți izbânda floare/ Ce ți-am prins-o-n păr dintâi:/ Roșiei flori nepieritoare/ Credincioasă să-i rămâi./ Să păstrezi în amintire/ Tot ce tainic ne-a legat/ Tot ce adânc
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
condiții de viață - e trainică și nu cunoaște sfârșit pentru că: Slujind obșteștii fericiri Din zori în seară cei doi se împărtășesc din însăși trăinicia vieții pe care o durează: Cum să se stingă-al nostru dor O clipă, una... Când steagul roșu-i arzător Întotdeauna! (Nu mă-ntreba) - Poetul e fericit știind că iubita lui pășește alături de dânsul, însuflețită de același ideal, de aceeași «patimă-dogoare»: dragostea de patrie și «dorința zborului ne-nfrânt spre socialism». Dacă n-ar fi așa, conchide poetul
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
dragă nu mi-ai fi nicicând. (De fericit ce sunt...) - Conștient că viața și cauza pentru care luptă e grea și comportă sacrificii, poetul trasează iubitei sale linia de conduită: De va fi să fim vreodată Despărțiți în calea grea Steagul luptei, ne-nfricată Să-l urmezi, iubita mea. (De va fi) Poemele în speță sunt un exemplu tipic de ideologie tăiată în strofe, trecută prin ritm și rimă și condimentată înainte de a fi servită, cu tot soiul de arome procurate din
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
este interpretată prin prisma tipicului, așa cum încercase să-l teoretizeze autorul Principiilor de estetică. Să-ncepem cu opiniile lui G. Călinescu 73 despre poezia lui Eugen Frunză: „Voi face acum câteva observări asupra poeziei tov. E. Frunză (Zile slăvite, Sub steagul vieții etc.). Bag de seamă că de la început se cuvine să lămurim o chestiune de principii. Cum se aplică cerința tipizării în poezie? Se vorbește de «personajul liric» și este o expresie pe care eu o întrebuințam de mult. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ce și cum.. (...) Patruzeci și patru. August. Iași. Din Copou, ostași după ostași Roșii coborau cu stele-n frunți Să întindă libertății punți (...) Hitler însă, cât a mai rămas, Praf și fum va fi: „seiceas, seiceas”. Sala rotăriei. Sub un steag Roșu, se-ncorda strungarul drag. Palma-i înstelată de ulei, Rotunjită pumn, făcea cât trei (...) Normele cădeau la glesna lui Zi de zi ca șpanul strungului (...) -Hai noroc! Dar ce mai vrei acum? N-ai în față drum deschis? La
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Viața românească, nr.3, mart., 1952 Cu Eminescu și Coșbuc, departe Urcat-am culmi de vers, de-atâtea ori, De Creangă ne-a vorbit... Din a lui carte Am spus povești la foc, în șezători. Ardeau cuvintele-i, ca roșii steaguri, Când ea, din Gorki, Mama ne citea Ni se părea că dincolo de praguri. Rusia luptătoare viu trăia. ...Și clasa toată-i plină de lumină; Mai cu putere inimile bat. Vorbește-acum de Zoia-eroină Și de Corceaghin, pururi ne-nfricat. O urmărim din
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cu panglică roză, Cinci cărți de poeme și două de proză.. (...) Iubirea nu-i de azi de ieri Iubirea nu-i de azi, de ieri Simțire minunată, Dar ca-n aceste zile mari Ea n-a fost niciodată. Când roșul steag desfășurat La lupte aspre cheamă, O știm, alăturea de noi: Un luptător de seamă. Cine-a spus că toamna-i tristă Cadă frunza veștejită, Bată ploi și vânt, Cine-a spus că toamna-i tristă Nu-i om de cuvânt
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
pe lume sfânt Și nu-i vr-un dor înalt, vr-un gând Să nu-l iubești cu-nflăcărare. De asta, vezi, adesea cânt Așa, de fericit ce sunt. De va fi De va fi să fim vreodată Despărțiți în calea grea, Steagul luptei, ne-nfricată Să-l urmezi, iubita mea. Să nu uiți arzânda floare Ce ți-am prins-o-n păr dintâi: Roșiei flori nepieritoare Credincioasă să-i rămâi (...) Fi-vor poate ceasuri grele, Poate vânturi ne pândesc, Însă țelul vieții mele
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Însă țelul vieții mele Știu că n-am să-l pângăresc. Nici lumina ce-am sorbit-o Cu poporu-mi renăscut, Nici iubirea ta, iubito, Ce spre țel m-a petrecut.. (...) De va fi să fim vr-odată Despărțiți în calea grea, Steagul luptei, ne-nfricată Să-l urmezi, iubita mea. 60. S. Damian - Glasul poetului. În: Contemporanul, nr. 28 (353), 10 iul. 61. Dan Costa - Poezii de dragoste. În: Almanahul literar, nr. 6 (43), iun. 62. Petre Dragoș - Cui îi folosește. În: Contemporanul
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
O să arăt ca dracu 3. Costum de jogging Juicy Couture Pro: O să arăt relaxată, dar totuși elegantă. Ca vedetele de la Hollywood, relaxîndu-se acasă Contra: Nu mai intru În costumul de jogging Juicy Couture 4. Rochie de gravidă „Ginger Spice“, cu steagul SUA și perucă asortată, cumpărată astă-vară cu 90% reducere Pro: Nu am apucat Încă să o port Contra: Poate că n-o să mai fie nimeni În ținută festivă KENNETH PRENDERGAST Prendergast de Witt Connell Consultanți financiari Forward House 394 High
