8,137 matches
-
n-am spus nimic asemănător, am tăcut, dar simt că ea nu încetează să mă compare cu imaginea pe care și-a făurit-o despre mine, să mă compare și cu ea însăși, cu cine știe ce altă persoană pe care o urăște, sau o admiră. Și sunt neputincioasă în fața acestor gânduri secrete pe care le simt limpede și care trebuie să-și continue cursul, la fel ca un acces de febră. Ieșind de aici, peste puțin timp, când vor fi singure în
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
considerații s-ar putea justifica prin rezultatele unei cercetări efectuate de Alan M. Fielding (Rewards and Punishments -the Children's Story) pe un eșantion de copii cu vârstele cuprinse între 5 și 6 ani. În conformitate cu rezultatele acestei cercetări, deși copiii urăsc pedepsele, ei le găsesc, totuși, utile sub aspect formativ. Cele mai frecvente răspunsuri au fost de tipul: Te învață cum să te comporți, Dacă ai fost pedepsit, nu vei mai repeta comportamentul greșit, Nu-mi place să fiu pedepsit, dar
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
a făcut la Suceava trebuie extrem de bine valorificat de noi și știm ce înseamnă sacrificiul în vederea obținerii performanței. Suntem o echipă care a funcționat perfect, responsabilă, care a făcut ceva pentru județ și pentru oameni. Noi suntem echipa PDL care urăște populismul, pentru că tot ceea ce s-a făcut în județul Suceava înseamnă acțiune, înseamnă mișcare în sensul bun, înseamnă realizările pe care le vedem sub cerul liber. Responsabilitatea este unul din cele mai fundamentale principii de dreapta, responsabilitatea înseamnă continuarea a
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
neantul, infernul propriului eu: "Caietul ăsta mă apasă ca o piatră de mormânt. El e conștiința mea trează și imbecilă. Trebuie să-l deschid din când în când, pentru a nu suferi prea tare, pentru a nu ajunge să mă urăsc prea mult" (martie 1996). Treptat, treptat, pe măsură ce personajul suficient de detestat și monstruos ca să-l mobilizeze, fie și la rece, începe să prindă contur și consistență, notațiile despre lipsa de rost a scrisului se nuanțează și devin mai rare. Și
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
dea viață, făcând și mai expresivă acea păpușă. Viziunea Loredanei despre estetica păpușii era diferită la Începutul experienței față de ceea ce crede acum. A construit păpușa atașându-se de ea din ce În ce mai mult. Ușor dezamăgită la Început că păpușa ei va fi urâtă, a ajuns să Îi Împrumute din propria personalitate și aspect fizic personal. Fiind minionă, Îi era teamă că nu va reuși să mânuiască o păpușă care avea aceeași dimensiune ca ea. Temerile s-au dovedit inutile și măiestria cu care
Caleidoscop by Ionela Luca () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93363]
-
dar și specialist într-ale culturii, tânăr, matur ori bătrân. Care este primul lucru ce se poate observa la omul-furuncul? O ură viscerală și o agresivitate lingvistică păstrând încă aparența politeții, dar ascunzând frustrări, ranchiune și complexe malformatoare. Uneori furunculul urăște pur și simplu femeile frumoase și deștepte, alteori urăște bărbații parțial înrudiți cu el, ca agresivitate și patos inflamatoriu. Nu există o regulă exactă pentru omul-furuncul. Dar logica lui este limpede: să atace, să muște, să spurce ofensator (chiar dacă vag-decent
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
bătrân. Care este primul lucru ce se poate observa la omul-furuncul? O ură viscerală și o agresivitate lingvistică păstrând încă aparența politeții, dar ascunzând frustrări, ranchiune și complexe malformatoare. Uneori furunculul urăște pur și simplu femeile frumoase și deștepte, alteori urăște bărbații parțial înrudiți cu el, ca agresivitate și patos inflamatoriu. Nu există o regulă exactă pentru omul-furuncul. Dar logica lui este limpede: să atace, să muște, să spurce ofensator (chiar dacă vag-decent încă), să se facă vizibil și respectat prin cultura
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
vedeam. Pentru că în spatele blocului nostru erau niște barăci cu muncitori și ăia numai așa ceva mâncau. O mâncare cu adevărat bărbătească, îmi ziceam. Maică-mea nu voia să-mi cumpere, se cotea cum că avem acasă fasole - dar eu de fapt uram fasolea - și costiță - uram costița, chestiile cu grăsime în general, deși, sau tocmai de aia, bunică-meu era măcelar și la noi se mâncau cărnuri la greu - borcanele alea cu etichete căcănii îmi lăsau gura apă - și aceeași poveste mi-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
