7,219 matches
-
limbă, dacă cel folosit nu este corespunzător situației de comunicare în care se află. De exemplu, dacă într-un anturaj în care toți în afară de o persoană vorbesc în registrul curent, și numai acea persoană folosește registrul familiar sau elevat, ceilalți vorbitori se simt șocați. Acest registru este folosit în general în situații de comunicare orale fără constrângeri importante: în familie, între prieteni, între colegi de muncă fără diferență de nivel ierarhic etc. Se caracterizează prin spontaneitate, modelul său fiind oral. În
Registru de limbă () [Corola-website/Science/331279_a_332608]
-
format din cuvinte curente, putând să includă și cuvinte argotice sau vulgare. Din punct de vedere morfologic și sintactic, registrul familiar folosește mai mult propoziții scurte, uneori eliptice, și mai puțin fraze. De asemenea, își permite abateri de la standardul limbii. Vorbitorul caută să fie expresiv, folosind și perifraze, uneori hiperbole. Modelul acestui registru este unul scris. Acesta se situează la opusul registrului familiar, nu este spontan, ci îngrijit în mod conștient. Este folosit în vorbire în medii socioculturale elevate, în comunicări
Registru de limbă () [Corola-website/Science/331279_a_332608]
-
prin caracterul artistic. Lexicul acestui registru este bogat, căutat, incluzând și cuvinte rare. Din punct de vedere morfosintactic, standardul este scrupulos respectat, frazele sunt complexe și bine construite, cu forme verbale modale și temporale mai variate decât în celelalte registre. Vorbitorul urmărește să realizeze și efecte stilistice. Folosirea acestui registru este caracteristică între persoane care nu se cunosc și care au contacte în viața cotidiană (cumpărături, cerere de informații, contacte cu administrația, relații profesionale etc.) sau între persoane care se cunosc
Registru de limbă () [Corola-website/Science/331279_a_332608]
-
în scris, de exemplu în presă. Cuvintele folosite în acest registru sunt cele înțelese de oricine. Termenii sunt preciși, nu se folosesc termeni de specialitate. Gramatica registrului curent este în general conformă standardului, cu fraze simple. Acest registru este neutru, vorbitorul neurmărind să fie expresiv prin realizarea de efecte stilistice. Precum cel elevat, și registrul curent are un aspect oral și unul scris, între care există deosebirea că în primul pot exista ușoare abateri de la standard, pe când al doilea este mai
Registru de limbă () [Corola-website/Science/331279_a_332608]
-
formele "băi" („scalde”), "băi" („scăldători”), "băi" („camere de spălat”) și "băi" („localități cu instalații speciale destinate curei balneare”). Cuvântul polisemantic are în general un sens de bază, și sensuri secundare derivate din acesta, această relație motivantă fiind încă percepută de vorbitori. Se consideră că în general sensul de bază este independent de contexte, pe când sensurile derivate sunt condiționate sintagmatic de anumite îmbinări intrate în uz. Mare parte din lexicul unei limbi este polisemică, polisemia fiind un mijloc economic de îmbogățire a
Polisemie () [Corola-website/Science/331285_a_332614]
-
