8,223 matches
-
în 1994, în filmul-satiră politică "Găina Riaba". După cenzurarea peliculei "Povestea Asiei Kliacina", Koncealovski operează o schimbare a orizontului în filmele sale. Următoarele două sunt inspirate din literatura rusă: "Un cuib de nobili" (1969, după romanul lui Ivan Turgheniev) și "Unchiul Vania" (1972, după tragicomedia lui Anton Cehov). În 1974 se lansează filmul cu cel mai mare succes comercial al lui Koncealovski, "Romanță pentru îndrăgostiți", bazat pe un scenariu ce amintește de "Umbrelele din Cherbourg" (1964, film muzical semnat de francezul
Andrei Koncealovski () [Corola-website/Science/313686_a_315015]
-
Univers” a ideologului catolic Louis Veuillot, si la „La Liberté” a lui Émile de Girardin, în calitate de reporter, cronicar literar, cronicar parlamentar și de artă între anii 1874 - 1886, ca mai apoi să se consacre redactării unor lucrări istorice după exemplul unchiului său din partea mamei, Jean Buchon. A publicat articole în domeniul istoriei într-o seama de publicații: „Revue de la Revolution”, în „Le Bien Public", „L'Univers", „Le Nain jaune", „La Presse theatrale", „La Chronique illustrée", „Le Contemporain", „La Revue de France
Édouard Drumont () [Corola-website/Science/313715_a_315044]
-
Șoimărești, și merge o porțiune de drum împreună cu cei trei frați de sânge. Tudor Șoimaru se îndrăgostește de Magda (Ana Maria Nicolau), iar fata îi răspunde la sentimente. Ajuns în satul natal, Tudor Șoimaru află de la moș Mihu (George Calboreanu), unchiul său, că boierul Stroie Orheianu ocupase jumătate din moșia răzășească în urma unei judecăți strâmbe făcute în timpul lui Aron Vodă și îl ucisese cu buzduganul pe Ionașcu, tatăl lui Tudor, care se ridicase pentru drepturile răzeșilor. Casa părinților lui fusese incendiată
Neamul Șoimăreștilor (film) () [Corola-website/Science/314041_a_315370]
-
de marcă în istoriografia americană, astfel încât "John Hancock" a devenit în decursul timpului, un fel de sinonim pentru semnătură de pe un act oficial. Înainte de Revoluția Americană, Hancock era unul dintre cei mai bogați oameni din cele treisprezece colonii, moștenind de la unchiul sau o afacere profitabilă în domeniul transportului maritim. Hancock și-a început cariera politică în Boston, colonia britanică Massachusetts, ca protejat al lui Samuel Adams, un politician influent local, chiar dacă cei doi se vor îndepărta mai tarziu unul de celălalt
John Hancock () [Corola-website/Science/314067_a_315396]
-
fiul unui scoțian, care imigrase în Australia pe la mijlocul anilor 1850 în timpul a epocii victoriene. Bunicul matern, John Sampson, miner din Penzance, a venit să-și caute norocul în regiunile aurifere, în Ballarat, Victoria. . Atât tatăl său cât și unul dintre unchii săi fuseseră membrii în parlamentul Victorian, în timp ce un alt unchi a reprezentat Wimmera în Casa Reprezentativelor. Era mândru de originile sale din Highland - porecla să, Ming, venea din „Mingus”, pronunția scoțiana preferată a lui „Menzies”. Menzies a invatat într-o
Robert Menzies () [Corola-website/Science/314074_a_315403]
-
în timpul a epocii victoriene. Bunicul matern, John Sampson, miner din Penzance, a venit să-și caute norocul în regiunile aurifere, în Ballarat, Victoria. . Atât tatăl său cât și unul dintre unchii săi fuseseră membrii în parlamentul Victorian, în timp ce un alt unchi a reprezentat Wimmera în Casa Reprezentativelor. Era mândru de originile sale din Highland - porecla să, Ming, venea din „Mingus”, pronunția scoțiana preferată a lui „Menzies”. Menzies a invatat într-o școală formată dintr-o singură clasa, apoi la școli private
