72,571 matches
-
Filosofia antică europeană își are leagănul în Grecia antică, de unde derivă și numele: "iubire" ("philia") de "înțelepciune" ("sophia") = φιλοσοφια. Leagănul filosofiei antice se situează în regiunea ionică pe coasta orientală a mării Egee în Asia Mică și în teritoriile numite Grecia Mare din Sicilia și sudul peninsulei Italice. Aici își are originea, începând cu
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
de tradus; filosoful german Friedrich Nietzsche îi dă sensul de "Grenzlos-Unbestimmbar", în limba română "nemărginit-indeterminabil"). Empedocle din Acragas, colonie grecească din Sicilia, azi Agrigento, admite patru substanțe primordiale, focul, pământul, aerul și apa, care se pun în mișcare prin forța "iubirii" (atracției) sau "urei" (respingerii). Pitagora pune la baza intregii realități monada (unitatea), generatoare de numere, importantă fiind determinarea armonică a numerelor. Pitagoreii Philolaos, Hippasos din Metapont și Archytas erau matematicieni renumiți și au influențat filosofia lui Platon, precum și ""Cartea elementelor
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
tatălui sau.Gustavo își dă seama că nu a putut să o uite pe Ana și termină relația cu Irene,care jură că va fi al ei cu orice pret.In puțin timp între Gustavo și Ana se naște o iubire adevărată. Dar Ana a jurat să iși răzbune familia, și fără ca Gustavo să afle, si cu ajutorul doamnei Graciela adopta o nouă personalitate foarte diferită de cea a ei:Marcia Lazcano,o femeie sofisticată,rece și calculată,care apare în viață
Las dos caras de Ana () [Corola-website/Science/319472_a_320801]
-
a se alia cu susținătorii Puterilor Centrale. Se pare că a fost influențat mai mult de gândirea politică a fratelui său, Mateiu Caragiale. Romanul "Nevinovățiile viclene" a fost publicat în reviste Viața Românească în anul 1920 și este dedicat tuturor iubirilor adolescentine. Nu se poate discerne în ce anume a constat contribuția fiecăruia în parte dintre cei doi coautori: Luca Ion Cargiale și Ionel Dobrogeanu-Gherea. În același an, Luchi Caragiale publică un articol important în Ideea Europeeană, "Amintiri despre Caragiale". Acest
Luca Caragiale () [Corola-website/Science/319900_a_321229]
-
secolului al XX-lea. Romanul este structurat în 21 de capitole, purtând titluri semnificative pentru conținutul acestora: Sărăcuții mamei, Maica Aegidia, Furtuna cea mare, Ispita etc. Opera se constituie prin îmbinarea dintre romanul Marei, care urmărește destinul eroinei și romanul iubirii, care ilustrează formarea și consolidarea cuplului eroic Persida - Națl. Relatarea acțiunii se face din perspectiva auctorială, adică narațiunea este la persoana a III-a, autorul fiind omniscient și omniprezent. Romanul are și o certă valoare etnografică, prin descrierea obiceiurilor ardelenești
Mara (roman) () [Corola-website/Science/315960_a_317289]
-
vei face măria ta, că țara nu o vrea”."" El a fost un boier foarte bogat care în diata sa prin care și-a lăsat averea urmașilor i-a sfătuit pe urmași ""(...) să fie datori a se arăta cu toată iubirea și dragostea către cei mai mici, cum și cei mai mici către cei mai mari, iar care va urma înpotrivă, va lua răsplătire de la Sfântul Dumnezeu (...)"". În plus, logofătul Constantin Balș a fost un om evlavios care a lăsat, prin
Biserica rotundă din Lețcani () [Corola-website/Science/315957_a_317286]
-
Female Academy, născută în Connecticut și activistă aboliționistă, a concentrat romanul pe personajul Unchiul Tom, un sclav negru în jurul căruia se dezvoltă poveștile celorlalte personaje — sclavi și stăpâni de sclavi. Romanul sentimental descrie realitatea sclaviei, enunțând punctul de vedere că iubirea creștinească poate depăși ceva atât de distructiv ca înrobirea oamenilor. "" a fost cel mai bine vândut roman al secolului al XIX-lea, și a doua cea mai bine vândută carte a secolului, după Biblie. Cartea a ajutat la alimentarea cauzei