și sensurile opera ca instituție, opera ca clădire, spectacol de operă, trupă de operă, partitura unei opere, înregistrarea unei opere etc.. Un procedeu cert de creare a unor sensuri noi este metafora, cu condiția să nu fie doar ocazională. Dacă vorbitorul spune despre o cameră că este o „sală de așteptare”, pentru că este mare și goală, este vorba de o metaforă ocazională, cu valoare stilistică, fără ca „sală de așteptare” să dobândească un sens nou. În schimb un cuvânt ca "mouse", cu
Polisemie () [Corola-website/Science/331285_a_332614]
-
francezi, cu ocazia cuceririlor franceze din Magreb, în secolul al XIX-lea. Dintre acestea unele se păstrează în registrul familiar, de exemplu "toubib" „doctor” (medic), "clébard" „javră”, "souk" „harababură” (în arabă „piață”). Începând cu anii 1960, în urma imigrației din Magreb, vorbitorii de franceză preiau unele cuvinte din domeniul gastronomic, precum "couscous" (mâncare pe bază de urluială de grâu fiartă), "merguez" (cârnăcior din carne de oaie) sau "méchoui" (miel sau oaie la proțap; masă la care se servește). Alte cuvinte sunt limitate
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
amplificarea luminii prin emisia stimulată a radiației”), "radar" (acronim de la "radio detection and ranging" „detectare prin radio și determinarea distanței”). Mai rare sunt cuvintele internaționale de origine arabă ("algèbre"), italiană ("allegro") sau rusă ("mammouth"). Asimilarea împrumuturilor poate fi totală, atunci când vorbitorul obișnuit nu simte ca străin nici cuvântul împrumutat, nici noțiunea corespunzătoare. Integrarea are loc atât din punct de vedere fonetic, cât și morfolgic. Este în general cazul împrumuturilor relativ vechi, din celelalte limbi de pe teritoriul Franței ("bijou"), din latina medievală
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
și morfologic, dar să fie simțit totuși ca un împrumut, dacă denumește o realitate străină. Este, de exemplu, cazul cuvântului "zèbre", care se pronunță și se scrie conform régulilor limbii franceze, având și derivat francez, "zébrure" „dungă”. În legătură cu împrumuturile neasimilate, vorbitorul are conștiința faptului că sunt împrumuturi, din cauza formei neadaptate. Dintre acestea unele corespund unor realități ajunse pe teritoriul limbii franceze odată cu cuvântul, de exemplu "camping", "parking" „parcare” sau "week-end", altele denumesc realități străine: "harem", "mozzarella" etc. Neintegrarea se poate manifesta
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
latinescul clasic "fungus"), derivatul acestuia "fongicide" „fungicid”, precum și "mycose" „micoză” (format cu elementul prim de compunere savantă "myco-", de la grecescul "μυ ́κης" „ciupercă”). Multe cuvinte își schimbă sensul în cursul istoriei limbii și chiar în cursul vieții unui același vorbitor. Dintre sensurile dobândite, unele se pierd, altele se mențin, putând rezulta cuvinte polisemantice. De exemplu, cuvântul "toilette" (diminutivul lui "toile" „pânză”) avea inițial sensul „bucată mică de pânză”. De aici a ajuns să denumească succesiv: În limba actuală, "toilette" continuă
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
toate acestea, „bonjuriștii” cu „franțuzismele” lor au avut un rol important în perfecționarea limbii române. Multe dintre cuvintele lor, ironizate de scriitorii contemporani lor, au devenit neologisme folosite inițial în medii restrânse care au intrat treptat, treptat, în limbajul tuturor vorbitorilor.
