9,098 matches
-
oricui încerca să se afirme în afară grupului controlat de securitate. Cu un număr relativ restrâns de prieteni, în 1991, am considerat că a sosit momentul să dăruim intelectualității, iubitoare cu adevărat de cultură, un periodic literar dedicat în exclusivitate vocației creatoare și deplinei libertăți de exprimare. Dar nu era deloc ușor să te strecori prin furcile caudine ale unei birocrații rămase în continuare în picioare. Aprobări peste aprobări, dosare de agreare, supervizări, temenele, tot tacâmul. Nu există o legislație clară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
care nu vor ieși niciodată în pierdere. Cultura este singurul lucru pe care nu ți-l poate lua nimeni. Eu oricum scriu pentru ei, pentru cititorii de azi. (Ianuarie 2014) Adrian Munteanu Fiind filolog de profesie ( cred că și de vocație) am înțeles repede că poezia este ceva purtat de veacuri în mine, că ea întrunește câteva daruri esențiale. Sonetul comportă în sine un joc al imaginilor, o succesiune a secvențelor, o atenție încordată, dar armonioasă la accente și sonorități, la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
am căutat ceva care să se potrivească cu o anume structura interioară specială pe care mi-o cunoșteam, ceva impregnat de armonie, în absența căreia nu mă regăsesc cu bucurie printre oameni. Fiind filolog de profesie ( cred că și de vocație) am înțeles repede că poezia este ceva purtat de veacuri în mine, că ea întrunește câteva daruri esențiale Apoi trebuia să-mi fructific potențele muzicale și actoricești cu care știam de mult, din școală, că Dumnezeu m-a înzestrat, peste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
schimbat profund, sunt un alt om. A.B.Ați fost bursierul Fundației Kulturkontakt Austria în Programul de Rezidență Artistică "Writers-in-Residence", Viena, Austria, cum a fost? Superb! O astfel de experiență culturală este unică și necesară în viața oricărui scriitor dedicat vocației sale. Am petrecut o lună de zile unică, în care am colindat fericită pe străzile încântătoare ale Vienei, cu minunatele ei clădiri și cafenele ce mi-au amintit de perioada interbelică de la noi, un spațiu în care m-am întâlnit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
a dus tata la Mărțișor cu un caiet "fraudulos", conținând câteva poezii de ale mele și unele ale tatei. A.B.Cum v-a primit Arghezi? Arghezi s-a "orientat" imediat și mi-a scris cu mâna lui: "Talent incontestabil, vocație sigură..." referindu-se... la ale mele.(caietul a fost un timp în posesia lui Adrian Păunescu, nu știu dacă mi l-a restituit, eu nu-l mai am.). În ce-l privește pe Ion Barbu, rog cititorii să citească poezia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
nu mai are sens să mai continue, sigur se vor opri la timp. Celălalt, criticul, nu se va opri. Va continua, pentru că nu mai este o profesie, dar, cu modestie sau fără modestie spun, s-ar putea să fie o vocație. Mă mai întreb încă. A.B.Încheind aici dialogul nostru, v-aș ruga să adresați un mesaj pentru revista "Antares". Să dea Domnul să fie ceea ce trebuie să fie, o adevărată revistă de literatură, să își dedice de la primul rând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
adevărul și valoarea. (aprilie 1998, Brăila) Mircea Zaciu ... am "rezistat" prin literatură/ am abdicat jalnic și în literatură... ... Continui să cred că avem o mișcare poetică interesantă, cu multe și variate personalități deplin afirmate... Nu am și nu am avut vocație de "om politic" A.B.Domnule profesor, aș dori să începem dialogul nostru cu o întrebare, care aș vrea să nu vi se pară prea grea sau incomodă: cum a rezistat literatura română în perioada de dinainte de '89? A rezistat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
firesc este, mersul politicii, nu și învălmășeala, în care să mă implic, concret. Doresc să am libertatea de a mă pronunța asupra treburilor politice ale țării, nu mă interesează să particip la "praxisul" cotidian. Nu am și nu am avut vocație de "om politic", cum unii dintre confrații mei cred (sau se iluzionează, a-și fi descoperit după '89...). A.B.Ce credeți că va rămâne din literatura scrisă, în ultimii 40 de ani? Ce va rămâne? Va rămâne ceea ce timpul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Mă gândesc la o carte cu titlul Scrisori către un tânăr fictiv, citindu-i pe Pliniu, Seneca și Cicero, cei care au scris tulburătoare pagini despre senectute și pregătirea de moarte... A.B.Domnule profesor, o ultimă întrebare: este împlinită vocația Dumneavoastră de scriitor și de om? Vă cunoașteți îndeajuns de bine? M-am născut la data de 27 august, deci în zodia Fecioarei sunt, zice-se la zodiac, tenace, muncitor, ordonat, răbdător, înzestrat cu spirit critic, dar și exagerat de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
