9,918 matches
-
o lamă de sticlă, prin transluminarea lobului urechii sau a pulpei degetului. Aceste semne nu sunt patognomonice pentru insuficiența aortică, putând fi întâlnite și în sindroamele hiperkinetice (febră, anemie, hipertiroidie, boală Paget, Beri-Beri) uneori chiar și la omul sănătos; -arterele temporale și humerale în ateroscleroză au un traiect sinuos șerpuitor și pulsatil - semnul Hippocrate, „șarpele lui Hippocrate”. În sindromul Horton-Magath (arterita temporală), artera temporală este destinsă, sinuoasă, dură și sensibilă asociată cu congestie tegumentară locală, survenind mai ale la femei după
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
fi întâlnite și în sindroamele hiperkinetice (febră, anemie, hipertiroidie, boală Paget, Beri-Beri) uneori chiar și la omul sănătos; -arterele temporale și humerale în ateroscleroză au un traiect sinuos șerpuitor și pulsatil - semnul Hippocrate, „șarpele lui Hippocrate”. În sindromul Horton-Magath (arterita temporală), artera temporală este destinsă, sinuoasă, dură și sensibilă asociată cu congestie tegumentară locală, survenind mai ale la femei după vârsta de 50 de ani fiind periodică în crize acompaniate de cefalee temporară nocturnă, febră, grețuri și vărsături. Semnul Oliver-Cardarelli-Mac Donnel
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
și în sindroamele hiperkinetice (febră, anemie, hipertiroidie, boală Paget, Beri-Beri) uneori chiar și la omul sănătos; -arterele temporale și humerale în ateroscleroză au un traiect sinuos șerpuitor și pulsatil - semnul Hippocrate, „șarpele lui Hippocrate”. În sindromul Horton-Magath (arterita temporală), artera temporală este destinsă, sinuoasă, dură și sensibilă asociată cu congestie tegumentară locală, survenind mai ale la femei după vârsta de 50 de ani fiind periodică în crize acompaniate de cefalee temporară nocturnă, febră, grețuri și vărsături. Semnul Oliver-Cardarelli-Mac Donnel - coborâri ritmice
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
în două universuri spirituale: al literaturii și al științei. Aceasta e slăbiciunea mea fundamentală: nu mă pot menține treaz și totodată în vis, în joc. Îndată ce "fac literatură" regăsesc un alt univers; îl numesc oniric pentru că are o altă structură temporală și, mai ales, pentru că raporturile mele cu personajele sunt de natură imaginară, nu critică" (mărturisirea există, aproape în aceeași formă, în Încercarea labirintului 20, precum și într-un interviu dat în Express, din 25 august 1979, unde adăuga celor afirmate deja
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
este înțeles și ca urmare a moștenirii sale genetice. Moștenirea moldovenească este cea care i-a dat înclinația spre melancolie, spre poezie și metafizică, spre "noapte": "îndată ce scriu un roman, intru într-o lume care își are propria sa structură temporală și în care raporturile mele cu personajele sunt de natură imaginară și nu mai sunt de natură critică". În interviul cu Claude Henri-Rocquet, dicotomia regim diurn/vs/ regim nocturn al spiritului, este aplicată nu numai științei (de partea zilei) /vs
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
că, aparent, "sacrul" nu se deosebește de "profan", că fantasticul se camuflează în "real", că Lumea este ceea ce se arată a fi și totodată un cifru. Aceeași dialectică (...) susține și Noaptea de Sânziene, începută doisprezece ani mai târziu, 1949 (referirea temporală este un indiciu pentru faptul că interferența celor două zone este o constanță, că nu au fost niciodată impermeabile -n.m); cu deosebirea că de data aceasta nu mai era vorba de semnificațiile profunde ale Cosmosului, ci de "cifrul" evenimentelor
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
se va instaura de aici înainte definitiv în opera lui Mircea Eliade"185. Dacă la început povestirile fantastice răspund convingerii lui Eliade, formulată în studiul Folclorul ca instrument de cunoștere, în ciclul "idiotului" (caracterizat prin teoria miracolului irecognoscibil, "alunecarea" planurilor temporale, discontinuitatea timpului), apare o nouă tipologie a personajului cu o altă atitudine și un alt mod de a se raporta la lume: "idiotul" din estetica expresionistă, corespunzând unei "noi estetici și unei modalități noi prin care sacrul se dezvăluie în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
umblase în neștire, fără să se uite unde calcă"228. Gore intră în pivnița-subsol cu rol de adăpost antiaerian, unde o întâlnește pe madam Popovici, cu servitoarea ei, Elisaveta, și pe un bătrân judecător, chiriaș al doamnei Popovici. Dereglarea planurilor temporale în care "totul este verosimil, dar neconcordant"229, duce la discrepanța dintre imaginea pe care și-o cultivă cu mândrie: ("Voi nu știți cine e Iancu Gore... N-ați auzit de Iancu Gore, om de încredere și de viitor... Dar
