7,506 matches
-
în voia sorții și fu manipulată cu ușurință. Când îi părea rău de întorsătura lucrurilor, când nu. Era o realitate frumoasă dar pe care nu și-o dorea trăită în acele circumstanțe. Visele ei se remodelau întinzându-și tentaculele către zări neprăfuite de timp. Dacă fericirea ar fi ca o plantă, cine n-ar sădi-o undeva? Numai privind-o ai prinde putere să mergi mai departe spre împlinirea tuturor viselor! Cine nu râvnește la fericire, la dragoste și la iubire
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
altceva, nu le scăpă din vedere o pădure care arăta că ieșise din iarnă, iar acum după ce fusese scăldată de acea ploaie a primăverii, frunzulițele ei erau deschise la culoare și imature. Lumina amurgului distingea liniile delicate ale munților din zare. Priveliștea aceea era ca atunci când se naște un copil, iar lumea se umple de speranță. Le transmitea o energie pozitivă. Jean se aplecă puțin peste fereastră, ca și cum ar fi vrut să mai vadă silueta fetei pierdute, iar Nicky văzăndu-l zise
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ale târgului Huși, reconstituind figurativ atmosferă elevat patriarhala în care s-a format artistul. Hușenii încă își mai amintesc de omul pasionat de pictură, robust, cu barbă în dezordine, cu ochii vioi scrutând coroană copacilor, strada șerpuind spre gară, dantelăriile zării, dealurile molcome, privind prin oameni și dincolo de ei, ieșit la o răscruce a străzilor cu învechitul șevalet portativ și pictând, îndeosebi toamnă, sub privirile curioase ale copiilor și ale trecătorilor. De-ar trăi încă Viorel Huși, trecătorul care s-ar
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
care stau așezate trei flori mari, cu petalele adunate spre vîrf, încă nedeschise, de o culoare roz aprinsă; trei flori ca trei diamante, iradiind culori de vis; trei flori ca trei inimi pline de iubire, gata să pornească în trei zări ale lumii, lăsîndu-mi mie zarea a patra să o cutreier viața întreagă, pînă dincolo de bătrînețe, în speranța reîntîlnirii cu vreuna din inimile din palma mea. Țin trei flori în palmă și parcă-s mai bogat cu trei fiori de fericire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mari, cu petalele adunate spre vîrf, încă nedeschise, de o culoare roz aprinsă; trei flori ca trei diamante, iradiind culori de vis; trei flori ca trei inimi pline de iubire, gata să pornească în trei zări ale lumii, lăsîndu-mi mie zarea a patra să o cutreier viața întreagă, pînă dincolo de bătrînețe, în speranța reîntîlnirii cu vreuna din inimile din palma mea. Țin trei flori în palmă și parcă-s mai bogat cu trei fiori de fericire... Ce-s astea, Tomiță? întreb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
care stă cel de-al treilea telefon și formează un număr. Alo, ridică ea glasul, sînteți tabloul de comandă? Inginera-șefă a combinatului la telefon. Chemați-l pe tovarășul Petran. Așteaptă cu telefonul la ureche, privind pe fereastră munții din zare, pe culmile cărora încă mai stăruie zăpada. Eu, rămas lîngă ușă, stau în poziție de repaus. Tovarășul Petran? întreabă Brîndușa la telefon. Sînt tovarășa Roman. Vreau, pînă mîine la zece, planul reviziei de vară. Închide telefonul și-și reia poziția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
din România. În martie 1941, Uniunea Băncilor Românești a publicat o declarație pri vind necesitatea aplicării mai lente a „românizării”, avertizând că altfel se va produce un dezastru economico-financiar. Peste câteva luni, Însuși ministrul Muncii recunoștea că „legea pentru români zarea Întreprinderilor” trebuie modificată, pentru că „nu dispunem de sufi ciente elemente pregătite pentru a le lua locul [specialiștilor evrei]”. În aceste condiții, chiar și publicația ultra- antisemită Porunca Vremii a ajuns la concluzia că, fără meseriașii evrei, „țara noastră are prea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Întocmind, gospodărește și un tabel pe care Îl vom reproduce imediat: „Lista cu locuitorii ce au trăsuri bune de requisiționat din comuna Râșești. 1) Gheorghe Mistrianu; 2) Nastase Vasilache; 3) Gheorghe Profiri; 4) Ionu al lui Marinciu Dănilă; 5) Gheorghe Zare; 6) Andrunache Misail; 7) Ion Fulga; 8) Toader Enache; 9) Ionu Enache; 10) Anton Vasilache; 11) Cost. Acsinte; 12) I. Iancu; 13) Ion I. Climente”. Desigur, organul legii nu ar fi făcut mare lucru dacă nu ar fi fost susținut
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