A. : V-au certat vreodată părinții ? Ați cunoscut conflic‑ tul între generații ? A.M.P. : Mi-a venit greu să îi iert pentru faptul că m-au făcut să dau la Medicină, ceea ce n-am vrut niciodată. În condițiile în care vocația mea pentru alte lucruri era foarte clară. Toți profesorii mei știau care e adevărata mea voca‑ ție, științele umaniste, deși, desigur, cei de la matematică susțineau că pot face și matematică și așa mai departe. V.A. : Da, dar găseau în
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
departe. V.A. : Da, dar găseau în medicină un refugiu, o protecție pentru fata lor. Mai ales că erați capabilă să dați și să intrați la Medicină. Chiar ați terminat ca șefă de promo‑ ție. Deci era vorba de o vocație reală. Iar ca protecție gândită de părinți, un refugiu extraordinar, social vor‑ bind. A.M.P. : Vocație și capacitate nu sunt unul și același lucru. Și apoi ce înseamnă asta, un refugiu social ? V.A. : Pentru că era o profesie prețuită, nobilă
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
ales că erați capabilă să dați și să intrați la Medicină. Chiar ați terminat ca șefă de promo‑ ție. Deci era vorba de o vocație reală. Iar ca protecție gândită de părinți, un refugiu extraordinar, social vor‑ bind. A.M.P. : Vocație și capacitate nu sunt unul și același lucru. Și apoi ce înseamnă asta, un refugiu social ? V.A. : Pentru că era o profesie prețuită, nobilă, bănoasă chiar și în comunism și apoi erau atâția medici care au scris... Și apoi ce
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Aici se va vedea talentul scriitorului care se ascunde în spatele omului de știință. Aici e o altă poveste de care trebuie să discutăm. Totuși, cred că a trebuit să faceți un sacrificiu ca să părĂsiți literatura, pentru care aveați o certă vocație, ca să faceți știință. Probabil că ați crezut că nu se pot face amândouă la fel de bine. A.M.P. : Alegerile astea se fac implicit, nu le faci singur. Mie, dacă mi-ar fi spus cineva, în ’91 sau ’92, că am să
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
avem vreun partid bun sau miraculos care să facă ce promite. N-avem ! Și așteptăm de la generația asta nouă de clasă mijlocie să creeze unul, dar ei sunt încă departe. VIII. De ce nu iau românii premiul Nobel ? Zodia care încurcă vocațiile • Evangheliștii sau de la premiu la afurisenie • Ce-ar fi spus papa Ioan Paul al II-lea • De ce crede și nu cerceta • Ultima cruciadă sau sfârșitul literaturii ? • Evangheliștii și capitala Sfintei Parascheva • De ce Berlinul lui Conu Iancu e loc de exil
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
nu există interpretare literală. V.A. : Chiar mă întrebam, dacă ar fi citit Ioan Paul al II-lea această piesă de teatru, cum ar fi privit-o ? Mai ales că a și jucat teatru, a practicat teatru și avea chiar vocație histrionică. A.M.P. : Eu nu cred că ar fi privit-o nici măcar ca pe o erezie. În primul rând, cert, piesa e creștină. Piesa poate fi considerată o erezie minoră. Asta e tot. Ideea piesei tot la asta ajunge, tot
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
care trebuia să dureze numai trei ani și, iată, au trecut de două ori pe atât și nu i se vede sfârșitul. Uniunea Europeană nu știe să vindece, nu știe care sunt medica‑ mentele care trebuiau luate. Și nici n-are vocația asta ! V.A. : Au inventat un mecanism... A.M.P. : Pur și simplu, nu este o abordare care să se bazeze pe un model al transformării și care să spună de fapt ce împiedică țara respectivă să decoleze, să se dez
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
se orientează curând către orientalistică, limbile arabă, pehlevi și persană. În anii ’35-’36, fiind atașat pe lângă Institutul Francez din Berlin, îl cunoaște pe Heidegger, și astfel, în 1938, în traducerea lui Corbin, apare Qu’est-ce que la métaphysique?. Dar vocația sa pentru domeniul iranian se fixează când reputatul islamist Louis Massignon îi înmânează un exemplar litografiat din Hekmat al-eÍr³q de Sohrawardș, pentru a pregăti o ediție. Începând din 1954, Corbin va fi cel care îi succede lui Massignon la catedra
