75,079 matches
-
Hodoș, pe care a cunoscut-o în perioada când a fost elev la școala normală maghiară, fiind chiriașul acesteia și a primului ei soț, Nicolae Marcu. În urma acestei căsătorii au rezultat doi copii, Letiția și Mircea, mort în 1916 în luptele de la Turtucaia. A doua soție a fost Lucreția, mama scriitorului Vintilă Russu-Șirianu. În anul 1908 se întoarce la București, unde a decedat la 12 decembrie 1909.
Ioan Russu-Șirianu () [Corola-website/Science/327249_a_328578]
-
/ Aintabului or siege of Antep (Turkish: Antep Savunması = "Defence of Antep") a fost un angajament militar dintre forțele naționaliste turce (Kuva-yi Milliye) si cele ale Franței, care au ocupat după 10 luni de luptă orașul Antep / Aintab (Gaziantep). După semnarea Armistițiului de la Mudros de pe 30 octombrie 1918, o parte a trupelor britanice staționate în Irak la Mosul s-au deplasat spre Kilis. Orașul a fost ocupat pe 6 decembrie de o divizie de cavalerie
Asediul Antepului () [Corola-website/Science/327256_a_328585]
-
francezi pe de-o parte și populația musulmană locală au avut loc conflicte, unele dintre ele soldate cu victime din rândurile locuitorilor orașului, poziția musulmanilor s-a radicalizat treptat, trecând de la proteste oficiale la demonstrații publice și pregătirea activă pentru lupta împotriva ocupanților. Această tendintă a fost o reflectare a schimbării de atitudine a revoluționarilor turci care, la Congresul de la Sivas din 4-11 septembrie aveau să adopte programul politic a ceea ce a fost Războiul de Independență al Turciei. Pe 1 aprilie
Asediul Antepului () [Corola-website/Science/327256_a_328585]
-
puternic datorită lipsurilor și în principal datorită crizei de alimente și, după 10 luni de asediu, au fost nevoiți să se predea. Odată cu trecerea timpuli, forțele naționale turce au înregistrat succese tot mai mari, reușind să preia inițiativa strategică în luptele cu forțele elene după bătălia de Sakarya. Conflictul franco-turc din Cilicia a evoluat în acest timp în favoarea naționaliștilor turci și a dus în final la semnarea acordului de pace de la Ankara din 1921 dintre guvernul de la Paris și Marea Adunare
Asediul Antepului () [Corola-website/Science/327256_a_328585]
-
împotriva garnizoanelor franceze cu efective reduse din Maraș, Antep și Urfa, urmărind cucerirea definitivă a controlului în regiune. În ianuarie 1920, Ali Saip Bey , deputatul din Urfa din Congresul Național Turc, a cerut triburilor kurde din regiune să se alăture luptei împotriva francezilor. Acțiunile sale au fost coordonate cu cele ale căpitanului armatei otomane Kılıç Ali Bey (Kuluj Ali). Pe 7 februarie 1920, Ali Saip Bey a cerut public forțelor franceze să evacueze Urfa în 24 de ore. Când francezii au
Bătălia de la Urfa () [Corola-website/Science/327262_a_328591]
-
în 24 de ore. Când francezii au respins acest ultimatum, forțele turce s-au mobilizat și au asediat orașul pe 9 februarie. Insurecția a fost declanșată într-un moment în care forțele naționale turce urmau să se implice și în luptele pentru apărarea Marașului. Garnizoana franceză formată din 473 de militari (soldați senegalezi și algerieni ai trupelor coloniale și armeni din Legiunea franco-armeană) a opus o rezistență puternică atacurilor naționaliștilor turci și kurzi timp de 61 de zile. pe 7 aprilie
Bătălia de la Urfa () [Corola-website/Science/327262_a_328591]
-
mai cerut ca Ali Bey să accepte ca 10 notabilități locale să însoțească trupele franceze pentru a le granta siguranța, dar acesta din urmă a acceptat să trimită pe post de ostatici 10 jandarmi. Cei 300 de supraviețuitori francezi ai luptelor în frunte cu maiorul Hauger au părăsit Urfa la ora 0:30. Seara, coloana francezilor s-a apropiat de defileul Ferish Pașa. Kurzii au organizat din timp în această zonă o ambuscadă, plasându-și trăgătorii pe creste. Jandarmii care îi
