8,238 matches
-
Ștefan (200). Cazimir umblă lela prin Lehia sub cuvânt că se gătește. Matiaș e cu gândul la nuntă. Domnul vine la Bârlad cu oastea și ....................... (Iunie) Turcii în Dobrogea. Noi Ștefan-Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn al Țării Moldovei, ne închinăm cu prietinie Domniilor Voastre tuturor cărora vă scriem și vă dorim tot binele și vă spunem Domniilor Voastre că Împăratul cel necredincios al Turcilor a fost de mult și este prigonitorul creștinătății și în fiece zi cugetă cum ar putea supune și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se poate, căci era așa de rău și de înveninat că dacă l-ar fi mâncat satana, s-ar fi bolnăvit." Nevasta lui Gavriluță a rămas stearpă. Nu-i vina maică-sa, care a dus-o la mănăstiri și a închinat-o la icoane și moaște; nici vina sa, căci nu s-a mărginit numai la soțul său iubit, ci a încercat și cu alții, boieri ori slujitori de rând. Așa i-i scris, și nimene nu are a-i bănui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
robie! Sfântu Vasile: "umilința monahului să se arate întru toată a lui înfățișare, să umble nepieptănat și cu straiele mârșave." Șase sute de biserici și schituri, șase mii de călugări Să nu intre acolo cu nimic femeiesc harbaz zamuz! smochin Se închină la panaghia portetisa (fecioara deasupra porții de intrare) "Atos pământul lui Dumnezeu" dedicat sfintei Fecioare Atosul e guvernat de douăzeci de epistați care reprezintă cele 20 de mănăstiri. Cele mai importante: Lavra Iveron Vatopedi Kiliandari mănăstiri împărătești. Chenoviți (care trăiesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mai spus și altele de rezistența pasivă a Cehilor în care ei se arată neîntrecuți. * La Academie d. Iorga a reproșat d-lui Petrovici și d-lui Caracostea că au participat cu colaborări de laudă la numărul festiv al "Gândirii", închinat d-lui Nichifor Crainic. Cred că vreme de jumătate de ceas d-l Iorga a dezbătut acest lucru, adresându-se tuturor cu o pasiune demnă de o cauză mai bună. La "Casa Scriitorilor", Liviu Rebreanu a avut iarăși o ciudată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
au câștigat astăzi cel mai mare și mai înfricoșat război al Istoriei vor izbuti, mâni, o victorie pașnică mai hotărâtoare pentru binele omenirii. Mă simt mișcat presimțind această "facere" nouă ce se va adăoga definitiv la totalitatea zidirii dintăi; mă închin gânditorilor cutezători care au putut alege calea adevărului în întunericul și confuziunea lumii de ieri. * Eterna scenă a vieții și morții. În preajma poetului, între ruini și morminte, doi tineri se îndrăgostesc. Trec două țărăncuțe care descifrează silabisind versurile de pe soclul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care încântă această lume." Față de această neînțelegere atât literară cât și științifică, Academia de Inscripții din Paris s-a socotit datoare să delege pe cel mai autorizat expert al ei ca să descurce treaba; și iată versiunea acestuia: "Acest altar e închinat zeului vânturilor și furtunilor, spre a-i domoli mânia." *1 A fost numit bibliotecar al casei regale un ignorant care nu citise niciodată nimic. E ca un eunuc pus să păzească seraiul Sultanului. A propos de Lamartine conducător de stat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
tendință; s-a produs oare, în desfășurarea timpului nostru, o artă valabilă străină de preocupările și tendințele epocii? Discuția ar porni iar fără folos. Pictorii și sculptorii renașterii au fost dirijați de vanitatea și de interesele protectorilor lor; literații au închinat ode măririlor timpului. În epoca putredă a burgheziei, pictura cea "mai artistică" toată natura moartă și poezia se izola la hermetism. Ne-a fost dat nouă celor de azi să participăm la transformări care vor asigura omului de mâne pacea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
tovarășul lui Apletin strigă: Oprește! Ce este? Am văzut o femeie cu o broboadă cum purta maică-mea. Treceam într-adevăr printr-un sat bulgăresc... Am văzut asta îndată ce s-a coborât, după primele vorbe, când scriitorul bulgar s-a închinat broboadei și am observat răsadurile de ardei. 17. Am citit câteva capitole dintr-o carte despre Michel-Angelo a unui istoric german Herman Grimm, documentată și serioasă. În privința misiunii poetului și în general a artistului, mi-au bâzâit prin minte câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fetele joacă. Acu într-o Duminică, era un flăcău mai chpeș, curat îmbrăcat, al unei văduve. Cucoana a trimes pe fete să-i spue să vie s-o poftească și pe ea la joc. Flăcăul a venit și s-a închinat la scară și cucoana a coborât și a jucat cu el v-o patru jocuri. Da' juca drept ca Moldovencele." Se uitau oamenii cu mare uimire la asemenea lucru, și se gândeau la ce are să se întâmple și-și aduceau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