Robert Menzies () [Corola-website/Science/314074_a_315403]
-
au urmat tatăl în exil, prima dată la Torino, apoi în Germania și în cele din urmă în Anglia. În 1792, Louis Antoine s-a alăturat armatei de emigranți a vărului său, Louis Joseph, Prinț de Condé. În iunie 1795, unchiul său, contele de Provence, s-a autoproclamat regele Ludovic al XVIII-lea. La sfârșitul anului, Louis-Antoine care avea 20 de ani a condus o revoltă regalistă la Vendée. La începutul anului 1797 el s-a alăturat fratelui și unchiului său
Louis-Antoine, Duce de Angoulême () [Corola-website/Science/314109_a_315438]
-
1795, unchiul său, contele de Provence, s-a autoproclamat regele Ludovic al XVIII-lea. La sfârșitul anului, Louis-Antoine care avea 20 de ani a condus o revoltă regalistă la Vendée. La începutul anului 1797 el s-a alăturat fratelui și unchiului său în Germania sperând să intre în armata austriacă. Înfrângerea Austriei de către Franța i-a obligat să fugă, și au ajuns la Mittau, Courland, sub protecția Țarului Pavel I al Rusiei. Acolo, la 10 iunie 1799, el s-a căsătorit
Louis-Antoine, Duce de Angoulême () [Corola-website/Science/314109_a_315438]
-
militare. La începutul anului 1801, Țarul Pavel a făcut pace cu Napoleon Bonaparte și curtea franceză aflată în exil a plecat la Varșovia, atunci controlată de către Prusia. Pentru următorii zece ani, Louis-Antoine l-a însoțit și l-a sfătuit pe unchiul său, Ludovic al XVIII-lea. S-au întors în Rusia atunci când Alexandru I a devenit Țar, dar la mijlocul anului 1807, tratatul dintre Bonaparte și Alexandru i-au forțat să se refugieze în Anglia. Acolo, la Casa Hartwell, regele Ludovic și-
Louis-Antoine, Duce de Angoulême () [Corola-website/Science/314109_a_315438]
-
născut la Palatul Versailles în Franța; a fost al doilea fiu al lui Ludovic, "le Grand Dauphin" și a soției sale Maria Anna de Bavaria, cunoscută drept "Delfina Victoria". Era fratele mai mic al lui Ludovic, duce de Bourgogne și unchiul lui Ludovic al XV-lea al Franței. La naștere a fost numit Duce de Anjou și a fost botezat în 1687. Bunicii materni au fost Ferdinand Maria, Elector de Bavaria și Adelaide Henriette de Savoia. Fratele său mai mare, Ludovic
Filip al V-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/314113_a_315442]
-
s-a născut ca Izhar Smilanski l data de 27 septembrie 1916 la Rehovot, în Palestina, aflată atunci sub dominația Imperiului Otoman, într-o familie de literați. Și tatăl său, Zeev Smilanski, originar din Odessa, a fost scriitor, de asemenea unchiul său Moshe Smilanski (1874-1953), este considerat un clasic al literaturii israeliene. S. Izhar a făcut studii pedagogice la Seminarul din Beit Hakerem, Ierusalim, și a lucrat ca profesor în localitățile Yavneel, în satul- internat Ben Shemen, în kibuțul Hulda și
S. Izhar () [Corola-website/Science/314260_a_315589]
-
revoluționat în același timp „literatura de război” din țara lui. Izhar a mai scris și câteva cărți pentru copii, referitoare la aspecte ale copilăriei, ca de pildă: „Porto și Cala” (Tapu și Puza) despre cultivarea citricelor în Țara Israelului, "Căruța unchiului Moshe" - amintiri din copilărie despre figura faimosului său unchi, scriitorul Moshe Smilanski, etc. Cartea sa „Mikdamot” (Preliminare) a apărut după treizeci ani de tăcere literară. Ultima lui carte, „Descoperirea lui Eliahu” al cărui subiect are drept teatru Războiul de Yom
S. Izhar () [Corola-website/Science/314260_a_315589]
-