a alegerilor”. Liderii locali Își mai propuseseră „Activizarea Comitetului și a secțiilor” ceea ce ne indică, fără absolut niciun dubiu, că de la Înființarea CDE Huși și până la data raportului, Încă nu se reușise o activitate concretă, mintea membrilor zburând spre alte zări, mai aproape de Orientul Mijlociu, unde-i aștepta Palestina. Printre marile eșecuri, se contabilizase și imposibilitatea reînființării Comunității israelite care În trecut fusese un factor extrem de important În viața cotidiană a evreilor fălcieni și hușeni. Despre această instituție, raportorul scrisese că „...este
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
evreiesc, n.n.) - 5 persoane”. Dacă raportăm aceste cifre la populația totală de circa 2.200 de etnici evrei, atunci ele par ridicole față de uriașa apetență a cetățenilor față de organizațiile sioniste care, nu numai că promiteau plecarea definitivă din țară spre zări mai primitoare și mai civilizate dar și libere de sălbaticul comunism, ci și Începuseră a trimite loturi masive În Palestina. a.n. Pogrom și „informațiuni” Astfel, Începând cu anul 1945, la fiecare 29 iunie se comemora În toate comunităților evreiești
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
-i curată!// Mergînd Iosif cu Maria/ La Vihleim să senchine/ Într-un mic oraș/ S-a născut Hristos/ Fiul cel din veșnicie/ Ce l-a trimis Tatăl mie/ Să se nască/ Și să crească/ Să ne mîntuiască/ Păstorii văzînd În zare/ Pe cer, o lumină mare/ Ei se Închinau/ Îngerii cîntau/ Și senveseleau>>”. Pe Andrei l-au ars și cuvinte de genul: „clerici”, „Dumnezeu”, „Steaua” sau chiar și o observație a specialistului etnolog de la Iași: „CÎt despre Înlocuirea Stelei cu Globul
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
textul integral al poemului „Stampă” despre care avusese o opinie extrem de proastă: „De un timp, vin În sate nevăzute/ duhuri rătăcite ale străbunilor,/ stăm ascunși sub pături și le auzim/ mersul În vîrful picioarelor/ se-așează cu gîtul Întins spre zări/ la locurile noastre de odihnă,/ oftează și ne-ntreabă cum stăm/ cu problema pămîntului./ Marin răspunde: -Nu vedeți?!/ Priviți În jurul vostru o clipă/ nu e nevoie să vorbim prea mult,/ vă poate duce și pe voi capul!// O stea alunecă
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
urmă de scrupule Îl apuca „dragul” de cineva! Atunci să fi văzut strângeri tovărășești În brațe, laude, șoșele, momele și altele așișderea. Pe câteva pagini A5 de carte, voi povesti cum am ajuns să mă transform din Paul Zahariuc „Casa <<Zare>>”. Cine știe În ce an, locuitorul orașului Roman Constantin Ionescu sa gândit să urmeze cursurile școlii postliceale de Securitate de 3 ani de la Băneasa, pentru a deveni copoi politic. Ce a făcut, cea a dres, iată-l În anul 1988
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
puțin de cât toate : cum le strângi puțin în corset, «stai că spui, mânca-te-aș !»” Este opinia unui profesionist cu o lungă experiență, prin urmare, dificil de contrazis. Între bărbați și femei diferența se instalează nu la nivelul utili- zării unor mijloace mai brutale de obținere a mărturisirii, ci doar în privința rezistenței la tortură. Toate aceste amă- nunte sunt trecute cu vederea la lectură pentru că ne amuză comportamentul lui Lefter Popescu și văietăturile pitorești ale țigăncilor care însă nu exclud
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
abîme-ul trebuia să camufleze este exorbitat. Detaliul este amplificat până la abnorm pulveri- zând rama ca o proiecție a unei vederi ciclopice căreia îi corespunde stilistic hiperbola. „Nu este vorba neapărat aici de pasiuni primare, de pulsiuni ancestrale, ci de stili- zarea ăprin hiperbolăă a vodevilului celui mai banal. (...) Nu altceva constituie folosirea obsesivă a mise en abîme-urilor : hiperbolă a simulacrului (...)” În opinia lui Alex. Leo Șerban, multiplicarea vertiginoasă a ramelor conduce la dispariția reprezentării, la efectul de hiperrealitate care configurează universul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ani va deveni, probabil, unul din cele mai elegante locuri de pe glob, un loc în care sezonul este permanent din ianuarie până în decembrie, un loc unde soarele răsare din mare și apune după munții pe care-i poți vedea-n zare în timp ce înoți, un loc pe care omul l-a înverzit, l-a curățat, i-a dat consistență și esență. Un loc de vis, un Paradis. Acum nu mai știu dacă am scris totul despre această excursie sau nu. S-ar
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