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și nu voi omite să le citez pe larg. Inutil să vă spun cât vă sunt de recunoscător pentru trimiterea acestor volume atât de bogate și de prețioase, care valorează, pentru non-elenistul care sunt, cât o întreagă bibliotecă! Indianist prin vocație și comparatist prin forța lucrurilor, sunt fericit că pot pătrunde, grație dvs., în orizontul atât de bogat al religiozității grecești. Vă rog, Dragă Maestre, să nu mă uitați și să-mi trimiteți extrasele viitoarelor dvs. studii. Sper că ați găsit
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Cînd un poet se lasă purtat de vorbe, cînd faimoasa inițiativă a cuvîntului nu este cum ar trebui să fie o inițiativă a ființei ci doar expresia unei podobiri formale, sînt semne tari că poetul acela gospodărește îndoielnic propria lui vocație". Ce înspăimînta, între altele, ideologia totalitară, sînt îndeosebi filosofia și poezia. Unul din "comandamentele" vremii a fost exilarea, anihilarea pe toate căile și prin toate mijloacele a acestora. Panica puterii bolșevice era firească, "fiindcă, ne explică Virgil Ierunca, filosofia, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în "era Ceaușescu" ceva din tarele unui naționalism exacerbat (de data aceasta, condensat într-un fel de "operetă revoluționară"); pseudoscriitorii de altădată agățîndu-se de "actualitate" pentru o supraviețuire cu orice preț; "oamenii noi" ai "erei Ceaușescu" care, lipsiți de orice vocație pentru cultură și artă, se instalează în propagandă și tinerii fără tinerețe, îmbătrînind de bunăvoie spre a-și vedea numele tipărit la gazetă; ei sînt închiriați de mai toate publicațiile pentru a umple paginile în momentele fierbinți ale imnolatriei". Sînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
e un regal al măsurii, în care toate cele cu adevărat valoroase pentru literatura și cultura națională, editate și afirmate în aceiași ani în care proletcultiștii și neoproletculții se manifestau, sînt marcate și așezate la locul ce li se cuvine. Vocațiile de critic și culturolog sînt exemplar prezente în această carte. În totul, ne aflăm în fața unei conștiințe mereu trează și trezitoare, care a dat și ne-a redat adevărul, în împărăția falselor valori care a fost comunismul, fără exagerări, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
au lepădat de România, rușinîndu-se de ea ca de o rudă săracă, de îndată ce nu le-a mai putut oferi o situație sau un confort sentimental... Este, în acest itinerar intelectual, o destoinicie etică ce trebuie subliniată deoarece ea situează o vocație și definește un caracter". Parafrazîndu-l pe Michelet, pentru care "Franța e o persoană", pentru Virgil Ierunca "România e o persoană". Și aș vrea să închei tot cu cuvintele celui pentru care actualitatea românească este o permanență, scrise despre E. Lovinescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
închisoare cu deținuți politici. Cînd sînt atîtea profesiuni pe lumea asta, nu te faci călău. Măturător de stradă, da. Căcănar, da. Dar nu ucigaș. Cei ce au îmbrăcat uniforma Securității nu au îmbrăcat-o din milă creștină. Nu o irepresibilă vocație de misionar i-a împins să-și pună pe umăr rușinoasele trese. Dacă sergentul în cauză nu l-a lovit pe mărturisitor, asta înseamnă că a avut și el un moment de slăbiciune sau de lehamite. Nu înseamnă că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
permitea, a celor de la Grand. Mergi și devino un cântăreț mare, mergi și cucerește lumea, nu te uita niciodată în urmă cu regret, ci cu mulțumire. În viață, numai cei ce n-au înțeles-o amestecă loialitatea câinească cu loialitatea vocației și destinului unui om, care e mai presus decât toate. Or, oamenii nu aparțin nimănui decât lor înșiși, iar tu nu numai că ne-ai încântat cu talentul și patima nemaipomenită pe care le ai pentru muzică, dar ai făcut
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Un visător, asta ești ? — O, ba chiar unul mare și gogonat. Un visător tupeist și lacom, nu mă mulțumesc eu cu un deget sau două, iau toată mâna, și nu doar palma, tot brațul, amice ! Tu, desigur, ai în față vocația, ai în față perfecțiunea, vrei să atingi culmile scenei cum nu s-a mai văzut, vrei să devii unic și nemuritor, te înțeleg, cum să nu te înțeleg ?... Dar eu, eu nu pot sta într-un loc făcând ceva anume
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]