lui. Izhar a mai scris și câteva cărți pentru copii, referitoare la aspecte ale copilăriei, ca de pildă: „Porto și Cala” (Tapu și Puza) despre cultivarea citricelor în Țara Israelului, "Căruța unchiului Moshe" - amintiri din copilărie despre figura faimosului său unchi, scriitorul Moshe Smilanski, etc. Cartea sa „Mikdamot” (Preliminare) a apărut după treizeci ani de tăcere literară. Ultima lui carte, „Descoperirea lui Eliahu” al cărui subiect are drept teatru Războiul de Yom Kippur a trezit și ea polemici futrunoase. Adaptarea pentru
S. Izhar () [Corola-website/Science/314260_a_315589]
-
VI și Richard II. Războiul a fost reluat în 1415 când Henric al V-lea al Angliei a pretins tronul Franței și a capturat Harfleur și i-a învins pe francezi în Bătălia de la Azincourt, ocupând nordul Franței. În 1428, unchiul lui Henric a asediat orașul Orléans, dar a fost respins de forțele franceze conduse de o adolescentă de 17 ani, Ioana d'Arc, care susținea că a avut viziuni și a auzit voci divine care îi porunceau să elibereze Franța
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
la ușă, dar și toate celelalte mari evenimente ale istoriei poate nu ar fi avut loc În anul 1271, Marco Polo , un comerciant venețian de 17 ani,a pornit la drum în lunga călătorie către China împreună cu tatăl și cu unchiul său. Cei trei au traversat podișul Anatoliei și Armenia, apoi Kurdistanul, coborând în valea râului Tigru, urmând firul apei, prin Mosul și Bagdad, până la Basra. De aici, s-au îndreptat spre Tabriz, străbătând Iranul până la Ormuz, în Golful Persic. Renunțând
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
neașteptate după reîntoarcerea dintr-o vizită în Germania (există supoziții niciodată dovedite că ar fi fost asasinat). Pe tronul țării i-a succedat fiul său de șase ani Simeon. Puterea era deținută însă de un consiliu de regență prezidat de unchiul tânărului țar, prințul Chiril. Noul premier, Dobri Bojilov, a fost doar omul de paie al germanilor. Începând cu anul 1943, rezistența împotriva germanilor și a regimului de dreapta a devenit tot mai puternică fiind coordonată de comuniști. Agrarienii, conduși acum
Regatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313296_a_314625]
-
după un lung serviciu în Marina Regală, a renunțat la titlurile sale germane și a adoptat numele de familie Mountbatten. Nașterea lui Filip s-a produs în timpul Războiului greco-turc (1919-1922) care a mers prost pentru Grecia. La 22 septembrie 1922, unchiul lui Filip, regele Constantin I al Greciei a fost forțat să abdice iar Prințul Andrei împreună cu alții a fost arestat de guvernul militar. Comandantul armatei, generalul Georgios Hatzianestis, și cinci politicieni au fost executați. În decembrie, un tribunal revoluționar l-
Filip, Duce de Edinburgh () [Corola-website/Science/313435_a_314764]
-
condusă de Donald MacJannet, care l-a descris pe Filip ca "robust, gălăgios ... dar întotdeauna deosebit de politicos". În 1928 a fost trimis în Marea Britanie unde a urmat școala Cheam și a locuit cu bunica maternă la Palatul Kensington și cu unchiul său George Mountbatten, marchiz de Milford Haven la Lynden Manor în Bray, Berkshire. În următorii trei ani, cele patru surori ale sale s-au căsătorit cu nobili germani și s-au mutat în Germania; mama sa a fost internată într-
Filip, Duce de Edinburgh () [Corola-website/Science/313435_a_314764]
-