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sub semnul ipoteticului: "casele...parcă ar fi fost părăsite", "parcă arșița își pierdea din văpaie", "în susul străzii era parcă o oază de umbră", "umbra i se păru mai puțin deasă"305, iar în bordei, cele două povești, cu planurile lor temporale se vor suprapune, tocmai datorită corespondenței semnelor: "Era tot așa, o zi caldă ca asta, o zi teribilă de vară. Am văzut o bancă și m-am îndreptat spre ea, și atunci am simțit arșița lovindu-mă ca o sabie
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sau quête, căutarea lungă și dramatică de obiecte miraculoase, ce implică, printre altele, pătrunderea eroului în lumea cealaltă, în romanele Graalului 318; este cazul celei de a doua intrări, când Gavrilescu, străin de Bucureștiul în care nu se mai regăsește temporal, caută răspuns la "dezordinea" istorică). În fapt, labirinturile prin care rătăcește Gavrilescu sunt create de propria frică, atât cel din planul real, pe care și-l construiește prin renunțarea la Hildegard și la vocația de artist, devenind un bovaric profesor
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
era teamă să nu le răstoarne"323. Hildegard, o nouă Beatrice 324, într-o pădure la fel de obscură, fără a fi malefică, este semnul căutat și găsit în momentul suprapunerii lumilor, universuri paralele (până acum) ale lui Gavrilescu; cele două planuri temporale, real/ profan și ireal/sacru, Hildegard și birjarul, eroi în universuri diferite se întâlnesc în noaptea misterelor sacre. Condiția lui Hildegard devine condiția lor325. Utilizarea pluralului solidarității ("toți visăm") de către Hildegard, cea care l-a așteptat în popasul dintre viață
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
după numai câteva săptămâni în tabără, Maestrul pare mai tânăr, în septembrie pare cu zece ani mai tânăr, iar în preajma Crăciunului, arată și mai tânăr ca în toamnă) simptom al unui proces de regresiune spre timpul traumatic 691. Urmează breșa temporală care fundează un univers paralel: "Asta poate să însemne, mă corectă Ieronim, că prietenii noștri s-au putut pierde, chiar în clipa cînd s-au trezit acolo unde s-au trezit, și au crezut că nu se mai pot întoarce
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
mistică, regenerare, inițiere. Culoarea ultimului trandafir epifanizat, movul, situat, pe orizontul cercului vital, la opusul verdelui, semnifică trecerea autumnală de la viață la moarte; este culoarea tainei, fiind asociată nevăzutului mister al reîncarnării sau, cel puțin, al transformării 819. Închiderea buclei temporale prin revenirea profesorului după treizeci de ani, la bătrâna cafenea Select din Piatra Neamț, sub identitate străină, doar pentru "un ceas, cel mult un ceas și jumătate"820 - "o oră de repaus" - amintește de aventura lui Făt-Frumos din basmul folcloric care
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
poate muri, fiindcă există în interiorul unei structuri diferite, recurente a timpului mitic, unde moartea - în sensul în care o concepem noi, ca sfârșit ineluctabil, absolut - este inimaginabilă (...). Povestea - sau poveștile - lui Dominic Matei se desfășoară de fapt în două cadre temporale distincte, unul istoric și ireversibil, celălalt mitic și recurent. Complicațiile interpretative prilejuite de text, cum ar fi cele legate de moartea lui Dominic, își au originea în ciocnirile, suprapunerile și divergențele neașteptate dintre cele două cadre, sau, ca să folosim una
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
imaginare pe care le fundează fantasticul lui Eliade, "universuri paralele lumii de toate zilele" și care se disting în primul rând "printr-o alta experiență a timpului și a spațiului"835. Ceea ce fundează lumile paralele în Ivan, nu este breșa temporală ("Nu e vorba de timp") sau spațială ("Am înțeles că nu e nevoie să te duci undeva, pentru că ești deja acolo"836), ci "decalajul între evidențele mutual contradictorii"837. În lumea în care doi soldați români împreună cu elevul TR, Darie
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
laborioasă fenomenologie a Muzei, mai ales că aveai febră. Nu că n-ar fi putut înțelege, dar ce i-ar fi putut interesa pe ei o romanță de la începutul Renașterii italiene?"864. Timpul alocat lumilor devine tot mai mic. Planurile temporale se succed cu tot mai multă repeziciune. În opoziție, lumea în care există el și Laura este o lume încremenită, în afara timpului și a istoriei, în care nimic nu se poate schimba. În această lume pe care n-o pot
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
țigănci, ca și un mit polinezian sau nord-american, este și nu este o lume reală")7 și trimit, până într-un anumit punct, la pluralitatea lumilor din realismul modal al lui David Lewis. Ele pot lua naștere printr-o breșă temporală, iar permeabilitatea lor se realizează într-un anumit moment, de obicei amiaza, când lumile se suprapun și personajul eliadesc, fie el de tip call ori quest, trece într-o altă lume, evidențiind continuumul spațial, Irealul care "se deghizează în Real