avut timp să adune toată țara. Este adevărat, dar el avea cu sine 6000 de oameni din Țara de Jos, iar în fața lui se aflau oamenii care luptaseră alături de Petru Aron. Era firesc să le ceară tuturor să i se închine. Mai ales învinșilor care trebuiau să facă act de supunere. N-ar fi fost prudent, crede C. Rezachevici, să facă apel la consimțământul marilor boieri, deoarece Petru Aron se purtase bine cu boierii și cu clerul, din care cauză „destui
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
urmaseră în Polonia. Pribegiseră odată cu fostul domn logofătul Mihul și frații săi Duma și Tador, Stanciul Marele, Duma Braevici, Costea Danovici, Ion pârcălabul și Vasco Levici, așadar șapte inși. Era firesc ca domnul să vrea ca boierii să i se închine, mai cu seamă cei care fuseseră alături de Petru Aron, dar care rămăseseră în țară. În ceea ce privește pe boierii mici, curtea măruntă de care pomenește Grigore Ureche, aceasta era în cea mai mare parte de față, ea formând temeiul oastei mici, adică
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
1462 se menționează de altfel necesitatea prestării jurământului de credință personal: „Mai departe, spune Ștefan, făgăduim că în ziua și la locul pe care domnia sa craiul ni le va hotărî și ni le va aduce la cunoștință, noi ne vom închina și vom face jurământ de credința noastră față de luminăția sa și de Coroana mai sus amintită...” Numai că Ștefan strecoară în actul amintit, justificări pentru neprezentarea sa: „Iar dacă la ziua astfel hotărâtă ni se va întâmpla nouă și țării
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
În vara anului 1470, după cum relatează Dlugosz, la 13 iulie, regele Cazimir se îndreaptă spre Liov, unde ajunge după nouă săptămâni, însoțit fiind de 3.000 de soldați. Regele va aștepta aici ca Ștefan să vină și să i se închine, dar întrebat de mai mulți soli ai regelui, printre care și Ioan, palatinul Podoliei, de ce nu vine în fața regelui, Ștefan a răspuns că nu poate din cauza conflictului cu domnul Munteniei. Deși în răspunsul domnului regele vedea că „spune lucruri vrednice
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a trimite cei 2.000 de galbeni la Constantinopol. Era o risipă inutilă de bani și, probabil, pe această temă Ștefan cel Mare se certase la București, în 1456, cu logofătul Mihu, care ducea primele pungi cu bani și se închina turcului. Fiind o personalitate foarte puternică și înțelegând care va fi desfășurarea ulterioară a evenimentelor, Ștefan a încercat, începând cu anul 1473, să preîntâmpine atacul turcesc. O confruntare cu turcii, care să aibă succes, impunea o colaborare strânsă între Moldova
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lui Ștefan cel Mare se remarcă printr-o activitate extraordinară pe plan spiritual. Acum se traduc cele mai de seamă scrieri cu caracter bisericesc, iar în anul 1473 este realizat manuscrisul Tetraevanghelului de la Humor. În data de 17 iunie este închinat manuscrisul din partea domnului, care poartă și titlul de împărat: „Binecinstitorul și de Hristos iubitorul împărat, Io Ștefan voievod, domn al țării Moldovlahiei”. Titlul i-a fost dat lui Ștefan și în Letopisețul de când s-a început Țara Moldovei. Editorii acestui
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
comun românesc, care să apere linia Dunării, are ca rezultat desfășurarea unor noi lupte, în Țara Românească, a căror cronologie este greu de urmărit. Laiotă Basarab reușește să obțină scaunul Țării Românești, dar nu se poate menține pe el decât închinându-se sultanului. În luna iunie 1474, Laiotă le scria brașovenilor: „m-am dus la turci, la marele împărat, și mi-am făcut pace și bine, și m-am nevoit și pentru binele vostru. Deci să vă pară bine și vouă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Mare anunța principilor creștini victoria pe care o obținuse cu câteva zile mai înainte: „Cătră coroana ungurească și către toate țările, în care va ajunge această scrisoare, sănătate. Noi Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu domn al țării Moldovei, mă închin cu prietenie vouă tuturor cărora le scriu, și vă doresc tot binele, și vă spun domniilor voastre că necredinciosul împărat al turcilor a fost de multă vreme și este încă pierzătorul întregii creștinătăți, și în fiece zi se gândește cum ar