mutat la Gordonstoun. În 1937, sora sa Cecilie, soțul ei, doi dintre copiii lor și soacra ei au murit într-un accident de avion la Ostend; Filip avea numai 16 ani când a participat la funeraliile din Darmstadt. Anul următor, unchiul său Lordul Milford Haven a murit de cancer osos. După ce a părăsit Gordonstoun în 1939, Prințul Filip a intrat în Marina Regală absolvind anul următor Colegiul Marinei Regale Dartmouth. Filip a petrecut patru luni pe cuirasatul "Ramillies" protejând convoaiele forței
Filip, Duce de Edinburgh () [Corola-website/Science/313435_a_314764]
-
a murit iar ea i-a urmat la tron. Filip a fost cel care i-a dat vestea Elisabetei și cuplul s-a întors imediat în Marea Britanie. Ascensiunea la tron a Elisabetei a adus în discuție problema numelui casei regale. Unchiul ducelui, Louis Mountbatten, a susținut numele de "Casa de Mountbatten". Când regina Mary, bunica paternă a Elisabetei, a auzit sugestia, ea l-a informat pe primul ministru Winston Churchill care mai târziu a sfătuit-o pe regină să emită o
Filip, Duce de Edinburgh () [Corola-website/Science/313435_a_314764]
-
rezistență a trimis și ea proprii soldați pentru a o opri. În timp ce caută un computer intuitiv de șah denumit "The Turk", care ar putea fi un precursor al Skynet, ei formează o alianță cu Derek Reese, luptător în rezistență și unchiul lui John. Majoritatea episodul pilot a fost filmat în Albuquerque, New Mexico. Photography principală a început pe 24 Ianuarie, 2007 și a durat aproximativ o lună pentru a fi terminat. Următoarele episoade au fost filmare pe un lot al Warner
Terminatorul: Războiul continuă () [Corola-website/Science/313859_a_315188]
-
mai târziu, în semn de profund respect, îi va dedica lucrarea sa Ruh al-quds (Duhul sfințeniei). Tot la Tunis, are încă o viziune în care se întâlnește cu al-Khidr. După o scurtă reîntoarcere la Sevilla, în 1195, când studiază cu unchiul său tradiția profetică (sunna), pleacă în același an la Fez unde are două viziuni. În prima are loc ascensiunea sa nocturnă la ceruri - după modelul profetic cunoscut - unde atinge Stația Luminii și sub impactul căreia scrie "Kitab al-isra"' (Cartea Ascensiunii
Ibn Arabi () [Corola-website/Science/313913_a_315242]
-
(‘Alī bin Abī Tălib, în arabă: علي بن أبي طالب, în persană: علی پسر ابو طالب), cel mai adesea desemnat simplu prin prenumele său, Alī, fiul lui Abū Tălib (unchiul profetului Muhammad), este al patrulea calif bine-călăuzit (656-661) și primul imam șiit. ‘Alī bin Abī Tălib s-a născut în 598 la Mecca, chiar în sanctuarul Kaaba, la zece ani de la începutul misiunii profetice a lui Muhammad. La vârsta de
Ali () [Corola-website/Science/313958_a_315287]
-
pentru totdeauna. Astfel, ea intră de timpuriu într o mânăstire și niciodata nu se mai vorbi de ea. celelalte două surori erau altfel și mai mult interesante; totuși, amândouă, printr o întâmplare ciudată, se maturizaseră încet în obscuritatea gineceului. Nci unchiul lor Vasile, care le iubea totuși, dar care se pare că disprețuia femeile-el însuși nu se căsătorise niciodată- nici tatăl lor constantin nu se îngrijise să le căsătorească. Și în 1028 ele erau fete destul de coapte: Zoe avea 50 de
Romanos al III-lea Arghir () [Corola-website/Science/314771_a_316100]
-
Michele Viale Prelà (n. 29 septembrie 1799, la Baștia, Corsica - d. 15 mai 1860, Bologna) a fost un arhiepiscop și cardinal al Bisericii Catolice. s-a născut la Baștia, Corsica, Franța, la 29 septembrie 1799 într-o familie catolică înstărită. Unchiul lui a fost medicul Papei Pius al VII-lea, iar fratele său, "Benedetto", a fost medicul Papei Pius al IX-lea. Michele Viale-Prelà a studiat teologia, filozofia și dreptul la Romă. Printr-o mare solemnitate desfășurată la Catedrala din Blaj
Michele Viale-Prelà () [Corola-website/Science/314906_a_316235]