Coliba unchiului Tom () [Corola-website/Science/315986_a_317315]
-
frecvent, cu mare afecțiune, un bărbat pe nume Mitia. Potrivit jurnalului Valentinei Chebotareva, o femeie care a fost asistentă împreună cu Olga în timpul Primului Război Mondial, "Mitia" era Dmitri Chakh-Bagov, un soldat rănit pe care Olga l-a îngrijit. Chebotareva a scris că iubirea Olgăi pentru el era "pură, naivă și fără speranță". Vorbea cu el regulat la telefon, a fost deprimată când a părăsit spitalul și sărea plină de exuberanță când primea un mesaj de la el. Dmitri Chakh-Bagov o adora pe Olga. Cu
Marea Ducesă Olga Nicolaevna a Rusiei () [Corola-website/Science/315993_a_317322]
-
de prezența sa. Clare a fost mereu îndrăgostită de Henry și era dispusă să accepte momentele când se trezea singură din senin. Ei se întâlnesc pentru prima dată în 1995, Clare văzând în persoana lui Henry un prieten de nădejde. Iubirea ei este atât de mare încât este convinsă că sunt sortiți să fie împreună pentru totdeauna. Cei doi reușesc să se întâlnească în timp real doar la vârsta adolescenței, într-o librărie din Chicago. Una dintre ideile principale este așteptarea
Soția călătorului în timp () [Corola-website/Science/318933_a_320262]
-
chipul unor personaje umane, aproape întodeauna femei. "Suferință" (1936) "Femeie aducând vreascuri" (1939) "La capătul satului" (1941) Stau după munți și vai" (1955) "Autoportret cu familia" (1956) "Spălatul rufelor" (1956) "Bocitoarea" (1957) "Amintiri din trecut" (1957) "Cântec de pasăre" (1958) "Iubire" (1961) "Femei pieptănându-se" (1962) "Mama și copil" (1963) "Pictorița" (1964) "Nostalgie" (1968) "Țăranul cu coasă" (1968) Basoreliefuri după texte literare celebre: "Furtună" (1955), "Seară lui Toldi" (1956), "Cănata profana" (1957), "Baladele" (1969) Sculpturi inspirate din fenomenele naturii: "Toamnă" (1955
Eugen Szervátiusz () [Corola-website/Science/318950_a_320279]
-
epocii fierului. Omul de Neandertal presăra pe trupul celor îngropați acest colorant pentru a le reda „culoarea caldă” a sângelui și a vieții. În general , roșul este considerat agresiv, vital și dătător de putere, înrudit cu focul și simbolizează atât iubirea cât și lupta pe viață și pe moarte. Asupra tempermentelor introvertit-melancolice are o acțiune iritantă și de respingere. În simbolistica propriu-zisă are varii semnificații. În Egiptul antic, numai în „coroana roșie” a deltei (Nilului Egiptului de Jos) avea o semnificație
Simbolistica culorii () [Corola-website/Science/318984_a_320313]
-
roșii și a vinului verde de la hanuri. „Față roșie” erau numiți bărbații epuizați de dragostea conjugală, a căror moarte timpurie se spune că era iminentă. În arta tradițională creștină, roșul era culoarea sângelui jertfei lui Hristos și al martirilor, a iubirii arzătoare (de pildă în veșmântul lui Ioan, ucenicul favorit a lui Iisus) și a flăcărilor de Rusalii ale Sfântului Duh. „Roșul cardinal” ar trebui să semnifice că purtătorii acestei culori erau pregătiți pentru moartea prin jertfă pentru biserică. Însă și
Simbolistica culorii () [Corola-website/Science/318984_a_320313]
-
de culoare stacojie plină de nume de hulă”. Pornind de aici, roșul a devenit culoarea infernului și a diavolului, precum și a animalelor” presupus” subordonate acestui tărâm, cum ar fi vulpea și veverița. Culoarea are o semnificație pozitivă ca expresie a iubirii biruitoare și in scenele creației și ale învierii lui Hristos. La veșmintele de liturghie, roșul iese în evidență la sărbătoarea mucenicilor, a Sfântului Duh și a Păresimilor. În simbolistica populară, roșul este culoarea iubirii (asociată de pildă, florilor și îndeosebi