Bătălia de la Urfa () [Corola-website/Science/327262_a_328591]
-
au organizat din timp în această zonă o ambuscadă, plasându-și trăgătorii pe creste. Jandarmii care îi însoțeau pe francezi se pare că nu cunoșteau nimic despre ambuscadă. Hauger a încercat în zadar să negocieze o capitulare a soldaților săi. Lupta a continuat până aproape toți militarii francezi, inclusiv Hauger, au murit. Doar câțiva dintre francezi au reușit să spargă încercuirea și au ajuns în siguranță la Arab Punar. Ali Bey avea să justifice mai târziu masacrul afirmând că francezii au
Bătălia de la Urfa () [Corola-website/Science/327262_a_328591]
-
al jocului Red Alert 2. Acțiunea jocului este o continuare după sfârșitul campaniei americane din Red Alert 2. În introducere, presedintele Michael Dugan este chemat de urgență la casa albă unde este informat că în timp ce aliații au fost ocupați cu lupta cu sovieticii, Yuri și-a creat o armată secretă în diverse zone ale lumii. Mai este descoperit un dispozitiv pe insula Alcatraz din Sân Francisco. Conversația este întreruptă de Yuri care îl informează pe președinte că dispozitivul poartă numele de
Command amp; Conquer: Yuri's Revenge () [Corola-website/Science/327281_a_328610]
-
un "vis al unui nou Bizanț". În 1912, Ferdinand s-a alăturat altor state balcanice într-un asalt asupra Imperiului Otoman pentru a elibera teritoriile ocupate. A văzut acest război că pe o nouă cruciada declarând că aceasta este "o luptă dreapta, mare și sfântă a Crucii împotriva Semilunii". Bulgaria a contribuit cu cel mai mare număr de soldați. Marile puteri au insistat asupra creării unei Albanii independente. Curând după aceea, Bulgaria a atacat aliații săi recenți Șerbia și Grecia iar
Ferdinand I al Bulgariei () [Corola-website/Science/327280_a_328609]
-
opuse de cei rămași pe lumile din Commonwealth atacate de Primi, prin adaptarea armamentului acestora și prin bruierea comunicațiilor dintre mobili și imobili. Între timp, restul omenirii pune la punct un plan de realizare a unor arme și nave de luptă care să împingă conflictul înapoi în spațiul Primilor, dintre acestea remarcându-se o armă cuantică. Primii pun la cale o nouă invazie în fața căreia Commonwealth-ul este neputincios, ceea ce face ca singura soluție viabilă pentru supraviețuirea omenirii să o constituie genocidul
Steaua Pandorei: Judas unchained () [Corola-website/Science/327291_a_328620]
-
care lucrurile nu merg conform planului, singura care caută în continuare soluții pentru a contracara puterea Primilor fiind dinastia lui Nigel Sheldon. Acesta pune la punct un nou tip de nave care nu pot fi detectate, un element surpriză în lupta cu invadatorii. Investigatoarea Paula Myo și vedeta Mellanie strâng tot mai mult cercul în jurul celor suspectați a fi agenți ai lui Starflyer, descoperind că aceștia s-au infiltrat la toate nivelurile Commonwealth-ului, inclusiv pe nava "A doua șansă". Astfel se
Steaua Pandorei: Judas unchained () [Corola-website/Science/327291_a_328620]
-
uciși sau luați prizonieri. Ca urmare a victoriilor la Apelor Galbene și Korsun, forțele polono-lituaniene din Ucraina au fost practic anihilate. Regele polonez Władysław al IV-lea murise cu doar 6 zile înaintea bătăliei de la Korsun, aruncând țara în haos. Luptele pentru tron au favorizat rebeliunea lui Hmelnițki. În ținuturile ucrainene aflate încă sub controlul polonez au izbucnit revolte țărănești și noi recruți s-au alăturat cazacilor răsculați. În fața înaintării forțelor cazaco-tătare, administrația poloneză și numeroși locuitori ai Kievului, dar și