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
fie el de tip call ori quest, trece într-o altă lume, evidențiind continuumul spațial, Irealul care "se deghizează în Real, lăsând aparent neatinse atât mecanismul, cât și conștiința Realului"8. Alteori, ceea ce fundează lumile paralele eliadești nu este breșa temporală ("Nu e vorba de timp") sau spațială ("Am înțeles că nu e nevoie să te duci undeva, pentru că ești deja acolo"), ci "decalajul între evidențele mutual contradictorii" (Ivan); eroii sunt "tot aici, pe pămînt, în lumea noastră" (Nouăsprezece trandafiri, Pe
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Mihaela, Pană-Dindelegan, Gabriela, Dicționar de științe ale limbii, Editura Nemira & Co, București, 2005. Balotă, Nicolae, "Un hermeneut al secolului XX", în Euphorion, Cartea Românească, București, 1999. Berechet, Lăcrămioara, Ficțiunea inițiatică la Mircea Eliade, Editura Pontica, Constanța, 2003. Blaga, Lucian, "Orizonturi temporale", în Orizont și stil din Trilogia valorilor, Editura pentru Literatură Universală, București, 1969. Boldureanu, Ioan Viorel, Cultură tradițională orală. Teme, concepte, categorii, Editura Marineasa, Timișoara, 2006. (lucrare disponibilă la adresa http://www.bjt.ro/ bv/ScritoriBanateni/BOLDUREANU IoanViorel/Boldureanu.Cultura.pdf, accesat
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
p. 63. 45 Gérard Genette, Mimologiques, Voyage en Cratylie, Seuil, Paris, 1976, traducere de Alina Ledeanu, în revista Secolul 20, nr. 1-2-3/1988, pp. 211-212. 46 Traian D. Stănciulescu, op. cit., p. 198. 47 Ibidem, p. 199. 48 Lucian Blaga, "Orizonturi temporale", în "Orizont și stil", din Trilogia valorilor, Editura pentru Literatură Universală, București, 1969, p. 52. 49 Traian D. Stănciulescu, op. cit., p. 199. 50 Ibidem, pp. 201-202. 51 Ibidem, p. 205. 52 Ioan S. Cârâc, op. cit, pp. 67-68; Ecaterina Mihăilă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
analizează înrudirea etimologică dintre templum și tempus, explicată prima oară de către Hermann Usener, cu ajutorul noțiunii de intersectare ("Schneidung, Kreuzung") și confirmată de cercetări ulterioare - Werner Muller, pe care îl citează: "Templum se referă la aspectul spațial, iar tempus la aspectul temporal al mișcării orizontului în spațiu și în timp". (Mircea Eliade, Sacrul și profanul, Editura Humanitas, București, 2000, p. 52.) 343 Mircea Eliade, Încercarea labirintului, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1990, p. 142. 344 Lăcrămioara Berechet, op. cit., p. 205. 345 Mircea Eliade, Proză
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
realizare, o efulgurație a spiritului, o reală transcendere. Blaga detectează, însă, în economia acestui act de transcendere o antinomie, o contradicție. Pe de o parte, actul de transcendere al spiritului, ca orice act al conștiinței, ar trebui să fie inseriat temporal și spațial, adică să fie un "fenomen". Pe de altă parte, ca act de transcendere, el este un "ne-fenomen"181. Se ajunge, în felul acesta, la o caracterizare antinomică a cunoașterii luciferice: "Cunoașterea de transcendere se realizează ca act
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
cunoașterea metafizică"215. Acest mod de înțelegere ar avea drept cauză înrâurirea pe care gândirea indiană a avut-o asupra filosofului român încă din tinerețe. Pentru Lucian Blaga, metafora nu are o geneză ce se lămurește prin împrejurări istorice sau temporale, ci ține de geneza constituției spirituale numită "om". Apariția ei este un capitol de antropologie, iar nu de stilistică sau retorică 216. Metafora este implicatul cultural cel mai amplu al modului uman de existență, care marchează întreaga creație a omului
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
aibă o "activitate în repaos". Așadar, Tao este nedeterminatul absolut, nemișcatul absolut, care totuși se mișcă, provocând devenirea lumii, fără ca el să devină, să se altereze. El este acategorial, aspațial, atemporal și totuși naște din el determinatul, categorialul, spațialul și temporalul, prin cele două principii duale, yin și yang. Lucrurile sensibile sunt rezultatul împletirii acestor două principii. Jocul lor susține întreaga devenire a lumii. Omul este prins și el în manifestarea acestui joc dual. Dar el are o poziție privilegiată în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
nu mai are nevoie de argumentare. Voi încerca doar să îl leg de ideea antinomicului. Privită în esența ei ontologică, ondulațiunea este expresia mai plastică a ideii unei legături necesare între doi termeni antinomici care se succed, fie spațial, fie temporal, fără ca actualizarea unui termen să ducă la ruperea legăturii cu opusul său. Ei formează un sistem, cum ar spune Ștefan Lupașcu. Cu alte cuvinte, motivul ondulațiunii presupune o anume legătură a opușilor, o simbioză ontologică a lor. O a doua
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]