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
este rezultatul activității unui muzician activ care construiește cu dăruire, din muzică și poezie, o cronică entuziastă și încărcată cu semnificații a eforturilor omului din zilele noastre. Coruri - cum ar fi Sirena lui Roaită, Partidul, Cântecul plutașilor de pe Bistrița, Sub steagul păcii, Povestea holdei sau Suita de cântece ostășești ca și numeroase prelucrări de folclor sau varianta corală a unor cântece revoluționare - sunt contribuții esențiale la dezvoltarea muzicii corale românești dar, în același timp, exprimă atitudinea angajată a compozitorului, sentimentul responsabilității
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
și a întocmit lista victimelor și suferințele la care erau supuși cei arestați. În fiecare scrisoare își exprimă optimismul asupra viitorului Basarabiei românești. În ultima scrisoare, din 26 martie 2002, anunță dorința să ajungă la Soroca și să așeze un steag tricolor la bustul lui Constantin Stere, recent înălțat în curtea Liceului de la Soroca. Moare la Galați, în vârstă de 93 de ani și este înmormântat, după dorința sa, la Iași, dorință pe care și-a exprimat-o în toate scrisorile
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
10.I.1943, Buzău), poet și prozator. Este fiul Ecaterinei (n. Zamfir) și al lui Traian Niculescu, agronom. După absolvirea Liceului „B. P. Hasdeu” din Buzău (1961), urmează cursurile Facultății de Filosofie a Universității din București (1962-1968). Debutează în ziarul „Steagul roșu” din Bacău (1956), iar editorial, cu volumul de versuri Indulgențe (1969). Colaborează cu versuri și reportaje la „Luceafărul”, „Viața Buzăului”, „Munca”, „Scânteia tineretului”, „Contemporanul”, „Amfiteatru”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Viața românească”, „Cronica”, „Tribuna” ș.a. Devine doctorand în filosofie, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288446_a_289775]
-
teamă, surpriză, bucurie, satisfacție) și pot fi gesturi simbolice (a mișca arătătorul pe degetul mare pentru a semnifica bani). CUM TE MIȘTI! Modul de deplasare al ființei umane depinde de un tempo și de o direcție. Brațele și mâinile sunt steaguri conștiente sau inconștiente ale omului în deplasare (unele persoane anxioase își ascund mâinile, altele, cu mâinile la spate, sunt în expectativă). Putem să observăm persoanele cu mișcări rapide (temperament activ) cum se așează (mișcări lente, mișcări foarte lente). Amplitudinea mișcării
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
provoacă o variabilitate a bătăilor inimii, coerentă și ordonată, care, la rândul ei, asigură un grad înalt de intuiție și claritate a gândirii, întărind în același timp sistemul imunologic. El m-a dus în casa de ospăț, și dragostea era steagul fluturat peste mine. [...] Să-și pună mâna stângă sub capul meu, și să mă îmbrățișeze cu dreapta lui! Cântarea cântărilor Emoțiile negative de supărare, teamă, frustrare și ignorare provoacă o mare dezordine în variabilitatea bătăilor inimii, care, la rândul ei
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
de însemnată prin partea ei esențială. Și partea esențială sunteți voi, prea iubiții mei fii, voi gazetarii catolici din 45 de nații ale Europei și ale Americii, din 53 de ținuturi ale Asiei, Africei și ale Oceaniei, veniți să desfășurați steagurile voastre stindarde și arme ale adevărului aici unde, prin voința dumnezeiască, este veșnic vie și grăitoare învățătura adevărului"867. În continuarea discursului, Papa a punctat absența Germaniei și Rusiei de la această importantă manifestație, cauzată fiind de regimurile politice existente în
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
construit un alt poem-omagiu: Eminescu... (1939); de reținut doar torentul de metafore hiperbolizante în cadențe de acatist, autorul Luceafărului fiind „faur de poduri de aur / peste furtuni, peste-ntuneric”, un „drept, neprihănit voievod”, „crai / pe-un împărătesc și furtunatic grai”, „steag al timpului vânt”, un „nou Adam” și un „Dante valah”. La prima vedere, discursul dezlănțuit al lui C., apropiat oratoriei de tribună, debitor tehnicilor explozive de forum, are aparența oralității, deși, practic, totul este elaborat, construit la modul scriptic. Cuvântătorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
că făceam când eram adolescentă!) și au legătură cu drogurile ori cu probleme conjugale. De ce să arunci cu o tigaie când poți trage cu pușca? În timpul Convenției Republicane din 2004, străzile erau pline de texani cu pălării și tricouri cu steagul Americii, deci incredibil de ușor de identificat. Eram într-un restaurant și mâncam un sandviș, iar în acest timp ei umpleau un autobuz după altul, care să-i ducă doar la câteva străzi depărtare, în Madison Square Garden, unde era
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]