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
situație mai favorabilă pentru a-l trăda pe Ștefan. Crasnăș a făcut imprudența să trădeze înainte de a ști în favoarea cui se va încheia lupta de la Baia. Atunci, Ștefan era învins, era suficient ca o parte dintre boieri să i se închine sultanului și campania din 1476 s-ar fi încheiat, cel puțin, cu înscăunarea unui domn supus Porții. Scrisoarea polonului este, însă, semnificativă: zvonurile despre o trădare au fost lansate chiar de turci. În general, creștinii i-au judecat pe turci
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în timp ce în jurul nostru, mari puteri, ca regatul feudal ungar de exemplu, se prăbușeau și dispăreau sub jugul turcesc. Dacă ținem seama de aceste considerente de ordin politic, înțelegem care au fost motivele ce l-au împins pe Țepeluș să se închine turcilor. Fără asentimentul Porții, un voievod nu se putea menține multă vreme în scaunul Munteniei, chiar dacă fusese pus domn cu sprijinul forțelor creștine sau izbutise să fie ales de boieri. Matei Corvin își îndreptă eforturile militare spre Apus în 1477
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
prin Dobrogea), s-a îndreptat spre capitala Imperiului. Surprinde, totuși, rapiditatea cu care cele două cetăți au capitulat. Sa'adeddin, cronicarul turc, ne spune că unul dintre pârcălabii Chiliei, îngrozit de forța oastei lui Baiazid al II-lea , s-a închinat turcilor. Neșri, alt cronicar turc, ne spune că ,,pârcălabul cetății, venind la cortul pașalelor, a spus: „Noi suntem robii padișahului și ne supunem poruncii sultanului, fie să ne omoare, fie să ne lase liberi”. Spunând acestea, ei au predat cetatea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
obligați, după dreptul feudal, să-l sprijine. Regele a răspuns prin heraldul său că: „Măria sa cere din partea voastră sfat și ajutor în oameni și bani. Măria sa socotește că valahul (Ștefan) nu trebuie părăsit, întrucât vechii domni ai Valahiei s-au închinat întotdeauna regilor și la fel are intenția să procedeze și domnul acesta (Ștefan)”. Este o mărturie care elucidează pe deplin natura relațiilor politice, pe care le-a avut Ștefan cel Mare cu vecinii poloni și, mai mult decât atât, lămurește
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și Ștefan „cu fruntașii neamului său, în mare pompă. Când se apropie de cortul regesc, fu despărțit de ai săi, așezându-se la mijloc șiruri de călăreți poloni. Descălecând, fu introdus în cort și, urcându-se singur pe tribună, se închină regelui, după obiceiul neamului său. Și, îndoindu-și genunchii ca să jure credință regelui, ținea în mână sceptrul Moldovei. Iar pentru ca să se vădească tuturor, și mai ales celor de față, supunerea și umilirea unui principe atât de mare, cortul regesc, care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
s-a produs mult mai aproape de momentul în care își scria cronica ? La trei săptămâni după bătălia de a Șcheia a murit Maria, sora Domnului, soția lui Șendrea, cel care a fost ucis la Râmnic. Ștefan cel Mare nu a închinat țara turcilor. Încheierea păcii cu Poarta Devenea evident faptul că Moldova nu va primi nici un ajutor de la principii creștini, pentru a continua conflictul cu Imperiul Otoman, cu speranța de a recupera cele două cetăți pierdute în 1484. Pe de altă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și de Dimitrie Cantemir în vremea lui Bogdan, fiul lui Ștefan cel Mare. Această convingere se baza pe așa zisul testament al marelui domn: „Când au murit Ștefan vodă cel Bun, au lăsat cuvânt fiului său, lui Bogdan vodă, să închine țara la turci, iar nu la alte neamuri, căci neamul turcilor sânt mai înțălepți și mai puternici”. Grigore Ureche scria că Bogdan, „Pe învățătura tătâne-sau, a lui Ștefan vodă, trimis-au la împărăția turcilor pre Tăutul logofătul cel mare
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mai puternici”. Grigore Ureche scria că Bogdan, „Pe învățătura tătâne-sau, a lui Ștefan vodă, trimis-au la împărăția turcilor pre Tăutul logofătul cel mare, cu slujitori, pedestrime, dărăbani, de au dus birul, zece povoară de bani și s-au închinatu cu toată țara... Iar împărăția de bucurie mare, cu dragoste i-au priimit și au dăruit toți banii Tăutului logofătului celui Mare și i-au adus în țară și au ziditu pre acei bani o Sfântă biserică în satu în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]