Bătălia de la Korsun () [Corola-website/Science/327294_a_328623]
-
deși nici una din aceste trăsături nu i-a servit pentru a o consola pe Matilda. Căsătoria a avut loc în iunie 1128 la Le Mans. La o lună după căsătorie, William Clito a murit brusc de la o rană căpătată în luptă, consolidând astfel poziția Matildei. Mariajul a fost furtunos, la mai puțin de un an de la nuntă, Matilda l-a părăsit pe Geoffrey și a plecat în Normandia la Rouen. În cele din urmă Henric și-a chemat fiica, Matilda ajungând
Împărăteasa Matilda () [Corola-website/Science/327289_a_328618]
-
a amplificat propaganda concentrată pe primejdia în care se afla, după opinia sa, sanctuarul islamic din Ierusalim din partea evreilor și conducerii lor sioniste. Agitația în jurul acestui subiect avea drept scop și recrutarea mai intensă a statelor arabe și musulmane în favoarea luptei arabilor palestineni Drept consecință a crizei economice acute din anii 1926-1927 moneda se devalorizase, în anul 1927 circa 5000 locuitori evrei au părăsit țara. În schimb, prin organizarea de proiecte de construcții civile, și absorbirea de muncitori în diversele întreprinderi
Tulburările din Palestina din 1929 () [Corola-website/Science/327299_a_328628]
-
controversate precum situația evreilor sau a popoarelor slave. Războiul era arătat într-o versiune edulcorată, fie prezentând materialul militar impresionant (tunuri, submarine, avioane), fie facând elogiul unor soldați și ofițeri tineri și sănătoși, prezentați într-o lumină eroică, și nicidecum lupte, cadavre sau mizeria populației civile. Primul număr a apărut în 15 aprilie 1940, în patru limbi (germană, engleză, franceză și italiană), numărul 5 din martie 1945 fiind ultimul cunoscut. Dimensiunile numerelor standard erau de 27 cm X 36,5 cm
Signal (revistă) () [Corola-website/Science/327312_a_328641]
-
Bătălia de la Apele Galbene (în limbile ; ), 29 aprilie - 16 mai 1648), a fost prima mare bătălie a Răscoalei lui Hmelnițki. Numele bătăliei este dat de râul pe malurile căreia s-au dat luptele și de localitatea din apropiere . Luptele s-au desfășurat la aproximativ 36 km nord de Jovti Vodî, un oraș din zona central sudică a Ucrainei. Aici, armata polono-lituaniană aflate în plin marș sub comanda lui Stefan Potocki a întânit forțele
Bătălia de la Żółte Wody () [Corola-website/Science/327315_a_328644]
-
Bătălia de la Apele Galbene (în limbile ; ), 29 aprilie - 16 mai 1648), a fost prima mare bătălie a Răscoalei lui Hmelnițki. Numele bătăliei este dat de râul pe malurile căreia s-au dat luptele și de localitatea din apropiere . Luptele s-au desfășurat la aproximativ 36 km nord de Jovti Vodî, un oraș din zona central sudică a Ucrainei. Aici, armata polono-lituaniană aflate în plin marș sub comanda lui Stefan Potocki a întânit forțele superioare numeric ale cazacilor conduși de
Bătălia de la Żółte Wody () [Corola-website/Science/327315_a_328644]
-
Bogdan Hmelnițki, aliați cu tătarii comandați de Tuhay Bey. După ce cazacii înregistrați, care făceau parte din armata polono-ucraineană, au dezertat trecând de partea lui Hmelnițki, Stefan Potocki a hotărât să se retragă, iar forțele sale au fost înfrânte după o luptă de 18 zile. În momentul înfrângerii, trupele trimise în sprijinul polonezilor erau la 100 km distanță de câmpul de luptă. În aprilie 1646, după o întâlnire cu principalii conducători ai cazacilor, regele Władysław a reușit să obțină acordul secret al
Bătălia de la Żółte Wody () [Corola-website/Science/327315_a_328644]
