9,583 matches
-
putere; ramă; reacționa; relaxare; respira; ritm; rîma; rîmă; roată; rupt; satana; sau sus; schimbare; a schimba; sentimente; sex; simți; sparge; a sta; a sta pe loc; stătea; stele; stelele; stimul; suflet; sufletul; supraviețuire; șoapte; șoricel; șterge; talent; tinde; tîrî; trage; tremură; din fața TV-ului; umble; urca; a te urca; valuri; veni; viața; în viață; viețuitoare; vin; vină; vine; vis; e viu; vîntul; voință; vorbă; zbătea; zburde; zdruncina; zgomot; zgudui; zor; zvîrcoli (1); 762/333/111/222/0 mînă: braț(86); ajutor
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
reacțiune; refuzare; a recidiva; regulă; reguli; relație; repulsie; repune; a respinge; restricție; revolta; a se revolta; revoltare; ricoșa; ripostă; rival; sălbatic; scut; serviciu; siguranță; sincer; situației; smalț; sorții; spatele; a sta; stai; stă; suferință; susține; ști; tată; tăcea; teamă; tenis; tremura; trist; țipăt; unde; urî; vine; nu voi; vorbi; vot; vrea; zbate (1); 753/278/79/199/0 oraș: aglomerație (96); sat (49); mare (46); urban (27); blocuri (22); localitate (20); frumos (19); clădiri (15); Constanța (15); oameni (15); agitație (13
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
nesigur; numele; numi; o persoană; oamenii; ocărăște; ofensare; panică; pe nume; Petrică; profesor; profesorul; radiații sonore; răbufnire; răutate; război; rece; reproș; reproșa; scandal; singur; sos; speriat; spunea; stadion; strident; strigă; strigăt; strigoi; suferință; supunere; surd; șeful; a tăcea; tăietor; tortură; tremura; uimire; uliță; umilință; un țipăt; undă; ură; ureche; urlat; urlete; vecinul; veselie; voce ridicată; vrea; zbier; zice; zvon (1); 809/194/65/139/0 strînge: adună (96); aduna (39); bani (32); mîna (30); culege (20); durere (18); tare (16); îmbrățișare
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
singurătate (5); șarpe (5); cîine (4); cîini (4); examen (4); grea (4); groază (4); de întuneric (4); neîncredere (4); slăbiciune (4); tremur (4); anxietate (3); curaj (3); fantome (3); fobie (3); de moarte (3); negru (3); pericol (3); șerpi (3); tremură (3); tristețe (3); emoție (2); fiori (2); fricos (2); galben (2); impediment (2); insecte (2); înălțime (2); încercare (2); moarte (2); necaz (2); necunoscut (2); neliniște (2); noapte (2); nou (2); panică (2); pedeapsă (2); plăcere (2); plîns (2); sentiment
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
a uita; uită; umblă; ușor; uragan; vacanță; vama; vamă; vapor; vaporul; văzînd; văzut; vedea; vedere; a veni; veste; vindeca; vindecare; se vindecă; viteză; a vizita; vîntul rece; vîrstă; voință; vremelnic; zboară; zebra; zi; ziua (1); 775/280/78/202/0 tremura: frig (282); frică (179); teamă (17); de frig (15); emoție (13); emoții (13); de frică (12); frunză (9); spaimă (9); mîna (8); parkinson (8); tare (7); fricos (6); frisoane (6); boală (5); mișca (5); bolnav (4); iepure (4); vibra (4
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
limbajului abuziv la toate nivelurile organizației. Rezultatele unei astfel de atitudini nu constau, desigur, numai în moralitatea intrinsecă a gestului, ci și în beneficiile foarte palpabile pe care le aduce companiei și angajaților săi. Personalul care nu are de ce să tremure de frică în fața abuzurilor verbale nimicitoare ale șefului este mai puțin stresat, își ia mai puține zile de concediu medical, se implică în mai puține dispute la locul de muncă și tinde să muncească mai mult și să dea dovadă
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
și mai multă dezamăgire revoltată: „Am terminat de parcurs câteva cărți de etnologie. N-o să-i mai invidiez în veci pe indigeni. De groaza «civilizației» îmi închipuisem că trăiesc în pace și seninătate, într-un soi de paradis. În realitate, tremură mult mai mult ca noi. Trăiesc cu o teamă egală, dacă nu mai mare, cu a dobitoacelor” (III, 357). Peste câteva pagini, dezamăgirea ia forme grave: „M-am apucat să citesc cărți despre «sălbatici», despre moravurile și obiceiurile lor. Mi-
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
-s blestemat...""98 Echilibrul existențial se realizează prin harul pământului care are puterea și datoria de a drămui destinul: "Fii, pământe, blestemat, / Că feciorii mi-ai luat / Și singură m-ai lăsat. / Să sfârșească n-o apucat, / Pământu s-o tremurat / Și-n două s-o despicat / Și de vie-o îngropat, / Că prea mult o blestemat."99 Alegoria "pământului păcătos" este dezvoltată în cântecele de înstrăinare în care sunt prezentate durerile războiului. Paralelismul semantic conturează hiperbolic ritualul de trecere, pământul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