înconjurată de foc. Au ars locuri minunate pe care le-am văzut în urmă cu 3-4 ani. Luni 24 iulie 1995- Creta- Hania (camping în afara orașului) Este ora 17.00. Stăm pe stâncile de care se sparg valurile Mediteranei. În zare se proiectează munții insulei, reci și tăioși. Marea are o culoare dumnezeiască. Liniștea mării răvășite ne odihnește și ne alungă spaimele prin care am trecut. Am călătorit de la ora 20.00 (duminică) până la 6.00 dimineața (luni). Am dormit pe
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
motonavă (vioară, chitară, pian, percuție), care când veneau spre "patrie" erau încărcați cu baloturi cu blugi, baxuri de țigări, kilograme de cafea și alte articole, achiziționate cu ciubucurile de la clienți sau cu trocul făcut în porturi (o sticlă de șampanie "Zarea" luată la noi cu 35 de lei se vindea la Viena cu un preț de 10 ori mai mare). Pe motonavă erau și băieți cu ochii albaștri, iar alți ochi de aceeași plăcută culoare pândeau la Cernavodă și Constanța (orchestrele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
drum, unde fiecare morman sclipitor de zăpadă este scos În evidență de o umbră bombată. Foarte frumos, foarte singuratic. Dar ce caut eu În acest tărâm de vis stereotip? Cum am ajuns aici? Nu știu cum, cele două sănii au dispărut În zare, lăsând În urmă o iscoadă fără pașaport care stă pe drumul alb-albăstrui din New England, În cizme și manta pentru viscol. În urechi nu-mi mai sbârnâie zurgălăii care se Îndepărtează, ci doar șipotul propriului meu sânge. Totul este nemișcat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Mihail. Bătu-v-ar norocu'! Ce strigă în voi mai tare?! Beția izbânzii, au zama de strugure ce are prea mult soare în ea? Da! Cotcodăcesc! îl înfruntă Șendrea cu însuflețire. Și o să cotcodăcesc să se audă în cele patru zări! Spuie oricine! Care crai?! Care rege?! Care papă?! Care-o fi, Paștele mă-sii! Că s-au scremut Măriții regi și crai, da' fir n-au clintit din barba Fatihului! Și-o... și-o venit Ștefan al nostru cu spada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
oglinda; numai la țărm, valuri mici, înspumate, bat în stâncile pe care se înalță cetatea. Respiră adânc. Un vânticel ce adie dinspre mare aduce cu el gust de sare și miros de alge încinse în soare. Mijește ochii privind în zare unde cerul se unește cu apa și nu se mai cunoaște care albastru se unește cu care albastru... Îți vine să crezi că de privești de pe Ceahlău de pe Panaghia Ceahlăului se vede până aici? spune Ștefan cu un fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
undeva departe, unde cerul se întâlnește cu pământul, sclipește ceva, ca și cum soarele s-ar răsfrânge într-o oglindă uriașă. E chiar Marea cea mare! Îți vine să crezi? Mândru Ceahlăul aista! De aceea i se spune Craiul munților? Privind în zare, Ștefan își mângâie obrazul. Ce barbă-i crescuse!... La un han, se privise într-un ciob de oglindă și i se păruse că nu arată prea rău. "Ce-ar fi să-mi las barbă? gândi el. Mi-ar da mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
culmea dealului, iar la lumina lui, o clipă, prin perdeaua deasă a ploii, zăriră turlele Sucevei. Și caii, singuri, gâfâind din greu, îndemnară mai cu nădejde galopul... Străjerul din turn, ciuciulete, cu o velință în cap, se nevoia să scruteze zarea prin ploaie și negură, de unde se apropia în galop un pâlc de călăreți. Un corn mugi răgușit în turn, dând de veste că Domnul se apropie. Lanțurile zornăiră și podul scârțâind coborî cu zgomot, deschizând peste șanț drum spre cetate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
perindau prin minte frânturi de amintire a fost un coșmar și, Doamne, câte au mai fost... Lumina unui soare obosit, la asfințit, soare de toamnă târzie, inundă paraclisul destrămând, parcă, umbrele trecutului întunecat. Un cârd de rațe sălbatice zboară spre zări mai însorite, gâgâind răgușit a jale că-și părăsesc cuibul unde au bătut din aripi dintâi... Undeva, departe, un clopot bate rar, greu și dangătul strecoară o undă de tristețe. La biserica Mirăuților toacă de vecernie. Ștefan respiră adânc... Într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
adună, țăranii îi așteptăm să se adune... Dar Mateiaș?... Unde-i falnica armie juruită să se adune? Unde ne sunt "tovarășii de luptă?" întreabă Stanciu cu palma streașină la ochi, cătând în jur. Parcă nu s-ar prea vedea în zare. Când am ajuns dincolo de trecătoare, la Brețcu, se adunaseră câteva sute, spune Duma încrâncenat. Noi ne dădeam de ceasul morții, iar ei n-aveau habar. Benchetuiau! Nu-i prea trage inima... zice Vlaicu. Mateiaș a poruncit adunarea oștirii la Turda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]