Simbolistica culorii () [Corola-website/Science/318984_a_320313]
-
o semnificație pozitivă ca expresie a iubirii biruitoare și in scenele creației și ale învierii lui Hristos. La veșmintele de liturghie, roșul iese în evidență la sărbătoarea mucenicilor, a Sfântului Duh și a Păresimilor. În simbolistica populară, roșul este culoarea iubirii (asociată de pildă, florilor și îndeosebi trandafirilor), dar și a vieții (astăzi roșu, „mâine mort”) și a furiei („a vedea roșu înaintea ochilor”). Lumina roșie a felinarelor localurilor de noapte simbolizează petrecerile intime și prostituția, iar ca semn de circulație
Simbolistica culorii () [Corola-website/Science/318984_a_320313]
-
roșul; ea simbolizează tradițional spiritualitatea asociată cu sângele jertfei. În limbajul liturgic uzual ea este asociată cu penitența, cu pocăința și cu reculegerea. Cele două culori de bază din care este alcătuită , în proporții egale, simbolizează uniunea dintre înțelepciune și iubire; în vechile imagini ce redau patimile Mântuitorului, acesta poartă o mantie violetă. Violetul este totodată culoarea folosită în biserică în perioada de reculegere din postul Crăciunului. O altă nuanță, dar cu tentă mai spre roșu, este purpuriul mantiilor împăraților antici
Simbolistica culorii () [Corola-website/Science/318984_a_320313]
-
fiind condamnat astfel la memoria veșnică a propriul său eșec: "„Ești și tu ca toți ceilalți, Egor, dragostea mea! Ți-e frică de sânge!... Ți-e frică de chiar viața ta, de destinul tău de muritor!... Pentru un ceas de iubire, eu n-am șovăit în fața celui mai aspru blestem. Și tu șovăi în fata unei picături de sânge, Egor, muritorule... Mă vei căuta o viață întreagă, Egor, fără să mă găsești! Vei pieri de dorul meu... Și vei muri tânăr
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
imposibile a două personaje din lumi diferite din poemul „Luceafărul”, inversând însă rolurile feminine și masculine. Egor, ca și fata de împărat din poemul eminescian, este muritorul care respinge tentația absolutului, preferând unei ființe superioare (domnișoara Christina, respectiv Luceafărul) o iubire pământească (Sanda, respectiv Cătălin). Domnișoara Christina rostește obsesiv versurile de chemare a Luceafărului, plutind cu o grație „mai mult sensuală decât lugubră, mai mult visătoare decât fantomatică, mai mult delicată decât demonică”. Precocitatea personajului Simina a stat la baza scandalului
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
nu prea, ca o persoană distinsă sau grosolană, un om bun la suflet sau rău etc. Prin fața lor, ca expresie vie a personalității, oamenii se simt de la prima vedere atrași între ei sau se resping. Prin față s-au născut iubiri sau ură, milă sau dispreț, sentimente gingașe sau îngrozitoare. Faciesul caracterizează calitățile intelectuale ale individului (față inteligentă: vie spirituală sau plată, indiferentă, bleagă, imbecilă), particularitățile caracteriale ale lui (față fermă, energică, pozitivă, dură, vicleană, blândă, bună sau din contră rea
Față () [Corola-website/Science/333032_a_334361]
-
Materia epică de aici e aceea a nuvelisticii române de la începutul secolului, tratată însă cu mai mare luciditate estetică. Aceasta face ca faptele să se organizeze într-un simbol mai general, cum e acela al morții sau al ratării în iubire. În cele două cărți despre Eminescu sînt folosite documente, dar și numeroase legende în legătură cu viața sentimentală a poetului. G. Călinescu găsea cărților meritul de a comunica grațios profanilor documente rare, greu accesibile altfel. E, în fapt, o negație inteligentă, cordială