oamenii din cale, / Și de glasu vântului, / Și de iarba câmpului..."116; "Sub un brad s-o așezat / Ș-amândouă stau la sfat; Mama greu îndurerată, / Oaia de jele curmată. Și cum oaia povestea / Și pădurea asculta, / Frunza de-amar tremura, / Păsări cu jele cânta, / Izvoarele greu plângea, / Stânca-n munte se mișca..."117 Momentele "de trecere" din viața omului sunt însoțite de povața elementelor naturale care participă direct la împlinirea destinului: Când eram de măritat, / Întrebam frunza de fag / După
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
L-o băut un bou bălan / Noroc pe lume să n-am, / L-o băut un bou urât / Să n-am noroc pe pământ."231 Imaginea binară contrastantă reface legăturile interne dintre om și cosmosul, devenit antropomorf, sub pecetea "norocului": Tremură frunza pe tei, / Tremură și ochii mei; Frunza tremură în vânt, / Ochii mei de dor adânc, / Veștejit ca iarba-n câmp. Tremură frunza pe fag, / S-o dus norocu meu drag; Tremură frunza pe-alun, / S-o dus norocu meu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
bou bălan / Noroc pe lume să n-am, / L-o băut un bou urât / Să n-am noroc pe pământ."231 Imaginea binară contrastantă reface legăturile interne dintre om și cosmosul, devenit antropomorf, sub pecetea "norocului": Tremură frunza pe tei, / Tremură și ochii mei; Frunza tremură în vânt, / Ochii mei de dor adânc, / Veștejit ca iarba-n câmp. Tremură frunza pe fag, / S-o dus norocu meu drag; Tremură frunza pe-alun, / S-o dus norocu meu bun / Ș-am rămas
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
să n-am, / L-o băut un bou urât / Să n-am noroc pe pământ."231 Imaginea binară contrastantă reface legăturile interne dintre om și cosmosul, devenit antropomorf, sub pecetea "norocului": Tremură frunza pe tei, / Tremură și ochii mei; Frunza tremură în vânt, / Ochii mei de dor adânc, / Veștejit ca iarba-n câmp. Tremură frunza pe fag, / S-o dus norocu meu drag; Tremură frunza pe-alun, / S-o dus norocu meu bun / Ș-am rămas nenorocit, / Ca și bradu desfrunzit
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pe pământ."231 Imaginea binară contrastantă reface legăturile interne dintre om și cosmosul, devenit antropomorf, sub pecetea "norocului": Tremură frunza pe tei, / Tremură și ochii mei; Frunza tremură în vânt, / Ochii mei de dor adânc, / Veștejit ca iarba-n câmp. Tremură frunza pe fag, / S-o dus norocu meu drag; Tremură frunza pe-alun, / S-o dus norocu meu bun / Ș-am rămas nenorocit, / Ca și bradu desfrunzit."232 Transgresarea "lumescului", pășirea într-o altă existenția litate, se realizează printr-un
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
om și cosmosul, devenit antropomorf, sub pecetea "norocului": Tremură frunza pe tei, / Tremură și ochii mei; Frunza tremură în vânt, / Ochii mei de dor adânc, / Veștejit ca iarba-n câmp. Tremură frunza pe fag, / S-o dus norocu meu drag; Tremură frunza pe-alun, / S-o dus norocu meu bun / Ș-am rămas nenorocit, / Ca și bradu desfrunzit."232 Transgresarea "lumescului", pășirea într-o altă existenția litate, se realizează printr-un pact gnoseologic dintre individual, cosmic și social, pact realizat, la
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
nouă saci. / Ș-o pupăză / Dintr-o mierță, / Și-un covrig / Dintr-un miertic. Hai la socri / Peste codru`, / În mijlocul codrului, / Veler, Velerița mea, / Cântă-mi tu / Cântecuțu, / Veler, Velerița mea. Eu cântecul ț-oi cânta, / Dar munții s-or tremura, / Văile s-or tulbura, / Păunașu-a auzi / Și-nainte mi-a ieși, / Nouă bine nu ni-a fi. / Cântecul i l-a cântat, / Munții s-au cutremurat, / Văile s-au tulburat, / Păunaș a auzit / Și la dânșii a venit. / Tu ești
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și cu gând să-i provoace, ca să aibă apoi motiv să-i bată”. Deținutul Cătălin Ropală descrie astfel viața în lagărul Noua Culme”„Viața de aici era un adevarat infern. În miez de iarnă, flamânzi și goi, noaptea în baracă tremuram de frig, iar ziua, în timpul muncii silnice, eram mânați din spate ca vitele în jug. În adâncul ființei noastre se înstapânise neliniștea. Un tremur ne cuprinsese pe toți. Era tremurul silniciei și al umilinței. Voiau degradarea omenescului din noi, anularea
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
ghețurilor pure, propice creației, univers descoperit de Eminescu și mai târziu de Camil Petrescu, poetul care caută obsesiv și fascinat idea: "Deși-i din implicații cu rămurișuri pure/ ori din cristale limpezi ce scânteind se scurg/ Intrând în ea, să tremuri ca iarna într-o pădure". Poezia lui Labiș trebuie privită din două unghiuri de vedere: astfel este necesar să subliniem contribuția lui la orientarea poeziei de după război, relevând însă și partea viabilă a creației sale, acea trăire autentică în candoare