Bonjurist () [Corola-website/Science/334092_a_335421]
-
(n. 17 noiembrie 1979) este un antropolog evoluționist american, psiholog politic, consilier politic, vorbitor în public și autor. Cartea sa publicată în 2013, ”Our Political Nature” a propus prima teorie evoluționistă detaliată a orientării politicii umane care leagă trăsături de personalitate măsurabile cu niveluri cantitative de fitness. Random House a prezentat cartea în lista
Avi Tuschman () [Corola-website/Science/334099_a_335428]
-
afectează spectrele politice, cum heritabilitatea orientării politice a fost determinată, cum ordinea nașterii afectează atitudinea politică, și cum împerecherea asortativă în Statele Unite contribuie la polarizarea politică. El a comentat, de asemenea, pe tema abordării evoluționiste a istorie. Tuschman este un vorbitor în public popular care a ținut prelegeri la diverse instituții academice și multilaterale, inclusiv Stanford University, Georgetown University, Sarah Lawrence College, Inter-American Development Bank, și Organization of American States. "Our Political Nature: The Evolutionary Origins of What Divides Us"
Avi Tuschman () [Corola-website/Science/334099_a_335428]
-
specifice. Există deasemeni o împărțire a graiului Moldovenesc într-un areal nordic și unul sudic, graiul moldovenesc tipic fiind reprezentat în zonele centrală și de nord ale Moldovei. Despre Transnistria - zonă aflată înafara arealului istoric moldovenesc, dar unde se află vorbitori de limbă română, există opinia (cf. M. V. Serghievskii), contestată, a unei evoluții de sine stătătoare a limbii vorbite, etichetată drept „moldovenească”. Din punct de vedere cultural, specificitatea teritoriului se manifestă pregnant prin conștiința localnicilor romanici de a fi „Moldoveni”, anume
Moldova () [Corola-website/Science/334107_a_335436]
-
a fost demis din funcția de președinte al Telecompaniei “MIR-Moldova”, reprezentanță a Companiei interstatale „Mir”. Din 2013 Starîș prezintă emisiunea „Третий микрофон”, de pe canalul Accent TV. Constantin Starîș este căsătorit cu Ecaterina și are doi copii, Gavril și Alexandra. Este vorbitor de limbă rusă. Tatăl său este originar din Ucraina, din satul Velîka Kisnîțea, raionul Iampil, regiunea Vinnița. Pe 3 ianuarie 2013, tatăl său s-a stins din viață, la vârsta de 80 de ani.
Constantin Starîș () [Corola-website/Science/334310_a_335639]
-
Ioan Mihalca de Dolha și Petrova și al soției sale Ana. În 17 septembrie 1924 s-a căsătorit cu nobila Irina Bud de Budfalva, iar în anul 1935 se naște fiica lor br. Irina Mihalca de Dolha și Petrova. Era vorbitor de română, maghiară, rusă și ebraică. În tinerețe a călătorit cu tatăl său în Austria, Ungaria, Galiția, Moldova. După moartea tatălui său devine șeful familiei, moștenind o avere impresionantă. În anul 1941 s-a alăturat ca voluntar în armata română
Vasile Mihalca () [Corola-website/Science/334468_a_335797]
-
și repartizat la Centrul de Instrucție ĂĂ de la Ghencea, fiind cooptat de colonelul Ion Bungescu în colectivul de specialitate, ce lucra la aparatul central de tragere pentru ĂĂ. Urmează Academia Militară Generală din București în anii 1948-1950. Fiind un fluent vorbitor de limba germană, în vara anului 1941, face parte din comisia militară ce a plecat la Belgrad pentru a recepționa tehnică de luptă (avioane și tunuri ĂĂ), capturată de Armata Germană și cedate Armatei Române. În timpul Războiului din Est, 22
Titus Popescu () [Corola-website/Science/335175_a_336504]
-
constituie o singură parte de vorbire, deseori sinonimă cu un cuvânt. Ea poate fi nefigurată, de exemplu "cine știe cine" = "cineva" sau metaforică "nod în papură" = "cusur". Printre unitățile frazeologice sunt și unele propoziții folosite aproape automat și în mod recurent de către vorbitorii nativi ai unei limbi. Acestea sunt declanșate de diversele situații de comunicare în care se află, și prin ele vorbitorul realizează diverse intenții de comunicare: acționează asupra destinatarului, exprimă o atitudine față de acesta, își exprimă sentimente și stări psihice sau
Unitate frazeologică () [Corola-website/Science/335187_a_336516]