nostru erau niște barăci cu muncitori și ăia numai așa ceva mâncau. O mâncare cu adevărat bărbătească, îmi ziceam. Maică-mea nu voia să-mi cumpere, se cotea cum că avem acasă fasole - dar eu de fapt uram fasolea - și costiță - uram costița, chestiile cu grăsime în general, deși, sau tocmai de aia, bunică-meu era măcelar și la noi se mâncau cărnuri la greu - borcanele alea cu etichete căcănii îmi lăsau gura apă - și aceeași poveste mi-o servea mama și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
omenești”. (Din ,,Articole și cuvântări” de A. V. Lunacearski, citate după articolul ,,Lunacearski - critic muzical” de D. Jitomirski) ,, Pentru omenirea progresistă, Beethoven rămâne cel mai mare artist, cetățean revoluționar, care și-a legat strâns țelurile sale de acelea ale poporului. Urând despotismul, el a luptat cu armele artei pentru instaurarea libertății în lumea întreagă, pentru progresul societății, pentru fericirea popoarelor” ( Marea Enciclopedie a Muzicii Universale) ,, Se vorbește adesea despre degradarea gustului artistic al publicului. Dar cine oare a corupt acest gust
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
ne scufundăm în noroi ca să-i ajutăm pe cei care caută crinii“, spunea Lorca. Discuția despre teatru și menirea artei, deși un aspect secundar al spectacolului de la Ateneu, face parte din puzzle-ul ce îl creionează pe artistul acuzat că urăște Spania și Granada pe care el spunea că le simte până în măduva oaselor, dar asta nu îl face să fie legat la ochi. Dominantă în producția lui Vitse este discuția inchizitorială la care Lorca (interpretat de tânăra Catrinel Bejenariu) este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
știe. Aranjează el...“ Caută-l pe șeful de tren. După ce-am vorbit cu mecanicul de locomotivă, am reușit să-l găsesc... „Mi se rupe mie de buletinul tău! Fugi, bă, de-aici!“... Priveam cu ciudă buletinul. Cred că-l uram. Îmi venea să-l fac mii și mii de bucățele... Mă-ntorc la T.F... „Las’ că merg eu cu tine“... Dar între timp plecase și trenul următor. Nu mai era altul până a doua zi dimineață, la cinci... „Îți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
așteptat preotul două ore, convins c-am sfeclit-o dacă-i spun că e prima sau a doua mea spovedanie, că fumez de sparg, că n-am postit în viața mea. Mi-am pregătit și replici: „Da’, dar eu nu urăsc pe nimeni, iubesc oamenii...“. Habar n-aveam ce-o să mă-ntrebe. La chestii din astea de viață o mai întorc din vorbă. Am oareșce cunoștințe de comunicare. M-am temut că o să mă încurce cu teste de cultură generală. Îmi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
Casiana, care n-a fost prințesă, prinsese brusc poftă de plâns și zâmbea lăcrămând.Am luat-o-n palmă, gâtul i-am sucit, să nu care cumva să-ți fie iarăși dragă, mai dragă decât mine. Moartă, zâmbea încă.Am urât-o ...Simțeam ura crescând. Of, cum mai mirosea a noi două, și foaia asta dac-ai să ți-o lipești vreodată de obraz, ai să-mi dai dreptate, e tot ce suntem:lumina portocalie a felinarului de stradă, mieunatul patetic
A doua oară unu by Diana Dupu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92922]
-
ale domnului. Reușita cea mai mare a acestei povești de familie este aceea că nu există personaje negative și personaje pozitive. Totul e învăluit într-un fel de relativism care vine din perspectiva constant infantilă a unui băiețel care nu urăște, ci doar observă, ascultă, e nedumerit sau pur și simplu fascinat. Iar direcția fascinației sale e una singură: mama. O mamă cu totul controversată, extrem de frumoasă, nepăsătoare și, în același timp, de o tandrețe cu totul aparte, o femeie văzută
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
de altă factură, cu depozitul de furioși ai culturii, Ahile etc.? Totul eșuează în anarhie după uciderea Despotului Copiator: o lume ale cărei reguli sunt predate acum de Sanitarii Cenzori, formatori ai noilor legi liberale. Nu-ți dai seama ce urăște Tolstaia mai tare: regimul comunist sau haosul ulterior (da, trebuia să ajungem și aiciă... Am citit un roman absolut magic, mi-a oferit o senzație pe care nu am mai trăit-o de la Lanark-ul scoțian: poți face abstracție de stratul-substratul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