-
trecând de partea lui Hmelnițki, Stefan Potocki a hotărât să se retragă, iar forțele sale au fost înfrânte după o luptă de 18 zile. În momentul înfrângerii, trupele trimise în sprijinul polonezilor erau la 100 km distanță de câmpul de luptă. În aprilie 1646, după o întâlnire cu principalii conducători ai cazacilor, regele Władysław a reușit să obțină acordul secret al acestora pentru organizarea unei campanii militare împotriva Hantului Crimeii . Regele a dat documentul pe care îl semnase esaulului (grad militar
Bătălia de la Żółte Wody () [Corola-website/Science/327315_a_328644]
-
înregistrați s-a alăturat rebelilor, iar Górski, după ce a pierdut aproximativ 30 de oameni, s-a retras spre Krîlov. După alungarea garnizoanei poloneze, Hmelnițki a trimis scrisori către diferitele comunități de cazaci, cerându-le să se alăture forțelor sale în lupta împotriva polonezilor. Aceste scrisori au avut efectul scontat - peste 5.000 de cazaci se adunaseră în zona Siciului la sfârșitul lunii februarie. În toată această perioadă, liderii cazacilor s-au preocupat de continua fortificare a Siciului. Pe 15 martie 1648
Bătălia de la Żółte Wody () [Corola-website/Science/327315_a_328644]
-
ca „oaspete”), atamanul taberei a convocat o adunare a tuturor cazacilor pe 19 aprilie. Datorită numărului mare de cazaci prezenți la întâlnire, discuțiile au fost ținute în aer liber, în afara zidurilor Siciului. Cazacii și-au exprimat în unanimitate dorința de luptă împotriva polonezilor și aprobarea pentru organizarea fără întârziere a unei expediții militare. Bogdan Hmenlnițki a fost ales solemn în funcția de hetman. În cadrul unei ceremonii, atamanul taberei i-a înmânat hatmanului însemnele puterii - bunciucul (stindardul), bulawa (buzduganul) și drapelul cu
Bătălia de la Żółte Wody () [Corola-website/Science/327315_a_328644]
-
hatmanului însemnele puterii - bunciucul (stindardul), bulawa (buzduganul) și drapelul cu însemenele heraldice. În cadrul acestei întâlniri s-a hotărât ca 8.000 de cazaci să plece în marș din Sici, în vreme ce restul aveau să rămână aici ca rezervă. În timpul pregătirilor de luptă, au sosit în misiune oficială hetmanul Coroanei Mikołaj Potocki și rotmistrzul Chmielecki, care le-au cerut lui Hmelnițki și cazacilor să părăsească Zaporojia și să se reîntoarcă la casele lor. Hmelnițki a răspuns că așa ceva urma să se întâmple dacă
Bătălia de la Żółte Wody () [Corola-website/Science/327315_a_328644]
-
să ceară ajutor de la hemtmanul Mikołaj Potocki. Pe 4 mai 1648, cei 4.000 de cazaci înregistrați comandați de Mihailo Krîcevshi, în loc să se alăture forțelor poloneze, au trecut de partea lui Hmelnițki. Krîcevski a fost luat prizonier de tătari în timp ce lupta de partea polonezilor. El avea să fie eliberat de Hmelnițki și s-a alăturat forțelor rebelilor imediat după încheierea bătăliei. Cazacii care au refuzat să treacă de partea răsculaților, așa cum a fost Ivan Barabaș, precum și mercenarii germani au fost uciși
Bătălia de la Żółte Wody () [Corola-website/Science/327315_a_328644]
-
cererea de ajutor a fiului său pe 3 mai 1648, a trimis forțe de sprijin, care au ajuns la aproximativ 100 km depărtare de locația bătăliei în momentul în care aceasta se sfârșise. Cei mai mulți soldați polono-lituanieni a fost uciși în luptă sau la scurtă vreme în timpul în care supraviețuitorii luptelor fugeau în dezordine. Stefan Potocki a căzut prizonier de război și a murit datorită rănilor pe 19 mai 1648. Consilierul său, Stefan Czarniecki, a fost luat prizonier, dar a reușit să
Bătălia de la Żółte Wody () [Corola-website/Science/327315_a_328644]