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
la E. Lovinescu de a surprinde o dramă metafizică în circumstanțele vieții comune. Pusă mai mult teoretic, acestei drame nu i se află totdeauna expresia literară adevărată, și cartea împinge curiozitatea noastră spre alte lucruri mai lumești, cum ar fi iubirea pentru Mite Kremnitz, ușoara rivalitate a lui Maiorescu, pasiunea pentru Veronica Micle sau pasiunile adiacente, pasagere, pe care poetul nu le disprețuia. Astfel de întîmplări, pe care legenda poetului le-a dat un caracter aproape sacru, trezesc, cînd le vedem
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
și ulterior Kathy a renunțat să mai vină în vacanță în anul următor, deoarece Bismarck venea împreună cu soția și familia. Ei au continuat să-și scrie unul altuia până la moartea prematură a lui Kathy, în 1874. astfe el comunica cu iubirea sa Bismarck s-a născut în Schönhausen, în vechea provincie numită „Marca Brandenburg” (Mark Brandenburg), la vest de Berlin. Tatăl său, Ferdinand von Bismarck, era ofițer militar, iar mama sa Wilhelmine Menken provenea dintr-o familie burgheză. a avut mai
Otto von Bismarck () [Corola-website/Science/297362_a_298691]
-
proveniența mijloacelor materiale permițând întreținerea sa la sanatoriul de la Ober-Döbling, dovedesc la Maiorescu o admirabilă delicatețe sufletească: "„Vrei să știi cu ce mijloace ești susținut deocamdată? Bine, domnule Eminescu, suntem noi așa străini unii de alții? Nu știi d-ta iubirea (dacă-mi dai voie să întrebuințez cuvântul exact, deși este mai tare), admirația adeseori entuziastă ce o am eu și tot cercul nostru literar pentru d-ta, pentru poeziile d-tale, pentru toată lucrarea d-tale literară și politică? Dar
Titu Maiorescu () [Corola-website/Science/297354_a_298683]
-
cuvântul exact, deși este mai tare), admirația adeseori entuziastă ce o am eu și tot cercul nostru literar pentru d-ta, pentru poeziile d-tale, pentru toată lucrarea d-tale literară și politică? Dar a fost o adevărată exploziune de iubire, cu care noi toți prietenii d-tale (și numai aceștia) am contribuit pentru puținele trebuinți materiale ce le reclama situația. Și n-ai fi făcut și d-ta tot așa din multul-puținul ce l-ai fi avut când ar fi
Titu Maiorescu () [Corola-website/Science/297354_a_298683]
-
ele profunzimea și puterea imediatului concret și oferă într-un mod foarte vizibil și vizual ocazia de a ne aminti de abstracțiunile intangibile precum limbaj, națiune sau comunitate. Și mai important, deoarece sunt construite că întrupări efective ale compasiunii și iubirii dezinteresate, ele solicită, chiar cer imperios în schimb, o reacție de atașament filial din partea comunităților care sunt imaginate în jurul lor, chiar până la sacrificiul vieții pentru cauza lor.” (Sumathi apud Landes, 79)</spân></p> Landes observa că în Franța secolului al
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
unor persoane conștiente de felul specific în care viața lor a fost marcată de faptul că sunt femei; apoi, invocarea unui spațiu domestic cu valențe puternic genizate - bucătăria, asociată resemnării, visului și neputinței, în care se coc laolaltă idei despre iubire, literatură și politică; în fine, apare foarte des judecarea „la rece” a unui <b>timp al fantasmei</b> - cel al anilor '90 -, încărcat de efervescență, entuziasm și speranță, și urmat de o profundă dezamăgire. Împreună, aceste elemente formează, cred, punctele
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici – Istorii afective, de revendicat () [Corola-website/Science/296112_a_297441]