dacă nu te-ai putea exprima într-un mod artistic? Fac street art. Pur și simplu mă simt prost când nu fac ceva. De parcă timpul ar trece aiurea. Câștigi din artă? Știu că e o întrebare pe care mulți o urăsc, dar până la urmă zic eu că e normal, în acest moment, să vorbim și despre asta. Câștig respect, ură, admirație și dispreț. Îmi câștig liniștea personală, chiar dacă e ceva de moment. Când o să câștig și altceva, am să-ți spun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
recunosc, există și aici un „punct de fugă“, adică acela al căzăturii pricinuite de perdea), pe chinurile implicate de lunga transformare, pe revelația pricinuită de moarte. Și, dacă ne gândim mai bine, Ivan Ilici trece prin mai multe metamorfoze: întâi urăște tot ce-l înconjoară, e cuprins de milă față de propria persoană, apoi realizează, în clipa morții, că trebuie să-și ceară iertare. Oricum, și aici are parte tot de un act ratat: „Da, eu îi chinuiesc, se gândi el. Lor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
Sol vrăjit pozat/ Bar jumate salar“. E clar că întâmplarea cu idolul blond, cu care a și înotat, l-a costat jumate sala la bar! Cam asta era „comunicarea“! VERBA WOLANd Ce ar citi diavolii? Ruxandra CESEREANU Există cititori care urăsc cărțile: în sensul în care acestea le provoacă reacții viscerale violente, repugnante, oribile. Dar, oare, există și cărți care își urăsc cititorii? Mai exact este posibil ca și autorii să își urăscă, uneori, posibilii cititori? Să scrie în așa fel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
jumate sala la bar! Cam asta era „comunicarea“! VERBA WOLANd Ce ar citi diavolii? Ruxandra CESEREANU Există cititori care urăsc cărțile: în sensul în care acestea le provoacă reacții viscerale violente, repugnante, oribile. Dar, oare, există și cărți care își urăsc cititorii? Mai exact este posibil ca și autorii să își urăscă, uneori, posibilii cititori? Să scrie în așa fel încât viitorii lor cititori să se simtă pedepsiți, umiliți, alungați, schingiuiți? Ideea aceasta mi-a venit în minte pe când mă gândeam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
noi). Poate fi literatura un motiv de vrajbă, frustrare, stare dizgrațioasă? Probabil că da, chiar dacă eu susțin sensul aproape mântuitor al literaturii (ceea ce este, admit întru totul, un loc comun). Mă gândesc însă compătimitor la faptul că autorul care își urăște presupusul cititor, dar și cititorul care îl urăște pe autor sunt niște făpturi căzute complet din paradis, fără șansa de a reinventa, mima și reconfecționa vreodată paradisul. Destulă lume s-a întrebat ce ar citi Dumnezeu, dacă ar avea timp
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
frustrare, stare dizgrațioasă? Probabil că da, chiar dacă eu susțin sensul aproape mântuitor al literaturii (ceea ce este, admit întru totul, un loc comun). Mă gândesc însă compătimitor la faptul că autorul care își urăște presupusul cititor, dar și cititorul care îl urăște pe autor sunt niște făpturi căzute complet din paradis, fără șansa de a reinventa, mima și reconfecționa vreodată paradisul. Destulă lume s-a întrebat ce ar citi Dumnezeu, dacă ar avea timp de lectură! Sau ce ar citi îngerii! Eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
am nuntit. Io, de ciudă, de necaz, Nici la masă n-am rămas, Ci d-acolo m-am sculat, Tot la Domnul m-am rugat, Târnăcop am apucat, Sapa-n mână am luat, Și la vie c-am venit Să urăsc ce-am fost iubit: Și tai viță Din mlădiță, Strugurași Cu buturași, Și-i tai, măre, din tulpină Ca să-i sec la rădăcină!". Michelet spunea că iubirea ocupă întregul folclor românesc. Nu-l cunoștea bine. îi acorda un loc prea
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
iar aceasta nu mai mănâncă. "Apa rău îți face Ori iarba nu-ți place?" Dar oița este tristă pentru că i-a auzit pe ciobani punând la cale moartea stăpânului. Acesta răspunde cu un fatalism oriental și resemnat: Dacă m-or urî Și m-or omorî, Vina lor o fi, Păcat și-or plăti ............................ Să le mai spui iar, De n-o fi-n zadar, Ca să mă îngroape De stână aproape, Oi ca să-mi privesc, Dor să-mi potolesc; Spre partea de
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
nu fug dintr-un loc superb timp de 10 zile; să nu mă cert cu oamenii pe care i-am cunoscut și să îi privesc fără ochelari de cal; am reușit să nu mă iubesc prea mult, să nu mă urăsc prea mult și să mă văd într-o oglindă mai clară, mult mai justă decât de obicei; m-am împrietenit cu insectele și m-am jucat cu alți colegi jucăuși; ne-am jucat serios și aspru, în curcubee și furtuni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]