-
metaforică "nod în papură" = "cusur". Printre unitățile frazeologice sunt și unele propoziții folosite aproape automat și în mod recurent de către vorbitorii nativi ai unei limbi. Acestea sunt declanșate de diversele situații de comunicare în care se află, și prin ele vorbitorul realizează diverse intenții de comunicare: acționează asupra destinatarului, exprimă o atitudine față de acesta, își exprimă sentimente și stări psihice sau fizice, intră în contact cu destinatarul, se conformează convențiilor sociale și foarte multe altele. Unii autori includ printre unitățile frazeologice
Unitate frazeologică () [Corola-website/Science/335187_a_336516]
-
t’inquiète pas!" „Nu te neliniști!” Unitatea sursă poate suferi transformări ("Ne t’angoisse pas!", " Ne vous inquiétez pas!" „Nu vă neliniștiți!”) dar "T’inquiète!" nu mai poate suferi nicio transformare și se poate adresa numai unui destinatar pe care vorbitorul îl tutuiește. Există și transformare de sursă într-o formă gramaticală imposibilă în afara sensului pragmatic, de exemplu în "De quoi je me mêle!" „Ce te amesteci!” (lit. „Ce mă amestec!”) (persoana I în locul persoanei a II-a). Unitatea frazeologică pragmatică
Unitate frazeologică () [Corola-website/Science/335187_a_336516]
-
un grup de propoziții. Adesea, construcția sloganului exprimă calificarea produsului pentru care se face publicitate. Aceasta se face prin: Acesta este o unitate frazeologică a cărei sursă istorică, literară, culturală este sau se crede că este cunoscută. În cazul unora, vorbitorul care o folosește poate să-i cunoască sursa ori nu, dar să știe că este un citat. În cazul altora, sursa lor s-a pierdut din conștiința vorbitorilor și nu mai sunt simțite ca citate. Unele citate celebre se încadrează
Unitate frazeologică () [Corola-website/Science/335187_a_336516]
-
literară, culturală este sau se crede că este cunoscută. În cazul unora, vorbitorul care o folosește poate să-i cunoască sursa ori nu, dar să știe că este un citat. În cazul altora, sursa lor s-a pierdut din conștiința vorbitorilor și nu mai sunt simțite ca citate. Unele citate celebre se încadrează în unele dintre celelalte tipuri de unități frazeologice. De exemplu "Și tu, Brutus?" este o unitate frazeologică pragmatică ce exprimă reproșul. Dacă mai multe comunități lingvistice au referințe
Unitate frazeologică () [Corola-website/Science/335187_a_336516]
-
al esteticii clasice, clișeul este o unitate frazeologică banalizată prin frecvența sa considerată prea mare și, de aceea, de evitat. Clișeul poate fi metaforic, de pild,ă în limbajul curent, "tourner la page" (lit. „a întoarce pagina”), crezut de unii vorbitori consolator în cazul unui doliu, sau nemetaforic ( "Avec le temps, cela ira mieux" „Cu timpul o să fie mai bine”), spus în aceeași situație.
Unitate frazeologică () [Corola-website/Science/335187_a_336516]
-
și francezi. Dintre lingviștii români, Eugen Coșeriu, care trăia în exil, s-a ocupat încă din 1964 de frazeologie, definind noțiunea de „discurs repetat”, în care includea citatele, proverbele, locuțiunile fixe, formulele de comparație și diferite alte expresii integrate de vorbitor în ceea ce lingvistul numea „tehnica liberă a discursului”. Începând cu anii 1970 se poate vorbi despre frazeologie ca despre o disciplină afirmată care a luat avânt. În România, prima contribuție teoretică importantă în domeniu a fost adusă de Theodor Hristea
Frazeologie () [Corola-website/Science/335184_a_336513]
-
și cea de limbă comună. Gheorghe Constantinescu-Dobridor definește limba comună ca „aspect[ul] actual al limbii vorbite de o națiune, bazat pe o cât mai mare uniformitate cerută de practica comunicării, însușită de întreaga colectivitate, indiferent de apartenența dialectală a vorbitorilor”, deci nu o raportează la limba literară. Pentru alți lingviști, „limbă literară” și „limbă comună” sunt sinonime. După părerea altora, limba comună este varianta vorbită a limbii literare. La unii lingviști care folosesc termenul de „limbă standard”, acesta apare ca
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]