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
scrie meditații sau eminescianizează când vorbește despre iubire. "I se lovesc de pântec luceferii și sună zvâcnindu-i parcă-n uger tot laptele din lună". În volumul "Încă nu", Horea devine macedonskian: Și-n râuri se-nălțau păsări și păsări tremurau în râuri/ Și soarele curgea-pământuri și din pământuri către soare/ Se desfăceau păduri de trunchiuri și mânjii nedesprinși de frâuri/ Cum nechezau cuprinși de azurul ce începu să-i înfioare". Bucolic, Ion Horea are personalitatea lui, deși se mișcă în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
-l ador." Moartea are o față clară ca o icoană de foc. Persistă și în acest volum iconografia, elemente de univers grațios; astfel, toamna își scutură cerul de îngeri, și strămoșilor, când deasupra pământului florile se scutură, încă le mai tremură palma: "Ca tă-i doamne, după acest tremurat/ pe cei care stau deasupra pământului și încă nu au plecat". În 1974, publică "Stâlpii", volum în care sentimentul iubirii apare frecvent,ca și cel al morții. Ciclul "Stâlpii" se afundă în folclor
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Echinox" adună ceea ce este mai reprezentativ în lirica lui. O reîntoarcere la anii tinereții și-ai jubilației apare în poemul "Câinele toamnei", unde îl descoperim pe Ion Barbu, care-l invocase pe Fox: Se aud gemând butucii la echinox,/ ciorchina tremură de îndoială./ Pe unde ești bătrână umbră,/ când masca toamnei dă în voi năvală". Sub semnul trecerii timpului, poetul evocă vatra părintească, ceasornicul, ritualul mesei de prânz: "Și numai târziu, altădată,/ umbrele luară aminte/ că la masa întinsă-n ogradă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
treptat și egal "negrăitele dovezi ale vremii" și sugerează răbdarea obositoare inerentă decantării în expresie a sentimentelor și meditațiilor. Apare și umbra, "petecul de noapte", cum o numea Tudor Arghezi, în care ne cufundăm periodic până la dispariția finala. Umbra trece tremurând, se lungește în drum, ne cutremură somnul și visele, este roaba din naștere, lepădată de Domnul, ne încercuie vârstă cu vârstă. Visul se combină cu aspirația la autodepășire, de aceea visul la M. Ciobanu înseamnă efort, așteptare, pândă și ardere
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
drum, ne cutremură somnul și visele, este roaba din naștere, lepădată de Domnul, ne încercuie vârstă cu vârstă. Visul se combină cu aspirația la autodepășire, de aceea visul la M. Ciobanu înseamnă efort, așteptare, pândă și ardere: "auzul mi-adoarme,/ tremură stins la pământ dacă-n visul ce vine/ aflu cum trece deasupra uneltelor mele/ aburul aspru sub aripi și ros de rugină." Poezia lui Mircea Ciobanu este cea a universului uman, de o mare concentrare a emoției existențiale la nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lumea, ce sălășluiește într-un univers pustiu; fragmente de real și imaginar sunt surprinse în stare de imponderabilitate. Cosmios, măsurătorul timpului, este invocat ca sentiment al morții potențat de teribila așteptare: "Vedem doar gurile lor strâmbându-se rar/ Cu buzele tremurând, desfășurându-se mari,/ Părul meu se-nfipse-n pământ/ Între pietre sub apă și rotit de vânt." Alteori cântă puterea magică a șerpilor purtători de pietre prețioase cu care sunt însemnați cei care, conform credinței populare, vor învinge în luptă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ciobanului revine la versificația cultă, fără să ne mai convingă. Poetul rămâne undeva în exterior, contemplând fapte, date și oameni. Ciclul "Învățăturile lui Neagoe către fiii țării sale" încearcă inefabilul despre suflet și gând, despre tinerețe și bătrânețe, despre moarte: "Tremură viața ființei pentru/ multul ei dor de noapte și poate/ că ziua nu va fi să aducă un hoț cucernic/ de suflete venind din întuneric fără să se audă vreun zgomot". Poate că Marin Tarangul nu și-a găsit încă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și o ușoară amorfizare, odată cu transpunerea într-un comentariu în care se implică livrescul cu amprenta secretă de neliniște; Hamlet, Antigona, Troia, Sf. Ioana, Celestina sunt mișcați pe o imensă scenă cu mijloacele parabolei, sugerând spectacolul diurnului: "O, suflete, cum tremuri când îi vezi/ Izbiți de scuturile teutone,/ în togele murdare, de azi/ La sacrificiul vreunei Antigone" ("Figuranții"). Mișcarea lirică de la un volum la altul tinde spre transpunerea existenței la o temperatură egală, fără convulsii, fără atitudini profetice, fără infern și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]